Roxana Hurducaș, de la comunicarea pentru FAN Courier, la cea pentru „spionii” marilor inginerii financiare din companiile private

Roxana Hurducaș este comunicator pentru SPIA, cea mai vizibilă agenție de investigații private anti-fraudă, în acest moment, iar misiunea ei este de a vorbi despre ceva ce nimeni, nici măcar aceia care au angajat-o nu vor să vorbească: ingineriile financiare din zona companiilor private.

Povestea Roxanei Hurducaș (Magopeț) se schițează acum în jurul termenului „provocator”.

Cum este această trecere, de la comunicarea unei companii ca FAN Courier, unde clienții îți scriau și pe Facebook despre coletele lor blocate cine știe pe unde, la o companie în care ocultarea figurilor, numelor și detaliilor face parte din strategia de comunicare?

Roxana Hurducaș: Este o schimbare la 180 de grade, de la o companie extrem de expusă, la una absolut deloc expusă.

Nu este atât de ușor precum pare, adică „am scăpat de vizibilitate, am scăpat de probleme!”, dar este, fără îndoială, provocator pentru mine, ca om de comunicare, fiindcă abordarea este complet diferită.

Vorbim despre două industrii aparte, curierat, cu specificul său, respectiv, investigații corporate, cu tot ce înseamnă asta, particularități pe care le descopăr de la o zi la alta.

Roxana Hurducaș: Dacă vrei să folosesc un singur cuvânt relevant pentru a descrie această trecere, acela ar fi „provocator”.

Povestește-mi un pic despre momentul în care ai decis să faci această mișcare, nu neapărat plecarea de la FAN Courier, cât clipa în care ai acceptat această provocare!

Roxana Hurducaș: După ce am plecat de la FAN Courier îmi propusesem să-mi iau jumătate de an în care să nu fac nimic altceva decât să citesc, să mă plimb. Mă și vedeam în parc, tolănită pe păturică, ascultând ciripitul păsărelelor.

Citește și: Roxana Magopeț, șefa comunicării de la FAN Courier, după două divorțuri și un dans periculos cu moartea: „mi-a crescut valoarea, am șase bobine de platină la mansardă” – LIFE.ro

Doar că plecarea mea de la FAN Courier s-a petrecut pe 1 martie, iar două săptămâni mai târziu eram în carantină totală.

Cam în aceeași perioadă s-a petrecut întâlnirea mea cu cei de la SPIA, chiar dacă nu-mi doream să reîncep lucrul atât de curând, și-mi amintesc foarte clar că am plecat de acolo complet intrigată. De ce? Fiindcă a fost o întâlnire în care eu puneam niște întrebări concrete, fiindcă așa este abordarea logică atunci când începi să lucrezi cu un brand, doar că acei oameni, prin natura meseriei lor și prin felul lor de a fi nu vorbesc deloc despre ei ori despre ce fac. Deci am plecat de la acea întâlnire cu niciun răspuns concret la vreuna dintre întrebările mele. Practic, cu convingerea că eu și acești oameni nu vom putea colabora vreodată.

Pe măsură ce treceau orele s-a dovedit că exact acest lucru m-a provocat să accept. Doar știi că nicio decizie din viața mea nu era în acord cu ceea ce oricine ar fi făcut. (râde)

Uite-așa au dispărut lunile mele de plimbare și relaxare, filmul meu cu păturica și parcul, ciripitul păsărelelor și cititul și am trecut la treabă. Pot să-ți spun că nu am avut concediu de 3 ani de zile.

Cum e să lucrezi pentru acești oameni care-mi par niște spioni atât de abili încât să poată dezlega planurile și ele inteligente ale unor hoți cu gulere albe?

Roxana Hurducaș: Ce e specific în această industrie este faptul că metodele de fraudare se actualizează constant, în funcție de strategia pe care investigatorii și avocații le folosesc pentru a-i prinde. Vorbim așadar despre o actualizare permanentă a acestor instrumente de furt.

Cum a fost pentru mine? Hai să vedem! O parte foarte importantă din munca unui om de comunicare este documentarea, iar când începi munca pentru clientul tău trebuie să faci foarte mult research. Doar că în această industrie nu ai unde să cauți, nu există nimic, nicio sursă ori resursă. Oamenii nu vorbesc despre ce fac, iar toată munca lor nu este niciodată expusă.

A fost foarte dificil și mi-a luat foarte mult timp să descopăr informațiile de care aveam nevoie, fiindcă, ce să vezi?, cei care au și pot oferi informația sunt oamenii din industrie și, ghici ce?, ei nu ți-o vor da atât de ușor. Pe de altă parte, intervine talentul de om de branding și comunicare pentru a identifica butoanele pe care trebuie să le apeși, așa încât să poți comunica fără a comunica.

Eu fac comunicare pentru un brand care trebuie să fie vizibil dar invizibil.

Roxana Hurducaș: „Trebuie să comunic fără să încalc una dintre valorile esențiale ale companiei, discreția.”

Cum poți fi vizibil dar discret?

Hai să zicem doar că nu mă plictisesc absolut deloc. (râde)

Ceea ce face o companie sau un antreprenor când intră pe piață este să inspire siguranță, predictibilitate în procese, în operațiuni, proceduri ori acces la informații securizat. Prin urmare orice fraudă, furt sau situație de acest gen pare greu de acceptat. Or, tu vii și spui că deja vorbim despre o industrie a investigațiilor, adică există o sumedenie de astfel de situații despre care discutăm. Deci, ce face un astfel de investigator și cum ajută asta la buna funcționare a societății?

Roxana Hurducaș: Fiecare companie are anumite domenii pe care poate fi fraudată. Pentru a exclude acest pericol, poate face prevenție, evident.

Atunci angajează un investigator, care cercetează o bănuială, cum ar fi: unul dintre angajați a mințit în procesul de recrutare, alt angajat s-a împrietenit cu unul dintre furnizori și fraudează compania sau că viitorul colaborator ascunde adevărul. Investigatorul apare în schemă sub cea mai mare discreție posibilă, așa încât nimeni din companie să nu știe despre rolul lui acolo, și începe să cerceteze și să acționeze conform unui plan de acțiune stabilit din timp.

Ancheta poate dura o lună sau doi ani, iar la final agenții noștri vin cu un raport detaliat al informațiilor obținute, adică validează sau dimpotrivă supoziția de la care au plecat și adaugă și alte detalii obținute în plus. De multe ori, acestea din urmă bat orice bănuială inițială. (râde)

Mai mult decât acest raport al concluziilor, agenții noștri aduc și dovezi, pregătite la cheie pentru a putea fi imediat folosite de avocați în instanță. În plus, noi avem un parteneriat public privat, adică o colaborare bună cu organele de cercetare abilitate. Fiindcă vorbim, de foarte multe ori, despre prejudicii ce pot fi recuperate în instanță, iar în ultimii 3 ani, în 12 cazuri investigate de noi, au putut fi recuperate 6 milioane de euro.

Ce ți-aș mai spune aici este reacția oamenilor la fraudă, adică acest fenomen mult mai întâlnit în mediul de business decât ne place să acceptăm. PwC a făcut un studiu derulat pe o durată de doi ani și cu aprox. 5.000 de companii din 100 de țări, iar rezultatele au arătat că 1 din 2 companii au fost fraudate în ultimii 2 ani, ceea ce este enorm.

Nu e deloc confortabil să recunoști că ai fost furat, că a ta companie a fost fraudată.

Pe 27 mai, într-o săptămână, organizăm Fraud Summit, adică cel mai mare eveniment care analizează amprenta fraudei asupra mediului de business din România, despre care-mi imaginam că va fi complicat de organizat, dar s-a dovedit și mai dificil. (râde)

Scopul acestui eveniment este de a crește nivelul de conștientizare asupra fraudei. Dar, ca să poți face prevenție trebuie să conștientizezi întâi problema. Am discutat cu antreprenori și, la întrebarea despre posibila fraudă în interiorul companiilor lor, reacția era de parcă discutam despre hoteluri pe Marte.

Ei bine, imaginează-ți cât de dificil îi este unui antreprenor să accepte să urce pe o scenă publică și să admită că a fost fraudată firma sa. Pentru că impactul psihologic asupra clienților, angajaților este unul real.

Dincolo de asta, abordarea noastră este una în care construim, fiindcă ne-am propus să educăm mediul de business astfel încât aceste fenomene să nu se propage. Oamenii de afaceri trebuie să conștientizeze că sunt extrem de expuși la fraudă. Iar pentru asta există soluții, precum și exemple de companii care au curaj să urce pe scenă și să povestească despre ce li s-a întâmplat.

La această întâlnire vom vorbi despre frauda în asigurări, în energie, în zona corporate, frauda în online (cibernetică), vorbim cu avocați, care îi vor învăța pe antreprenori care sunt pârghiile legale pe care le pot folosi pentru a se proteja. Avem invitat, de asemenea, un psiholog, care ne va vorbi despre tentația de a fura și materializarea ei. Dar nu doar atât, ci cum reacționăm atunci când constatăm cât de vulnerabili suntem.

Eu, de pildă, voi vorbi despre comunicarea de criză, fiindcă este riscul potențial al unei companii care trece printr-o fraudă, dacă ne gândim la mesajul pe care îl transmite către toți stakeholderii.

Dă-mi exemple concrete de fraude prin care o companie poate trece!

Roxana Hurducaș: Nu pot să-ți dau exemple concrete, din motivele despre care vorbeam mai devreme, dar pot să-ți dau niște tipologii.

Sunt furturile mici, mai puțin costisitoare, la care majoritatea celor vizați închid ochii: consumul de carburant, folosirea bunurilor companiei în interes propriu, „umflarea” cheltuielilor recurente. Dar sunt și fraudele mari: favorizarea anumitor participanți la licitație, prin aranjarea caietului de sarcini, deturnarea de fonduri, achiziția de servicii fictive. Iar aici consecințele pot fi fatale pentru companie, fiindcă există chiar riscul ca, dincolo de pierderea directă, să fie dată în judecată, iar prejudiciul să crească considerabil. Nemaivorbind de reputația pe care compania o riscă în toată această criză.

Roxana Hurducaș: „Așa se face că noi insistăm pe prevenție, dar pentru asta este nevoie de conștientizare și asumare.”

Aici aș mai spune ceva important pentru noi, românii: whistleblowers, avertizorii de integritate. Există o directivă europeană ce trebuie implementată până la finalul anului și care se aplică tuturor companiilor, cu peste 50 de angajați, prin care trebuie să creeze canale și mecanisme de whistleblowing. Adică, firma trebuie să ofere angajaților și colaboratorilor posibilitatea de a sesiza dacă au o bănuială că se petrece o fraudă asupra companiei.

Ei bine, abia aici intervin mai multe probleme: o dată, că nu e frumos să pârăști, nu? Asta învățăm acasă. Doar nu ne putem întoarce la turnătorie. Apoi, avem o problemă de implementare și management, fiindcă firma trebuie să creeze cadrul în care avertizorul de integritate se simte confortabil să dea informația, așa încât să nu se întoarcă împotriva lui informația.

Noi vom vorbi în acest summit despre fondul acestei probleme, în sensul că am invitat un avocat care să vorbească despre cadrul legal în care acest lucru se poate petrece, dar și un om de comunicare internă care va povesti despre cum se poate transmite în cadrul organizației acest instrument, whistleblowing.

Iar dacă mă întorc la întrebarea ta, spun atât: este extrem de dificil să vorbim public despre fraudă, chiar și la modul teoretic. Este un subiect foarte sensibil.

E ca la terapie. Îți trebuie curaj să poți vorbi și să accepți că ai dat greș!

Roxana Hurducaș: N-aș zice că e vorba despre a da greș. Oricâte măsuri de siguranță ți-ai lua, ți se poate întâmpla.

Dacă ne uităm la fraudatorii interni, mai mult de 15% dintre ei vin din top management. Adică oamenii care știu ce trebuie să evite, care sunt instrumentele de control și au acces inclusiv în aplicație.

Este dificil de recunoscut vulnerabilitatea. Dar, dacă înțelegi că a vorbi despre fraudă este o oportunitate, fiindcă astfel poți comunica mesajul astfel: „da, s-a întâmplat, dar am făcut asta și asta!”, deci muți atenția dinspre problemă înspre soluție.

Cine sunt oamenii care fac aceste investigații?

Roxana Hurducaș: Toți au atestat de detectiv particular, care se obține în urma unui examen. Fiecare are o anumită specializare și sunt împărțiți în mai multe departamente: supraveghere operativă, analiză de date ori raportare.

Mă uitam un pic pe cifrele agenției voastre și, după un început timid din primii ani, a urmat un boom în afacere. Și mă întrebam dacă asta reflectă faptul că voi v-ați super-profesionalizat în acest timp, că oamenii au recunoscut furturile sau piața a recunoscut necesitatea acestui tip de investigație?

Roxana Hurducaș: În România, piața de investigație a început să crească după 2010, când au ajuns în țară din ce în ce mai multe multinaționale.

În străinătate, departamentele anti-fraudă sunt la ordinea zilei, ca un departament de HR sau de CS.

Așa încât, aceste companii, ajunse în România, au implementat aceste departamente și aici. Iar creșterea despre care vorbești tu reflectă o nevoie în extindere a pieței.

În plus, după aceste eforturi de comunicare, tot mai multă lume înțelege că există această problemă, pe care nimeni nu a luat-o în seamă și că există și soluții la care pot apela.

SPIA are departament anti-fraudă?

Roxana Hurducaș: SPIA este în sine propriul departament anti-fraudă. (râde) Ar fi greșit să nu conștientizeze că până și o agenție de investigații private poate fi vulnerabilă.

Ce începe ție să-ți placă la această muncă?

Roxana Hurducaș: Îmi place că toate aceste detalii ce arată conștientizarea știu că vin în urma muncii mele. Spre deosebire de o industrie recunoscută, în care intri și pui umărul, aici practic văd cum se ridică edificiul acestui brand.

Roxana Hurducaș: „E un ego la mijloc când spun asta, dar trebuie să spun că a existat un re-branding la SPIA: am demolat, am curățat terenul, am turnat fundația și acum construiesc.”

Îți dai seama că acum crește sufletul în mine.

Îmi place asta și-mi mai place că am libertatea să construiesc cum consider necesar. Am încrederea top managementului. Și este măgulitor să vezi fiecare cărămidă care ridică construcția și să știi că tu ai pus-o acolo.

Cum te-a schimbat SPIA?

Roxana Hurducaș: Mi-a schimbat modul de abordare a tuturor problemelor. Iau contact cu niște subiecte atât de grele, de complexe, importante și văd lucrurile altfel.

Știi, când vorbești despre fraude și investigații care le dezvăluie, de prejudicii de milioane de euro, puține sunt lucrurile mai fascinante decât atât.

Am trecut în acea etapă a vieții mele unde lucrurile sunt mai interesante. (râde)