Dr. Simona Tivadar: „Dieta Ryna e o prostie, nici măcar nu are o bază științifică”

Ce spune Dr. Simona Tivadar despre cure și ce ne sfătuiește să facem pentru o viață sănătoasă? Dietele de slăbit ocupă un rol mai mult decât important în viața unora dintre noi. Sunt oameni care vor să încerce orice dietă apare pe internet și care promite rezultate miraculoase.

Ce sunt însă aceste diete de slăbit, cum se face de fapt o cură de slăbire, ce principii există la baza ei și cui se adresează? La toate aceste întrebări ne-a răspuns Dr. Simona Tivadar, medic specialist în boli de nutriție și diabet.

Sfaturile oferite de Dr. Simona Tivadar ar trebui să ne dea de gândit și să ne îndrume să facem ceva. Iar începutul de an poate fi un moment prielnic.

Există vreo dietă care să fie ok pentru organism și pe care ați recomanda-o?

Dr. Simona Tivadar: Întrebarea asta e puțin fără sens: Cum să recomand o dietă bună pentru oricine? Așa, în mulțime?  Să ridic mâinile și să binecuvântez mulțimea cu o dietă pentru toată omenirea? Așa ceva nu există și dovadă au fost multiplele diete care au circulat: Dukan, Atkins…

Dr. Simona Tivadar: Mesele sunt mai rare, oamenii se îngrașă mai ușor

Ryna?

Ryna e o prostie, nici măcar nu are o bază științifică. E o prostie încălțată fără nici un fel de logică și de chimie. Atkins, Dukan sunt diete care au o chimie corectă la bază, adică reducerea carbohidraților și creșterea cantității de proteine, ca să nu ne consumăm din masa musculară. Dieta Atkins este o dietă nerestrictivă din punct de vedere al cantității de mâncare, dar foarte restrictivă ca și compoziție, de aceea poate fi folosită pe perioade limitate. Dieta Dukan este o dietă cu grăsimi puține, dar cu aceeași chimie: glucide puține, proteine mai multe și care poate fi ținută mai mult decât Atkins, dar tot pe o perioadă limitată.

Nu există nici un fel de regim care poate fi prescris tuturor oamenilor. În primul rând, atunci când faci o cură de slăbire cuiva, trebuie să identifici comportamentul alimentar al acelei persoane și să-i atragi apoi atenția: uite asta nu mai poți să faci niciodată pentru că te îngrași, asta nu mai poți să faci niciodată pentru că te îmbolnăvești. După ce ai identificat ce e greșit în comportamentul  lui alimentar (de obicei ceea ce pacientul ignoră: de multe ori pacienții vin și spun „știu că asta fac greșit”, dar, de fapt, nu aceea e cea mai mare greșeală pe care o face, ci altele, pe care nici măcar nu le sesizează), trebuie să stabilești o strategie și abia apoi pacientul poate să înceapă o cura de slăbire. De fapt, aceasta are două etape:

1. Aceea în care pacientul slăbește, ceea ce e o agresiune pentru organism, deoarece organismul nu vrea să-și piardă grăsimea, lucru demonstrat istoric: acela care avea rezerve de grăsime a supraviețuit, cel care nu avea rezerve de grăsime a murit la prima foamete.

Noi avem toate mecanismele de protecție împotriva scăderii ponderale și nici unul împotriva îngrășării. Ne putem îngrășa până pocnim. Ca dovadă, cel mai gras om de pe planetă, viu, are 450 de kilograme: o singură inimă, un singur ficat, o singură splină.

Prin urmare, trebuie să împarți un program de slăbire în două etape diferite: trebuie să-l faci să slăbească, respectând chimia și biologia organismului (glucide mai puține, proteine ceva mai multe și grăsimi puține), apoi să se mențină. Aceasta este chimia curei de slăbire. Și din această chimie creezi meniuri în funcție de o mie de lucruri. Dacă pacientul călătorește timp de o săptămână, de exemplu, va primi o dietă mult mai permisivă decât dacă ar fi acasă. În plus, meniurile în timpul curei de slăbire trebuie alternate. Dacă folosești același meniu pe o perioadă lungă de timp, organismul învață să se apere împotriva restricției pe care ai făcut-o și pacientul începe să piardă din ce în ce mai puțin în greutate, moment în care, de obicei pacientul abandonează, când ar trebui de fapt să-și crească puțin efortul fizic și să-și schimbe compoziția meniului.

2. Apoi, după ce ai terminat iar pacientul și-a atins obiectivul- sau medicul consideră că atât trebuia să slăbească- ori atunci când pacientul pur și simplu nu mai poate, începem o realimentare în așa fel încât, treptat, să se ajungă la o dietă completă. Nu se fac cure de slăbire mai mult de 3-4 luni, cure care trebuie urmate de minimum 6 luni de menținere.

Omul care a slăbit trebuie să fie mereu atent să nu iasă din disciplina nouă pe care am stabilit-o, iar medicul trebuie să-i reamintească ce greșeli să nu repete.

Altfel, oamenii iau o dietă de pe internet, o țin, iar apoi se întorc la viața lor anterioară care i-a făcut să se îngrașe. Rezultatul este: pierd puțin, se îngrașă mai mult și tot așa, se ajunge la un dezastru pentru sănătate.

Deci nu există o dietă pe care să o pot recomanda, în afară de cele care se referă la a mânca sănătos.

Dr. Simona Tivadar: Omul funcționează cu glucoză și oxigen

Există acest concept: stil de viață sănătos. Omul e făcut pentru așa ceva: să urmeze un stil de viață sănătos?

Bineînțeles. Stilul de viață sănătos înseamnă să ai activitate fizică, să mănânci pe măsura nevoilor tale, să-ți alegi sursele de mâncare (în special pentru proteine), să încerci să locuiești într-un loc mai puțin poluat decât orașul București, etc. Să nu uităm că omul funcționează cu glucoză și oxigen.

Toată lumea este isterică vis a vis de ce mâncăm (deși putem să alegem ce mâncăm), dar nimeni nu se isterizează vis a vis de calitatea aerului pe care îl respirăm și nu văd nici un fel de preocupare și acțiune, nici din partea autorităților, nici din partea cluburilor de mămici, de oameni care sunt atât de ultra preocupați de ceea ce bagă în gură.

Dar sunt preocupați declarativ, nu faptic, pentru că faptic se mănâncă în continuare toate gunoaiele de pe planetă, se mănâncă în picioare, pe fugă, mâncare de proastă calitate și așa mai departe. Ori, glucoza și oxigenul au cam aceeași importanță în ceea ce privește bună funcționare a organismului nostru, așa că ar trebui să ne mai gândim și la ceea ce respirăm, nu numai la ceea ce mâncăm și să și facem ceva legat de asta.

Când greutatea ar trebui să ajungă un motiv de panică?

Dr. Simona Tivadar: Când te strâng pantalonii pe care i-ai purtat iarna trecută, trebuie să ai un motiv de panică.

Adică nu trebuie să așteptăm încă 20 de kilograme în plus?

Nu. Hainele pe care le purtăm sunt măsura corectă a greutății pe care ar trebui să nu o depășim. Acum, sigur, dacă ți-ai luat haine pentru 200 de kilograme și alea încep să te strângă, trebuia să te panichezi mai demult. În general, măsura este haina. Hainele din sezoanele trecute, de acum 10 ani.

Eu întotdeauna le recomand femeilor să-și păstreze fusta cu care au terminat liceul; creșterea se încheie undeva la 18-21 de ani și trebuie păstrată o fustă din vremea aceea. Nu o să-ți stea bine pentru că între timp ai fost gravidă, ai născut, dar trebuie să te încapă. Iar la bărbați, la fel: trebuie să-și păstreze niște pantaloni din perioada în care au terminat armata (21 ani). Sigur, dacă la 21 de ani aveai 150 de kilograme, nu aceea e măsura ideală.

De ce ne îngrășăm mai mult iarna?

Pentru că mâncăm mult mai gras, pentru că bioritmul nostru este de lumină-întuneric și nu ne adaptăm orarul de masă la faptul că ziua este mai scurtă. astfel să mâncăm mesele consistente ar trebui mâncate cât timp este lumină afară, dar majoritatea oamenilor păstrează același comportament ca și vara: lumea se așază la masă să mănânce trei feluri de mâncare, după care se culcă, pe când strămoșii noștri mâncau o masă consistentă pe la 5-6 seara, mai beau o cana de lapte și la 9 se culcau. În plus, pentru că ne e frig iarna, avem tendința să mâncăm mai multe grăsimi. Rolul grăsimilor este să ne aducă un plus caloric care să ne ajute să ne adaptăm la frig. Omul modern însă își încălzești mașina din garaj, nu umblă deloc pe jos își petrece timpul în clădiri încălzite și contactul lui cu mediul este foarte redus, ceea ce face inutile grăsimile abundente din mâncare.

Dr. Simona Tivadar: Când te strâng pantalonii pe care i-ai purtat iarna trecută, trebuie să ai un motiv de panică.

Obezitatea este genetică?

Cauzele obezității sunt multiple: există și cauze genetice, dar obezitatea genetică este extrem de redusă procentual. Sub 2-3% din totalul obezilor au cauze genetice de obezitate. Există familii în care oamenii se îngrașă mai ușor, dar asta nu înseamnă că testele genetice ne ajută într-un fel. Sunt o țeapă scumpă. Obezitatea este declarată boală plurifactorială.

Adică dacă părinții mei sunt grași…

Degeaba vă faceți un test genetic de obezitate că nu veți afla nimic. Veți primi o dietă, că așa se practică, pe care o să dați sute de euro. Dacă părinții au fost grași, aveți 80% șanse să fiți grași. Dacă doar unul dintre părinți este gras, șansele copilului să devină obez sunt de 40%. Dar condițiile de mediu contează foarte mult: dacă copilul este sportiv, dacă pleacă destul de repede din familie ca să nu împrumute toate obiceiurile greșite, nu e obligatoriu să se îngrașe.

Citește și: „Copiii nu mănâncă două ciocolate pe zi pentru că a plouat cu ciocolată într-un loc în care ei trăiau de capul lor, ci pentru că au niște părinți iresponsabili care le cumpără două ciocolate pe zi”

Apropos de mega isteria cu ce mâncăm, cât de sănătos mâncăm, cum vi se pare comportamentul românilor legat de mâncare și obezitate? Personal cred că românii sunt în stare să creadă orice fake news venit de pe internet cum este acea dietă în care trebuie să înghiți azi un bob de orez, mâine două și tot așa până la 40.

De ce nu până la 44, sau până la 47, sau până la 101,5? Eu vreau dieta aia cu 101,5 boabe de orez. Despre comportament putem discuta foarte mult. Există generații care sunt încă sub impresia sau teroarea foametei. Și nu neapărat a foametei, ci mai degrabă a faptul că singurul lucru pe care îl făceau în timpul liber era „să vâneze” niște mâncare. Toată lumea avea o pungă și când se dădea ceva, fugea să procure hrană și o „târa” acasă probabil cu aceeași satisfacție cu care târa vânătorul acum 10 mii de ani vânatul.

Imediat după Revoluție, când s-au umplut magazinele, oamenii au năvălit să consume. A fost o formă de înlăturare a frustrărilor, de bucurie, de sărbătoare, o formă de a șterge griul vieții duse până atunci. Unii au rămas cu această traumă.

Există în continuare pături sociale pentru care a fi o persoană grasă, mare, este un semn de bunăstare, este un semn de sănătate. Grăsimea îi conferă o poziție socială în mica lui comunitate, care îl admiră pentru „ce bine îi merge”. Desigur, omul acesta e predispus să facă o sumedenie de boli și nu îi merge chiar așa de bine.

Pe de altă parte, avem de-a face cu cealaltă latură: promovarea modelelor extraordinar de slabe în cazul femeilor și excesiv de musculoase în cazul bărbaților. Acestea modele sunt greu de atins și cu cât e mai greu de atins, cu atât îți vei dori mai tare să semeni cu persoana respectivă. De fapt a dispărut normalitatea: să fim normoponderali cu exact atâta grăsime și atâția mușchi cât să fim sănătoși. Avem de-a face numai cu extreme, fie obezi care nu mai vor să lupte cu obezitatea, fie tulburări de comportament alimentar precum anorexia sau ortorexia (această preocupare exagerată de a mânca corect, de a bifa nutrienții corecți, care te duce direct la balamuc). Alimentul nu e un personaj, nu trebuie să stai cu el la masă, să mănânci și el să te supravegheze, trebuie să fie ceva firesc. S-a pierdut firescul mâncării și firescul a ceea ce înseamnă un om normal.

Dieta disociată ce e?

Habar nu am. O prostie. În primul rând că fiecare are o definiție proprie pentru dieta disociată: unii spun că nu au combinat produse animale cu alte surse de proteine, alții că nu au combinat proteine cu legume, alții proteine cu carbohidrați, ații au mâncat în fiecare zi doar o familie anume de alimente. Fiecare înțelege ce dorește, însă în felul acesta reușesc să-și facă meniuri hipocalorice și de aceea slăbesc.

Dacă mănânci același aliment toată ziua, seara nu îl vei mai dori pentru că ai ajuns la sațietate și astfel, nemâncând seara, reușești să pierzi greutate.

Și după o săptămână se îngrașă la loc…

Oricând se îngrașă la loc, indiferent ce dietă au ținut, dacă nu ajung în miezul problemei care i-a adus la creșterea în greutate; iar miezul problemei trebuie analizat cu atenție: o anchetă alimentară durează.

Dar ceaiurile de slăbit?

Nu există ceaiuri de slăbit. Ceaiurile de slăbit sunt ceaiuri laxative care stimulează tranzitul intestinal. Crescând viteza cu care trece alimentul prin tubul digestiv, absorbția este mai redusă. Nu funcționează la zaharuri, deci nu scade riscul de diabet: figura cu mănânc 4 savarine și apoi beau un ceai laxativ, nu te ajută cu nimic, în afară de a te îmbolnăvi.

Am mai văzut că sunt oameni care consumă piper Cayene că arde grăsimile…

Cum să ardă grăsimile? Cum ajunge piperul acela în țesutul gras. Dacă te ustură, înseamnă că arde?

Dr. Simona Tivadar: Nu există ceaiuri de slăbit

Sunt oameni care beau apă caldă că ajută la digestie…

Pe cine ajută? La digestie în nici un caz, poate la tranzitul intestinal. Dar de ce nu ai bea un ceai sau o supă, de ce trebuie să bei apă caldă care e ceva absolut scârbos? Intestinul începe să se miște în clipa în care noi mâncăm și înghițim; se generează o undă peristaltică care face ca bolul alimentar să meargă spre ieșire. Faptul că bei un ceai, o supă, mesteci o mâncare, bei o cafea, este absolut indiferent, doar că declanșează unda peristaltică. Aceia care ciugulesc încontinuu vor fi constipați pentru că nu declanșează unde peristaltice de intensitatea necesară unei bune funcționări a tubului digestiv.

Mai e și obiceiul acela de a bea dimineața o jumătate de litru de apă pe stomacul gol. Ca să ce? Îmi diluez bine sucurile gastrice ca să-mi diger prost micul dejun. Digestia e una și viteza tranzitului intestinal este cu totul și cu totul altceva.

Apoi, dacă vorbim de tranzitul intestinal, intestinul nu se mișcă dacă noi nu ne mișcăm. Dacă stai înțepenit toată ziua pe scaun, poți să uiți că vei avea un tranzit intestinal normal. Noi trebuie să ne mișcăm și să mâncăm ritmic ca să avem o digestie sănătoasă și un tranzit intestinal normal.

Avem nevoie de 3 mese pe zi și două gustări?

Depinde. Cu cât mesele sunt mai rare și mai consistente, oamenii se îngrașă mai ușor, cu cât mesele sunt mai dese, dar cu densitate calorică mică (dacă eu mănânc două gustări de nuci, alune, fructe uscate care împreună au 1000 de calorii, bineînțeles că nu o să slăbesc), oamenii sunt mai slabi.

În final, regimul alimentar al unei persoane trebuie stabilit în funcție de mulți factori: sex, vârstă, activitate fizică, preferințe alimentare, afecțiuni medicale, genetică, etc. Tocmai de aceea nu există o dietă universal valabilă, ci doar reguli de bun simț pe care orice om le poate urma.

Citește și: Totul este otravă, nu există nimic neotrăvitor. Doza face diferenţa

Începutul de an este un moment potrivit pentru a începe o cură de slăbire?

Dr. Simona Tivadar: Orice moment este potrivit pentru a lua o decizie în privința asta. Fiecare trebuie să aprecieze când se simte el pregătit să-și schimbe dieta și trebuie să țină cont de faptul că o viață sănătoasă înseamnă să mănânci corect, să faci efort fizic, să nu fumezi, să consumi alcool moderat, să dormi bine și să mergi să protestezi la primărie că Bucureștiul este un oraș de patru ori mai poluat decât Parisul.