Căutare

Share this article

Mădălina are 16 ani și este multiplă campioană națională, europeană și mondială la wushu și kempo. Este fetița pentru care se ridică steagul și se cântă imnul României.

Marele ei vis astăzi este să strângă bani pentru a putea participa anul viitor la campionatele europene și mondiale de wushu și mama ei să nu mai fie nevoită să mai facă încă un credit la bancă, astfel încât ea să poată urca pe podiumurile lumii.

Povestea Mădălinei cu sportul a început acum vreo zece ani, după ce tatăl ei a plecat la muncă în străinătate. Văzând-o că suferă, mama ei s-a gândit să-i găsească o preocupare și a îndrumat-o către sport. Probabil nu și-a imaginat că va ajunge atât de departe, lucru care îi umple azi inima de mândrie.

O poveste impresionantă ce ar trebui să ne dea inspirație, motivație și putere, fiecăreia dintre noi. Să învățăm de la un copil!

Mădălina locul 3 european la Campionatul din Rusia de anul trecut

Câți ani ai Mădălina?

16 ani.

Și la ce liceu ești?

La Liceul Ghe. Asachi din București. La clasa de Științe ale naturii.

De sport când te-ai apucat?

M-am apucat la șase ani. Tatăl meu a plecat la muncă, iar mama mi-a propus să mergem la sport ca să nu mai am timp să mă întristez pentru că începusem să sufăr destul de mult după plecarea lui.

Și unde ai fost prima dată?

Prima dată am fost la Clubul Wu Tao din București, la arte marțiale, făceam wushu. Acolo primele mele preocupări au fost să-mi dau examenele de centură pentru a crește în grad. La o lună după ce am intrat în club am avut un meci cu o fată cu 10 kilograme mai mare decât mine și cu 2 ani peste. Am acceptat asta doar pentru că am vrut să intru în meci și noi două eram singurele fete care se luptau la momentul acela. Acum am ajuns să fim amândouă componente ale lotului național de wushu.

Mădălina campioană mondială la kempo

Da? Nu știam că există un lot național…

Da, există și există și un lot național de kempo, iar eu sunt în ambele.

Dar eu știu că și alergi…

Da, alerg. Alerg de un an sau doi, merg la competiții sportive și cel mai mare titlu obținut este locul I la maratonul Unica, maratonul caritabil pentru femeile cu cancer. Atunci am alergat pentru nașa mea care era în metastază. Din păcate, acum nu mai este.

Când se întâmpla asta?

Anul trecut, în vară.

Mădălina și mama sa

Să ne întoarcem puțin la artele marțiale. Tu ai ales sau te-a dus mama?

Ei îi spuneam de foarte mult timp că vreau să fac ceva pentru auto apărarea mea, să știu să mă apăr și atunci am mers și am încercat mai multe stiluri: wushu, karate și taekwondo, dar cel mai mult mi-a plăcut wushu și am rămas aici.

Pentru mine acum sportul a devenit ceva din viața mea. Nu văd viața fără sport. Mă antrenez mereu.

Ce înseamnă mereu?

În fiecare zi câte două antrenamente și în vacanță am câte trei antrenamente pe zi.

Citește și:

Campioni crescuți în casa de copii. Cum au ajuns gemenii Lucian și Gabriel de 13 ori campioni naționali la atletism până la vârsta de 17 ani

Nu e obositor?

Nu. Dacă îți place ce faci nu poți să obosești.

Știu că și mama ta face sport…

Da, și ea. Mami a făcut karate până la vârsta de 18 ani, a ajuns la centura maro. Apoi a făcut un an kickboxing, a avut un meci, însă apoi s-a oprit pentru că are niște probleme cu inima. Dar acum aleargă și aleargă cu mine aproape de fiecare dată.

Mădălina campioană oricând pentru mama sa

Dar tu la ce centură ai ajuns?

Eu m-am oprit la centura portocalie la acel club, dar peste două săptămâni am examen de centură din nou.

Povestește-mi de tată tău…

Tată meu este, din punctul meu de vedere, o persoană rece și nesentimentală, dar nu îl judec. El a plecat prima și prima oară în Germania, la muncă. Apoi a plecat în Republica Dominicană și apoi țările asiatice.

L-ai mai văzut de atunci?

Da, l-am mai văzut, de fiecare dată când venea în țară, în vacanțe, câteva ore pe ocazie. Legătura s-a rupt între mine și el acum doi ani când m-a sunat de ziua mea și mi-a spus: „hai să ți-o arăt pe noua mea soție”. A fost ceva îngrozitor, nu pot să exprim în cuvinte. M-am simțit într-un fel dată la o parte, mai ales că mie nu-mi spusese nimeni nimic, pe mine nu mă anunțase nimeni că urmează să se întâmple ceva.

Mădălina pregătindu-se să ajungă campioană

S-a mai întors în România?

Nu. Venea în vacanțe, dar nu a mai stat niciodată aici. În schimb o am pe mama. Mama e tot ce am și e perfect.

Ce meserie are mama?

Mama e asistentă medicală.

Și ce faci când e de gardă?

De obicei nu are gărzi de noapte. Face de zi și e asistentă medicală și la domiciliu.

Și când erai tu mai mică nu avea gărzi?

Nu, nu se ducea.

Mădălina mică, în brațele mamei sale

Care e materia ta preferată la școală?

Acum a devenit biologia și a început și matematica.

Ai note bune la școală?

Am avut cea mai mare medie din clasă: 9,41.

Adică ești prima pe clasă?

Da.

Și la liceu ai intrat tot cu notă așa mare?

Da. Am avut o mică problemă în perioada examenului, s-a întâmplat incidentul cu nașa mea și m-a cam dat peste cap. Am luat doar 8 și ceva.

Mădălina și mama sa

La ce performanțe ai ajuns cu whushu?

Am nouă titluri de campioană națională, 8 titluri de vicecampioană națională și locul 3 european obținut anul acesta în Rusia.

Și la kempo?

Sunt dublă campioană mondială la categoria mea de vârstă, vice campioană națională la Cupa României și componenta lotului.

Ai vreun beneficiu că ești componenta lotului?

Nu. Doar prestigiul.

Mădălina campioană de mică

Ca să mergi la aceste competiții și toate aceste antrenamente, costă?

Da.

Și plătește mama?

Da. Anul acesta mami a trebuit să-și facă credit la bancă pentru a putea pleca eu în Rusia. În 2020 am campionatul mondial în Rabat, Maroc și campionatul european tot în Rusia.

Și tot mama va trebui să plătească?

Da. (n.r. îi dau lacrimile când îmi spune asta). E o foarte mare mândrie când te lupți pentru țara ta și apoi ți se cântă imnul pe podium.

Am avut momente la competiții când eram acolo și doar mă uitam să văd dacă e mama. (n.r. deja lacrimile îi curg șiroaie pe față). Fiind obișnuită să fie la toate competițiile cu mine, mi s-a părut extrem de ciudat să nu o văd. Am rugat-o pe o colegă să o sune și la pauză să mi-o dea să o văd. Avem o legătură foarte strânsă și am nevoie să o văd mereu.

Primele antrenamente pentru viitoarea campioană, Mădălina

Ce vrei tu să te faci când o să fii mare?

Vreau să lucrez în domeniul pediatric, vreau să fiu kinetoterapeut și vreau ca de la începutul facultății să încep o construcție cu două etaje. Jos va fi sală de antrenament și kinetoterapie, iar sus să deschid un centru pentru copii.

Dar de ce?

Am o atracție foarte mare pentru copii. Toți copiii pentru mine sunt ca niște jucării care trebuie iubite. Ei trebuie să învețe să-și dezvolte iubirea de acum pentru a o putea oferi mai târziu, la rândul lor.

Vorbești ca un om mare. Tu ai avut iubirea asta?

Da, eu am avut toată iubirea de care am avut nevoie, de la mama.

Puștii de vârsta ta au alte preocupări. Nu am întâlnit pe nimeni de vârsta ta care să aibă în minte planul unei clădiri în care să-și practice viitoarea meserie…

Mi se pare că acum, în prezent, tot ce au ei, se va distruge. Ei nu se gândesc pe viitor, se gândesc în prezent și nu neapărat le face bine. În schimb dacă jumătate din gândurile lor ar fi în prezent și cealaltă jumătate în viitor, s-ar gândi în plan.

Cea mai frumoasă relație mamă-fiică

În cluburi mergi?

Nu.

Pe Playstation te joci?

Nu. Am timp, doar că nu-l ocup cu astfel de preocupări.

Cu ce-l ocupi? Ce faci tu în timpul liber?

Ori citesc, ori ascult muzică, ori mă joc cu pisicile mele și în weekend ies pe afară cu prietenii.

Cum sunt prietenii tăi?

Sunt colegii mei de la antrenamente.

La școală cum te văd profesorii?

Mulți dintre ei sunt înțelegători cu mine. Alții, de exemplu, au vrut să-mi dea teme mai ușoare pe motiv că sunt sportivă. Când am ripostat, au spus că mă vor asculta în fiecare oră, așa că m-au ascultat în fiecare oră și apoi au ajuns la concluzia că sportivii nu sunt proști.

Eu învăț efectiv pe drum spre antrenament. Fac aproape o oră până la antrenamente și am timp să învăț.

Tatăl tău ce zice de aceste rezultate?

El m-a susținut până la 8-9 ani, apoi a spus că pe el nu-l mai interesează sportul, că el vrea să mă concentrez doar pe școală. De atunci a început să fie foarte exigent la școală, el nefiind aici. Avea pretenții foarte mari la notele de la limbi străine și geografie, dar nu știu ce puteam să am mai mult de 9 și 10.

Dacă i-ai scrie o scrisoare tatălui tău, cum ai termina?

Interesant… I-aș spune probabil să nu uite că anii trec și că sunt fata lui în continuare.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO