Căutare

Share this article

Desprins parcă dintr-o carte de basme, Văliugul este ca o cutie cu surprize pentru toți oaspeții care ajung să îl viziteze. Vara te poți plimba cu barca pe lacul Gozna sau pleci pe trasee cu bicicleta. Iar iarna te așteaptă partia de schi de la „Casa Baraj”. Și în mijlocul acestui loc din munții Semenic stă ascunsă povestea locului Gasthof Tirol.

Acum 14 ani, Andreea Tomoiaga s-a decis să renunțe la nebunia din oraș și să se mute din Timișoara în Văliug. Aici era locul în care bunicii o învățaseră ce înseamnă Crăciunul sau Paștele, dar mai ales ce înseamnă „acasă”. Așa că nu a stat pe gânduri și s-a mutat într-un sat în care nu exista canalizare, apă curentă, internet sau cablu TV. A ajuns la Văliug și a transformat vacanțele sale preferate în concediile pe care oaspeții care ajung la Gasthof Tirol nu le uită niciodată. Și după 14 ani de când stă aici, a început să îi determine pe cei care îi spuneau atunci că face o prostie, să se gândească să plece din nebunia orașului, în liniștea din natură.

Iar în pragul Festivalului de Jazz de la Gărâna, toată zona din Semenic începe să viseze și să trăiască artistic. Pentru mulți dintre cei care ajung la festival Gasthof Tirol devine „acasă”. Iar Andreea este gazda care știe cum este atmosfera de la Gărâna și, după atâția ani, cum o trăiesc cei care vin la festival.

Așadar, am vorbit cu ea despre cum a început povestea de la Gasthof Tirol. Cum arată viața în Văliug. Și cum arată zona din Semenic în perioada festivalului de jazz.

Andreea, ce te-a făcut să îți dorești atât de mult să începi povestea Gasthof Tirol? Poate o amintire din copilărie, poate o călătorie

Când aveam opt ani am mers cu familia în Insbruck la o pensiune. A fost dragoste la prima vedere. Nu o să uit niciodată livingul cu șemineu, cufărul cu jucării și atmosfera de „acasă”. Gasthof Tirol este o replică a hotelului unde am stat atunci.

Să intrăm pe tărîmul de la Gasthof Tirol. De ce ar trebui să vină lumea în această zonă … prezintă-ne puțin zona (obiective, legende, evenimente etc)

Zona este superbă în orice sezon ai veni.

Vara în timpul săptămânii este liniște, fiind perioada perfectă pentru plimbări în natură, downhill sau trasee normale cu bicicleta ori plimbări cu barca pe lacul Gozna. Iar dacă nu ești o fire sportiviă, poți să citești în liniște la piscina exterioara. Pe de altă parte, în weekend dacă vrei poți participa la numeroasele evenimente organizate de cei de la „Ponton Casa Baraj” – de la petreceri în aer liber care se întind până în zori, la triatlon sau brunch-uri tematice.

Apoi, toamna ne invităm toți oaspeții să participe la umplerea cămării. Punem murături, facem zacuscă și gemuri, foc de tabără în fața pensiunii și avem multe jocuri de cabană pentru cei mici.

Urmează iarna care este de departe sezonul meu preferat. De 1 Decembrie oferim cazare gratuită celor care vin să ne ajute să împodobim pensiunea. Iar mirosul de scorțișoară și cozonac, alături de focul din șemineu fac deliciul întregii perioade. Partia de schi de la „Casa Baraj” este la 1,3 km de noi iar cei care se cazează la Gasthof Tirol în timpul săptămânii primesc skipass-ul inclus în tariful de cazare.

Iar ultima, dar nu cea din urmă … primăvara ne reînnoim și noi. Renovăm atât pe interior, cât și pe exterior locația și ne luăm un concediu binemeritat. În luna mai avem un eveniment de igienizare a stațiunii. Și toți participantii la acest eveniment primesc mâncare și băutură din partea casei pentru ajutorul acordat.

Gasthof Tirol

Apropo de mâncăruri cu ce îi așteptați pe oaspteți … care sunt bucatele tradiționale ale loculului?

Pe lângă meniul standard cu păstrav, bureți de fag, orez cu gălbiori sau ștrudel cu afine (toate achiziționate local), mai avem o variantă de meniu sezonier făcut cu produse specifice fiecărei perioade.


Citește și: Care este povestea Domeniului Manasia? Poveștile trecutului aristocratic din Bărăgan, un strop de extravaganță în viața noastră cotidiană


Cine sunt oamenii care vin la Gastrof Tirol?

Oamenii sunt foarte diferiți, venind din toată țara. Dar avem și foarte mulți străini. Însă, cam 60% dintre clienții care vin la Gasthof Tirol sunt din Banat, persoane fizice, dar și juridice pentru teambuildinguri.

De la oamenii care trec pragul domeniului Gasthof Tirol, la business-ul propriu zis. Spune-mi ce înseamnă să ai o afacere de acest gen în România?

Știu că toată lumea spune că este greu sau foarte greu și să știi că acesta este adevărul. Imaginează-ți că în zonă nu există cablu TV sau internet, canalizare, apă curentă sau curent continuu, lucruri esențiale pentru un astfel de business.

Nu trăim într-un concediu continuu așa cum ar crede lumea. De cele mai multe ori suntem stresați, obosiți și cu nervii la pământ. Este greu să îi explici unui om că trebuie să pornească apa la robinet înainte de a-și scoate periuța de dinți din trusă și că trebuie să o oprească atunci când a terminat de spălat pe față. Suntem nevoiți să îi rugăm pe oaspeți să nu facă exces și să înțeleagă că apa pentru noi este un lux chiar dacă lacul este la 100 de metri.

De altfel, pentru a avea condiții optime pentru cei care ne trec pragul casei, a trebuit să muncim foarte mult. De exemplu, am săpat împreună cu prietenii și familia un șanț lung de 6 km ca să putem să ne tragem fibră optică de pe muntele Semenic pentru a putea a avea internet. Ne-am cumpărat generator de ultimă generație ca să nu mai ardem televizoarele atunci când se ia curentul – asta întâmplându-se de vreo 30 de ori pe zi când bate vântul mai tare. De personal nici nu mai vorbesc pentru că aici este cea mai mare problemă. Însă de lucrul acesta se lovește cam toată lumea care încearcă să facă un business în domeniul acesta.

Gasthof Tirol

Trecând de la Gasthof Tirol, la tine. De ce te-ai mutat de la Timișoara aici?

Aici am copilărit. De fiecare dată când voiam să îmi încarc bateriile veneam la Văliug. Toate vacanțele mele le-am făcut aici.

Dar ce ți-au spus familia sau prietenii atunci când ai luat această decizie?

Că sunt nebună și că o să îmi fie dor de oraș. După 14 ani îmi dau dreptate, ar vrea să fugă și ei din oraș 🙂

Cum arăta viața ta înainte … ce făceai înainte de a veni la Văliug?

Aproape la fel doar că acum stau mai tot timpul la Văliug. Înainte veneam doar în vacanțe sau în weekend-uri.

Gasthof Tirol
Andreea Tomoiaga este cea care a dat viață poveștii Gasthof Tirol acum 14 ani

De ce nu ai mai pleca niciodată de aici?

Oricât de obosită, nervoasă sau stresată aș fi, când se lasă seara și liniștea, ridic privirea la miile de stele și totul se șterge cu buretele. „Mâine va fi o nouă zi și totul va fi bine”, asta îmi vine în minte și cred că este cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut face în viața asta.

Spune-mi cum este să locuiești într-o zonă atât de izolată de nebunia marilor orașe?

Perfect 🙂

Care este relația pe care o ai cu oamenii din sat?

Ca în orice sat, cu unii te înțelegi cu alții nu.


Citește și: Cum se poate transforma iubirea pentru portul popular într-o poveste de afaceri de succes? Ionela Doman ne invită la Conacu’ Boierului din Ponoarele


Cum este viața copiilor tăi aici?

Eu cred că au o copilărie perfectă. Dacă s-ar măsura după vânătăi cred că ar fi campioni. Sunt activi de dimineață până seara. Vara și primăvara cutreieră pădurile cu biciletele, merg la pescuit, înoată, își construiesc tot felul de ascunzișuri, iar iarna se dau cu placa sau schiurile. Când au vacanță lucrează diminețile la mic dejun (debarasează, spală pahare/vase, pregătesc terasele pentru prânz) pentru banii de buzunar. Au valori bune în viață și o mentalitate sănătoasă. Cred că o să ajungă niște oameni mișto 🙂

Dar cât de mult este diferită copilăria ta de cea a copiilor tăi?

Ei au downhill și arcuri cu săgeți. Eu aveam Pegas și rotile.

Și câte din tradițiile și obiceiurile românești au reușit să se păstreze de-a lungul anilor?

Le-am păstrat pe cele importante. Crăciunul, Paștele și Toamna (tradițiile bunicii și străbunicii cu umplerea cămării).

Chiar dacă știu că nu mai vine Moșul, tot îl costumăm pe vecinul nostru, facem focul în șemineu și pregătim prăjiturele și poeziile pentru seara de Crăciun. Iar în Ajunul Crăciunului, dimineața la 6 plecăm în sat cu toți copiii (ai mei și copiii oaspeților) în Pitarai.

Cum arată această zonă în perioada Festivalului de la Gărâna?

Este o atmosfera mai artistică.

Mai ții minte cum a fost prima dată când ai participat la festival?

Din păcate nu mai țin minte exact cum a fost. Știu că eram atât de mică încât să fi putut activa „teleportarea” – am adormit la jazz și m-am trezit în pat). Tactica pe care o folosesc și copiii mei acum (râde).

Dar care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din timpul festivalului?

Într-o zi în timp ce așteptam să duc artiștii înapoi la pensiune după soundcheck am început să împart bomboane celor care stăteau la coadă pentru brățări: „o bomboană pentru fiecare bilet achiziționat”. La rând era și reprezentantul bomboanelor respective care inițial a crezut că este o glumă și că m-a pus cineva din echipa lui să fac asta. Era doar o coincidență care ne-a făcut să ne împrietenim.

Care a fost cel mai frumos concert la care ai fost?

Victor Wooten Band – atâta energie pozitivă și acum zâmbesc când mă gândesc.

Ce spun străinii despre festival?

Le place foarte mult. Toată lumea se străduiește să fie totul perfect și să treacă orice cumpănă cu bine. Iar ei văd toate aceste eforturi și apreciază asta.

Și cu ce gând pleacă oamenii după festival … bănuiesc că vorbești, an de an, cu foarte mulți dintre ei

Cu cele mai bune gânduri și majoritatea își dorește să revină. Se simt bine și cântă cu plăcere. Când oamenii care te înconjoară sunt minunați nu ai cum să pleci altfel decât fericit și cu dorința de a reveni.


Dacă mergeți anul acesta la Gărâna Jazz Festival vă recomandăm să treceți și pe la Văliug și neapărat pe la Gasthof Tirol. Festivalul revine cu cea de-a 23-a ediție, între 11 și 14 iulie. Patru zile în Semenic, patruzeci de trasee de mountain bike, zeci de kilometri de lacuri, păduri, cer deschis. Și JAZZ. Iar bilete puteți găsi aici.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO