Jane Austen (1775–1817) este unul dintre cele mai recunoscute nume din literatura engleză. Atât de cunoscute încât, ziua de 16 decembrie, ziua nașterii sale, a devenit sărbătoare națională în Marea Britanie. Cele șase romane importante ale ei – Mândrie și prejudecată; Rațiune și simțire; Persuasiune; Parcul Mansfield; Northanger Abbey și Emma – sunt considerate clasice astăzi, renumite pentru portretizarea vieții clasei de mijloc engleze de la începutul secolului al XIX-lea.
Cine a fost Jane Austen?
Jane Austen, fiica unui preot care a crescut în Hampshire-ul rural liniștit în secolul al XVIII-lea, este unul dintre cei mai apreciați romancieri din Anglia. Inițial, a început să scrie pentru a se distra și pentru a-și distra familia, căreia îi plăcea să i se citească cu voce tare. Deși cărțile lui Jane s-au vândut în mod constant în timpul vieții ei, abia în perioada victoriană a fost recunoscută ca o mare autoare. Până în secolul al XX-lea, reputația ei a atins statutul de cult, iar astăzi o industrie comercială înfloritoare a crescut din faima ei – un fapt care probabil ar fi uimit-o și amuzat-o pe Jane.
Jane a fost al șaptelea copil și a doua fiică a duhovnicului George Austen și a soției acestuia, Cassandra Leigh Austen. Jane s-a născut într-o familie respectabilă, din clasa de mijloc.
Născută dintr-un tată educat la Oxford, Jane a fost educată în primul rând acasă și a fost încurajată, împreună cu frații ei, să exploreze biblioteca extinsă a tatălui lor.
După ce a crescut în satul Steventon din Hampshire, Jane s-a mutat împreună cu părinții și sora ei, Cassandra, la Bath în 1801, la vârsta de 25 de ani. După moartea tatălui ei în 1805, Jane, mama și sora ei s-au mutat de mai multe ori, înainte de a se stabili în Chawton, lângă Steventon.
În ciuda faptului că a scris o multitudine de romane romantice, Jane nu s-a căsătorit niciodată.
Ce nu știai despre Jane Austen?
A fost un moment în care verișoara ei i-a salvat viața
În 1783, părinții lui Jane, reverendul George Austen și soția sa Cassandra, au decis să o trimită pe ea și pe sora ei, numită și ea Cassandra, la Oxford împreună cu verișoara lor, Jane Cooper, pentru a fi îndrumată de o doamnă pe nume Ann Cawley. Acest lucru s-a întâmplat probabil pentru a reduce volumul de muncă al doamnei Austen, căci, pe lângă îngrijirea celor cinci băieți, a trebuit să aibă grijă de câțiva copii care locuiau la rectorat în timp ce se aflau sub tutela soțului ei.
Jane era atât de bolnavă încât aproape era să moară, dar doamna Cawley, dintr-un motiv inexplicabil, nu a încercat să-i alerteze părinții. Tânăra Jane Cooper s-a angajat să scrie și să o informeze pe mătușa ei că viața lui Jane este în pericol. Fără întârziere, doamna Austen și sora ei, doamna Cooper, au pornit spre Southampton pentru a-și salva fiicele, luând cu ele un remediu pe bază de plante care se presupunea că ar fi vindecat infecția.
Surorile Austen au revenit acasă sub îngrijirea mamelor lor, dar, în mod tragic, doamna Cooper a luat infecția și a murit la scurt timp după aceea. Cele trei fete nu s-au mai întors niciodată la doamna Cawley.
Fără intervenția la timp a verișoarei ei, Jane Austen ar fi murit aproape sigur, iar lumea ar fi fost lipsită de talentul ei remarcabil.
Jane Austen avea un frate despre care multă lume nu știa nimic
Prima biografie a lui Jane Austen, care a fost scrisă de nepotul ei James Edward Austen-Leigh în 1869, dă impresia că avea doar cinci frați: James, Edward, Henry, Frank și Charles. Au existat, totuși, șase fii în familia Austen. Mai era și George care a fost al doilea copil al reverdului Austen și al soției sale. De asemenea, a fost omis în mare măsură din memoriile familiei.
George, care s-a născut în 1766, suferea de epilepsie și dificultăți de învățare și probabil era și surd. Din acest motiv, el nu a locuit cu familia sa, ci a fost îngrijit de o familie care locuia în satul Monk Sherborne, nu departe de Steventon Rectory, unde s-a născut și a crescut și Jane.
Soții Austen au făcut economii pentru George și l-au vizitat în mod regulat, dar el nu a făcut cu adevărat parte din viața lor. În afară de câteva scrisori timpurii care îl menționează pe George și dezvăluie preocuparea părinților săi pentru el, el nu a fost menționat în corespondența ulterioară sau în vreuna dintre scrisorile lui Jane.
În mod clar, familiei Austen îi păsa de George și probabil că au simțit că ar fi mai bine să primească atenția de care avea nevoie să trăiască în liniște cu o altă familie decât în casa parohială supraaglomerată, care găzduia și câțiva dintre elevii reverendului Austen.
George a murit la Monk Sherborne la 17 ianuarie 1838, la vârsta de 71 de ani. El zace într-un mormânt nemarcat din curtea bisericii Bisericii All Saints.
Jane Austen a avut o aventură pe malul mării
Toate eroinele ei s-au îndrăgostit și s-au căsătorit cu bărbatul perfect pentru ele, dar Jane Austen nu a fost chiar atât de norocoasă – a primit doar o singură cerere în căsătorie, despre care se știe. Această propunere neașteptată a venit de la Harris Bigg Wither, fratele prietenelor ei, Elizabeth, Catherine și Alethea, care era moștenitorul unei proprietăți considerabile. La început, Jane a acceptat această ofertă tentantă, dar în curând s-a răzgândit pentru că știa că nu va fi fericită dacă s-ar căsători cu un bărbat pe care nu-l iubea.
La mulți ani după moartea lui Jane, sora ei, Cassandra, a dezvăluit că Jane s-a bucurat de o scurtă dragoste de vacanță în timp ce stătea în Devon, în vara anului 1802. Identitatea bărbatului în cauză nu este cunoscută, dar se crede că era un duhovnic. Nepotul fetelor, James Edward, a scris că Cassandra l-a considerat pe acest bărbat „demn de a câștiga dragostea surorii ei”.
Când s-au despărțit, el și-a exprimat intenția de a o revedea pe Jane, iar Cassandra nu avea nicio îndoială că intenționa să o ia în căsătorie. Din păcate, totuși, nu s-au mai întâlnit pentru că bărbatul neidentificat a murit brusc nu mult timp după aceea, iar Jane a rămas necăsătorită pentru tot restul vieții.
Dacă Jane s-ar fi căsătorit cu bărbatul pe care l-a cunoscut în Devon și ar fi devenit mamă, probabil că i-ar fi fost greu să continue să scrie, ceea ce înseamnă că ultimele sale trei romane ar fi putut să nu fi fost tipărite niciodată.
Când s-a apucat Jane Austen să scrie?
Jane a început să scrie în adolescență. În caiete legate în piele ea a scris romane, inclusiv Dragoste și prejudecată și Lady Susan, și o serie de povești comice cunoscute acum ca fiind opera ei de tinerețe. Pe la douăzeci de ani, Jane a scris primele schițe ale operelor ce urmau să vadă tiparul sub titlurile „Rațiune și Simțire” și „Mândrie și prejudecată”.
În 1801, Jane s-a mutat la Bath împreună cu mama ei, sora Cassandra și tatăl recent pensionat, cu reședința la 4 Sydney Place.
Moartea tatălui lui Jane în 1805, după o scurtă boală, a pus o presiune financiară asupra celor trei femei Austen și le-a forțat să locuiască cu diverși membri ai familiei și în apartamente închiriate. În 1809 s-au stabilit în cele din urmă în Chawton, locuind confortabil într-o cabană deținută de fratele lui Jane și Cassandra, Edward. Edward, între timp, locuia într-un conac din apropiere.
În această cabană, Jane a început să se concentreze mai mult ca niciodată pe romanele ei. Fratele ei, Henry a ajutat-o să negocieze cu un editor, iar primul roman al lui Jane, „Rațiune și Simțire”, a fost publicat anonim în 1811, când Jane avea 35 de ani. Acesta a fost urmat de Mândrie și Prejudecată în 1813; Mansfield Park în 1814 și Emma în 1816 – cea din urmă a fost „dedicată cu respect” prințului regent (mai târziu George al IV-lea), care a fost un fan al operei lui Jane. Deși romanele ei au fost publicate anonim, pagina de titlu a fiecărei cărți se referea la una sau două dintre lucrările anterioare ale lui Jane.
Jane a avut mulți fani în secolul al XIX-lea, iar romanele ei au fost considerate la modă de membrii înaltei societăți, însă lucrările ei au fost cu greu revizuite.
Jane Austen era renumită pentru dexteritatea ei manuală
Potrivit nepotului ei, Jane Austen a „reușit în tot ceea ce a încercat cu degetele”. Toate fetele din clasa ei au fost învățate să coasă de mamele lor, iar lucrarea lui Jane a fost minunată. Jane, care era de obicei foarte modestă, era mândră de priceperea ei cu acul de cusut. Într-o scrisoare către sora ei, scrisă în septembrie 1796, Jane spunea: „Suntem foarte ocupați să facem cămășile lui Edward și sunt mândră să spun că sunt cel mai îngrijit lucrător al partidului”.
Jane era deosebit de pricepută la plierea și sigilarea scrisorilor, ceea ce era o abilitate utilă în zilele dinaintea plicurilor gata făcute. Nepotul ei a consemnat că „hârtia ei avea cu siguranță pliurile potrivite, iar ceara ei de etanșare pica în locul potrivit”.
Spre bucuria nepoților ei, Jane a excelat la jocul bilbocatch. Un bilbocatch era asemenea kendamei de azi. Se spune că a prins mingea de mai bine de 100 de ori la rând, până când o durea brațul. Când avea nevoie să-și odihnească ochii după ce a citit sau a scris pentru perioade lungi de timp, ea juca adesea bilbocatch.
Bilbocatch-ul lui Jane Austen poate fi văzut astăzi la Muzeul Casei Jane Austen din Chawton, Hampshire.
Jane Austen și-a văzut romanele ca pe copii ei
În scrisorile către sora ei, Jane a descris Pride and Prejudice (1813) drept „copilul ei drag” și a scris: „Nu sunt niciodată prea ocupată să mă gândesc la S & S (Sense and Sensibility). Nu pot să-l uit mai mult decât poate o mamă care alăptează să-și uite copilul”.
Aceasta este o analogie interesantă deoarece, la fel ca sarcina și nașterea, crearea romanelor ei a fost un proces lung și laborios. Mândrie și prejudecată, de exemplu, a fost mult timp în pregătire – ea a început prima schiță în octombrie 1796, dar cartea a fost publicată abia în ianuarie 1813. Manuscrisul (necitit) a fost respins de primul editor căruia i-a fost trimis.
În ceea ce privește referirea la romanele ei drept copiii ei, Jane ar fi recunoscut, de asemenea, că, dacă ar fi urmat calea tradițională a femeilor din clasa ei și ar fi devenit soție și mamă, probabil că nu le-ar fi scris.
Scrisorile ei nu conțin nicio indicație că ea ar fi regretat că nu a avut copii, dar cel puțin a avut compensația numeroșilor ei nepoți și nepoate, cărora le era o mătușă devotată și foarte iubitoare.
Romanul Emma a fost dedicat prințului regent, deși Jane Austen îl ura
Jane a consemnat odată într-o scrisoare că îl ura pe Prințul Regent din cauza felului în care se spunea că o trata pe soția lui, Caroline, nepermițându-i accesul la fiica ei. Deci de ce i-a dedicat romanul „Emma”?
În toamna anului 1815, Jane a avut grijă de fratele ei. Henry, când acesta era extrem de bolnav. Unul dintre medicii care l-au îngrijit a fost medicul prințului regent. Când și-a dat seama că sora pacientului său este autoarea cărții Mândrie și prejudecată, medicul a informat-o că prințul este un mare admirator al romanelor ei. Spre consternarea lui Jane, medicul l-a informat apoi pe prinț că ea se afla la Londra, iar prințul l-a instruit pe bibliotecarul său, James Clarke, să o invite la Carlton House, casa lui din Londra, pentru a-i arăta biblioteca și celelalte apartamente ale lui.
În timpul vizitei sale, domnul Clarke i-a spus lui Jane că a fost instruit de prințul regent să-i spună că are libertatea de a-i dedica orice roman viitor. La început, Jane nu a avut intenția să facă acest lucru, până când a fost sfătuită, probabil de fratele ei Henry, să considere invitația ca pe o poruncă. Prin urmare, fără tragere de inimă, Jane i-a cerut editorului ei să-i dedice romanul Emma prințului.
Cum a murit Jane Austen?
În 1816, la vârsta de 41 de ani, Jane a început să se îmbolnăvească de ceea ce se crede astăzi a fi boala Addison – o tulburare rară a glandelor suprarenale care provoacă oboseală, slăbiciune musculară și amețeli. În ciuda sănătății precare, Jane a început să lucreze la un nou roman, Frații, care avea să fie publicat după moartea ei. În aprilie 1817, Jane și-a scris testamentul și a numit-o pe Cassandra moștenitoare.
Jane a murit în Winchester, la 18 iulie 1817, după ce s-a mutat acolo împreună cu sora ei.
Persuasion și Northanger Abbey au fost publicate împreună în decembrie 1817, cu o „notă biografică” scrisă de fratele lui Jane, Henry. În ea, Henry a identificat-o pe Jane drept autoarea cărților Rațiune și simțire, Mândrie și prejudecată, Mansfield Park și Emma.
Statutul și popularitatea lui Jane au crescut odată cu publicarea în 1870 a unei biografii scrise de nepotul ei, James Edward Austen-Leigh, și a unei colecții atent editate a operei ei, lansată la începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, abia în anii 1940 oamenii de știință au început să recunoască romanele lui Jane ca fiind remarcabile.
Nu există nicio mențiune pe piatra funerară a lui Jane Austen că ea a fost scriitoare
Jane Austen este astăzi cunoscută ca o scriitoare atât de faimoasă încât va apărea pe următoarea bancnotă de 10 lire sterline, dar nu există nicio indicație pe piatra ei funerară din Catedrala Winchester că a fost scriitoare. Familia ei îndurerată nu a considerat că merită înregistrat acest lucru pe piatra funerară, iar Jane a fost înmormântată în catedrală doar pentru că a murit în apropiere și se crede că fratele ei duhovnic a obținut permisiunea specială de la decan.
Reputația lui Jane a crescut încet după moartea ei, la vârsta de 41 de ani. Nepotul ei, în biografia sa, a scris: „Răsplata ei nu a fost să fie întoarcerea rapidă a lanului de porumb, ci creșterea lentă a copacului care va rezista până la o altă generație”
Pe aceeași temă
Citește mai multe
