La curte sau la bloc?

Poate pentru unii dintre noi comparaţia dintre viaţa la curte şi cea de la bloc va suna ca între mere şi pere. Însă este o dilemă pe care mai devreme sau mai târziu unii dintre noi o avem. Ai vrea să trăieşti într-o casă sau într-un apartament dintr-un bloc?

Tipul de locuinţă în care trăim va influenţa mereu stilul nostru de viaţă. Ne va gestiona timpul, ne va influenţa costurile lunare şi viaţa noastră socială. Pentru mulţi dintre noi să ajungi să ai o casă şi curte poate fi un scop de viaţă în sine. Am observat de multe ori faptul că o casă la curte activează simţul proprietăţii la oameni şi îi face cu adevărat stăpâni ai locuinţei lor. Pentru alţii însă, viaţa la apartament, eventual unul în centrul oraşului reprezintă confort şi flexibilitate. Înseamnă o viaţă socială activă, mai mult timp petrecut prin oraş sau mai mulţi bani cheltuiţi în vacanţe. Fireşte că toate acestea sunt, într-o măsură sau alta, adevărate. Aşa cum merele şi perele ambele au un gust plăcut deşi diferit, fiecare îşi alege fructul pe care şi-l doreşte.

Trec peste decizia personală a oamenilor de a-şi alege tipul de locuire şi vorbesc despre amenajarea lor. Nu întâmplător atunci când ajung la cineva care locuieşte într-o casă mai întâi îi complimentez grădina, aşa cum remarc mereu vederea din apartamentele care se află la înălţime. Acestea sunt elementele care pot fi miezul conceptului unei amenajări, fie a unei case, fie a unui apartament. Sunt situaţii în care aceste elemente nu sunt neapărat generoase. Aici intervine experienţa unui profesionist în a face din ţânţar, armăsar! În alte cuvinte să obţină tot ce se poate din curtea unei case. În proiectele unde curtea este mică şi locuinţa nu se orientează către o privelişte frumoasă, abordarea mea este de a proiecta o curte interiorizată. Astfel se creează iluzia că te afli într-o grădină care nu face parte din oraş, din stradă, este universul propriu casei ce o generează.

Atunci când mă uit la o pădure nu văd decât primele rânduri de copaci, dar ştiu că pădurea este adâncă şi că există o altă lume dincolo de primii copaci. Încerc să interpretez acest lucru în cazul unor grădini. Dacă îmi este permis, înalţ ziduri groase de cărămidă şi apoi le îmbrac în plante căţărătoare, astfel marchez limita între povestea mea şi cea a oraşului. Dacă din living nu am o vedere plăcută către stradă, atunci prefer să văd numai curtea mea în maxima ei formă. Plantez copaci fructiferi şi plante care înfloresc neaşteptat de colorat. Probabil este deja clar, în loc să măresc curtea, de fapt încerc să o compactez. Prin acest gest mă asigur că tot ce am să văd este propria mea poveste şi atunci când mă plimb printre copaci cu siguranţă voi simţi că pădurea mea se întinde la infinit.

În cazul apartamentelor, actorul principal este priveliştea frumos încadrată de ferestre. Dacă imaginea este generoasă cu privitorul atunci este clar că vorbim despre o locuinţă ce va fi orientată în acest sens. Până la urmă, de multe ori, în cazul apartamentelor, se plăteşte vederea şi amplasamentul în oraş. Suprafeţe vitrate mari ridică bariera dintre interiorul locuinţei şi lumea de afară. O tehnică pe care folosesc de fiecare dată în aceste cazuri este evitarea draperiilor. Prefer să folosesc doar perdele prin care să treacă filtrat lumina, iar pentru a oferi intimitate se poate apela la soluţii mai discrete, tip blackout. Blackout-ul poate fi obţinut fie prin jaluzele exterioare, obloane interioare sau un rând de draperii ascunse în spatele perdelelor.

Ce ne facem dacă toată vederea noastră este doar un mic balcon? Apelăm la soluţii similare celor din cazul curţilor introvertite. Putem folosi multe jardiniere cu plante interesante, astfel încât tot ce îmi atrage atenţia privind din interior către exterior să fie verde şi colorat. Atunci când beneficiarul îşi bea cafeaua de dimineaţă pe balcon, înconjurat de flori şi plante verzi, cu siguranţă transmite un gând bun celui care a venit cu ideea.