Căutare

Share this article

Ștefan Vayna este CEO Master Build, antrepriza care a construit pentru Ambasada SUA sau NSPA – unitatea de Achizitii a NATO, dar și pentru Auchan, Carrefour sau Delamode.

Dincolo de aceste detalii, Ștefan Vayna este un antreprenor cu îndepărtate rădăcini austriece, care și-a găsit vocea și forța la 35 de ani, după un diagnostic care-ți dă fiori și după ce a testat pe propria piele o serie de job-uri de adolescent și student (om bun la toate pe șantier, barman), a terminat o facultate de construcții și a alergat între șantiere și lucrări, dar a învățat să impună un stil de management empatic, flexibil, agile.

Acum, Ștefan conduce o afacere de câteva milioane de euro, este pasionat de sailing, poartă cu el o icoană primită, când era puști, de la un personaj enigmatic, într-o mănăstire, are două fetițe și o soție care l-au ajutat să-și depășească gândurile ce-l sabotau, iar pe noptieră ține volumul Străpungerea spre ființă, de Karlfried Graf Durckheim.

Cum e să faci primul milion?

Ștefan Vayna: Mă văd nevoit să-ți răspund cum răspund toți: niciodată să nu spui cum ai făcut primul milion. (râde)

Ce te face antreprenor?

Ștefan Vayna: Cred că e singura modalitate pentru mine de a munci din pasiune. Aici mă regăsesc cel mai bine.

Dacă aș fi foarte sincer cu tine, prima dată am încercat să fiu antreprenor prin școala primară. Atunci m-a luat tata cu el la București, la un târg internațional, de unde am cumpărat un pachet mare de gumă Turbo, cu gândul că-l voi vinde în școală, colegilor. Deja îmi imaginam ce voi face cu banii, ce o să-mi cumpăr.

Doar că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, fiindcă am ajuns cu guma la școală și, ceea ce era menit profitului, s-a dovedit fals, fiindcă am dăruit, am împărțit, am și vândut dar nu pe măsura încasărilor așteptate și plănuite de mine.

Probabil că aceasta este prima lecție a unui antreprenor, prima intrare în acest subiect spinos, economia. (râde)

Ștefan Vayna și fiicele lui

Părinții tăi ce profesii au?

Ștefan Vayna: Tata a lucrat la Telecabina din Bușteni, iar mama, la una dintre școlile din oraș.

Și cine avea spirit antreprenorial?

Ștefan Vayna: Să zicem că mama, fiindcă munca ei presupunea să se descurce între cifre și planuri financiare.

Tu ce urmăreai, de fapt? Fiindcă cea mai la îndemână metodă a copiilor este să ceară de la părinți, prin persuasiune, șantaj și așa mai departe. De ce nu ai făcut și tu așa?

Ștefan Vayna: Cred că mi-am dat seama la 36 de ani ce căutam atunci, antreprenoriatul.

Probabil că ar fi fost mai simplu să le cer părinților, dar nici situația noastră nu era de așa natură încât să mă aștept să primesc orice mi-aș fi dorit. Pe la 13-14 ani deja mi-am dorit să-mi câștig singur banii, am început să muncesc, iar școala de șoferi am făcut-o singur, fiindcă nu-mi plăcea să depind de părinți. Cred că îmi căutam autonomia.

De ce?

Ștefan Vayna: Dacă reformulez întrebarea ta și zic „cu ce scop?” îți voi da răspunsul pe care l-am aflat acum, la maturitate: căutam să evoluez. Și apropo de ce îmi spuneai mai devreme despre copiii care cer bani părinților lor, cred că rămânem copii până în momentul în care avem acest gând, să ne câștigăm singuri banii.

Ce visai să fii când erai mic?

Ștefan Vayna: Marinar, popă și aviator. (râde)

De ce marinar?

Ștefan Vayna: Pesemne că visam să plec, să cutreier lumea, să explorez.

Și care era modelul?

Ștefan Vayna: O bărcuță din Eforie, lângă care mi-am făcut o poză când aveam vreo 6 ani și eram cu bunica la mare. Acum doi ani, când m-am apucat de sailing, am ajuns în același loc, doar că de data asta vedeam tabăra din larg.

Ștefan Vayna, pe mare

Ce-ți imaginai că face un marinar?

Ștefan Vayna: Pe lângă faptul că știam că explorează lumea, auzisem că marinarii au și iubite în fiecare port. (râde)

Și când ai renunțat la acest vis, să-l înlocuiești cu unul diametral opus, adică de devii preot?

Ștefan Vayna: Mi-am dorit să devin preot după ce, undeva pe la 10 ani, am primit o icoană cadou, de la cineva dintr-o biserică în care pur și simplu am simțit impulsul să intru. Aș fi vrut să mai întâlnesc acel om, nu s-a întâmplat, din păcate, dar icoana de la el, ca și amintirea acelei întâlniri sunt cu mine și astăzi, oriunde mă duc.

Crezi în Dumnezeu?

Ștefan Vayna: Cred în Dumnezeu, fiindcă îmi dau seama că există nenumărate lucruri inexplicabile în această viață și cred că există o energie care ne ghidează.

Ți s-a pus vreodată la încercare această credință?

Ștefan Vayna: Da. Mi s-au întâmplat lucruri care să mă ducă la marginea prăpastiei și am ajuns la concluzia că există ceva acolo în Univers, greu de înțeles, dar pe care îl poți sesiza. Că se numește Dumnezeu, Buddha, Allah sau Yahve, există și este foarte puternic. E tot credință.

Eu am fost botezat catolic, crescut în biserica ortodoxă. Tata, care era catolic și care avea niște rădăcini îndepărtate prin Austria, a fost de părere ca pe sora mea să o boteze ortodoxă, iar pe mine să mă ducă în biserica catolică. Acum am devenit ortodox prin căsătorie.

Ștefan Vayna și familia lui

Dar totuși, de ce ajungi să alegi să devii preot, doar pentru că cineva îți dăruiește o icoană?

Ștefan Vayna: Pentru că, așa cum aveam să aflu mai târziu, îmi plăcea să fiu în zona unde pot ajuta, unde pot face bine. Ani de zile mai târziu, când am aflat de proiectul MagicCAMP nu am stat să mă gândesc prea mult dacă fac ceva sau nu. A doua zi deja lucram pentru proiect.

Cu ce filozofie faci tu asta?

Ștefan Vayna: Cred că am învățat de mic o lecție pe care abia la 36 de ani am avut puterea să văd cât de găunoasă și toxică era: că trebuie să te sacrifici pentru orice și că nu e bine să te bucuri în viață.

Pe la 25 de ani am început să primesc niște semnale că ceva era în neregulă, fiindcă organismul este cel mai bun măsurător al calității vieții noastre. Mi-am făcut niște analize medicale și am descoperit că eram purtătorul unei gene care dă o boală autoimună, iar această veste mi-a schimbat viața.

Și, ca să înțelegi că nimic nu este întâmplător în viața mea, primul client căruia i-am vândut vreodată ceva a fost un medic. Câțiva ani mai târziu aveam să ajung la el și, sub îndrumările lui, am descoperit această boală.

Am intrat pe tratament, dar durerile avansau, iar în câțiva ani, pe la 34-35 de ani durerile deveniseră insuportabile.

Atunci am avut această revelație despre care îți spuneam mai devreme, dar care e greu de pus în cuvinte. Au fost niște gânduri și situații care m-au făcut să înțeleg că toată presiunea pe care o puneam pe umerii mei nu avea de ce să fie acolo. Apoi am început să merg la sală, să fac sport în aer liber, să mănânc altfel, să fiu altfel, iar boala a început să regreseze.

Ce ai schimbat de fapt?

Ștefan Vayna: M-am pus pe mine pe primul loc. Înainte erau alții acolo: oamenii de lângă mine, companiile, situațiile apărute. Eu trebuia întâi să rezolv ce apărea în exterior și apoi să mă gândesc la mine. Părinții noștri așa ne-au crescut: nu mergem la mare acum, încercăm anul următor. Iar unii dintre ei s-au și dus în alte lumi înainte de a mai ajunge în concediu.

Or, eu nu mai voiam acest model.

Când am plecat din orașul meu mic, în care nu se întâmpla nimic, de la Bușteni, mi-am luat doar bilet dus. Am dat admitere la facultatea de construcții la Brașov și la București. La Brașov eram pe primul loc, la București pe locul 300. Puteam să mă duc unde mi-era simplu, dar am ales Capitala, pentru că era mai greu și era mai departe. Iar dacă îmi doream ceva, voiam să îmi fac o viață a mea cât mai departe de casă.

Când ai priceput tu că ești bun în ciuda a ceea ce auziseși în adolescență?

Ștefan Vayna: Până la vârsta aceea, la care îți spuneam că am avut revelația, am crezut că alții sunt „vinovați” de binele meu: asociații din companie, diversele situații apărute în viață. Niciodată nu mi-am asumat rezultatul succesului.

Ștefan Vayna, stânga, la primul job în construcții

Am mers la un liceu de informatică din Bușteni și atunci am decis să muncesc și să am banii mei. Or, unde puteai câștiga bani în acele vremuri, fără nicio calificare? Pe șantier. Așa că am început prin a fi omul bun la toate. Prima dată îl ajutam pe tata la toate lucrările lui ( instalații, îndreptam cuie, ce face omul pe lângă casă), dar mi-am dat seama repede că pot face asta pentru niște bani. Așa că m-am dus să lucrez pentru un vecin. La 15 ani mi-am luat primii adidași din banii mei, pentru care cred că am dat salariul pe vreo trei săptămâni.

Apoi am intrat în consrucții, ca om bun la toate, de la cărat moloz, dar nu am rămas mult acolo fiindcă trebuia deja să mă pregătesc pentru examenele care, simțeam, aveau să mă ajute să-mi urmez visul și să plec din Bușteni. Construcțiile mi se arătau drept cea mai rapidă cale de a produce bani, de a face ceva trainic.

Și când ai ajuns la facultate ce ai priceput? Știai meserie din ce făcuseși în șantier?

Ștefan Vayna: Nu am înțeles mare lucru din facultate, iar cea mai bună școală de viață a fost în cămin: eram în capitală, fără mama, fără tata, singur într-un bloc plin de oameni, camera o împărțeam cu cinci băieți pe care nu-i văzusem în viața mea.

În cămin am fost în situația să împart, să vorbesc cu oamenii, acolo am învățat să câștigăm și să ne suportăm împreună.

Iar în tot acest timp, am spus că eu voi ieși din facultate și-mi voi face firma mea. Nu am lucrat nici măcar un an ca angajat.

Ștefan Vayna pe șantier

Aveai un model în acest sens?

Ștefan Vayna: Nu, toate erau din mine, din dorința de a evolua și de a-mi câștiga independența. Modelele au apărut după 35 de ani.

Realizez că ținta mea de fapt era să continuu, să fug cât mai departe de o viață pe care o știam bine spre una pe care mi-o doream. Iar fuga asta m-a făcut să evoluez.

Mai târziu, când am ajuns să lucrez, alergam de la un șantier la altul, de la o firmă la alta, fiindcă asta știam să fac. Până când mi-am dat seama că nu mai era nevoie de această alergătură.

Cum și când ai început afacerea? Cu ce bani?

Ștefan Vayna: Am început în 2007 și eram trei asociați. Eu mă ocupam de partea operațională. Ideea a fost a unuia dintre asociați să mă cheme și pe mine în Master Build, o companie pe care ei o începuseră deja de doi ani de zile.

Ce ți-a plăcut la această idee?

Ștefan Vayna: Îmi place să fac lucruri grandioase.

Și de ce nu ai început acest business singur?

Ștefan Vayna: Atunci alergam, ți-am povestit. (râde) Fugeam să evoluez, nu aveam tihnă să mă așez și să gândesc că puteam să fac ceva al meu. Dar au trecut anii, am făcut și o inițiere în coaching și am realizat că am timp să fac și alte lucruri decât să fug de ceva pentru a construi altceva.

Ștefan Vayna pe șantier, cu oamenii lui

Acum sunt acționar majoritar în companie, dar am timp să fiu și cu fetele mele, să fac și sailing, să stau de vorbă și cu tine, să mă gândesc și la mine.

Cum se face că această schimbare de perspectivă a ta, când te-ai pus pe primul loc nu ți-a afectat și viața de familie, relația cu soția ta?

Ștefan Vayna: Cred că am crezut foarte mult în familie, în soția mea, în cele două fetițe ale mele. Iar schimbarea de fapt m-a ajutat să îmi fac mai mult timp pentru ele.

Înainte munceam mai mult, câștigam mai puțin, dar nu aveam nici timp să stau cu ele. Și cred că acest gând, responsabilitatea de tată pe care simțeam că nu mi-o duc la îndeplinire, a declanșat această criză a mea de 35 de ani. Ori a fost printre factori.

Dar în afacere ce s-a schimbat, așa încât ai rămas acționar majoritar?

Ștefan Vayna: Stilul de managemnt. Eu nu sunt tipul directiv, autoritar. Iar aici a apărut problema mai delicată.

Deci monolitul pe care-l transmite Master Build este doar în imagine, nu și în stilul de lucru?

Ștefan Vayna: Ca să iasă acel monolit, ai nevoie de multă flexibilitate.

De ce te-ai apucat de sailing?

Ștefan Vayna: Era un pas firesc după criza și revelația despre care ți-am povestit mai devreme. M-am întâlnit cu un prieten la sală, iar el mi-a zis: „mergi cu mine pe barcă?” Și asta a fost. (râde)

Cât de des ieși pe mare?

Ștefan Vayna: Anul acesta nu am ieșit deloc și dacă mă gândesc bine îi cam duc lipsa. Marea e un foarte bun sfetnic. Sunt minute bune când velele nu mai primesc nici o pală de vânt, barca se oprește și intră în ritmul molcom al valurilor. Ei bine, atunci este cel mai bun moment pentru reflecție.

Ștefan Vayna, împreună cu fiicele lui

Care sunt modelele tale?

Ștefan Vayna: Sunt modele care vin de la distanță: Warren Buffett și Richard Branson. Pe primul îl apreciez pentru modestia lui, iar pe al doilea pentru îndrăzneală și pentru modul lui outside the box de a fi.

Ce le lași tu fetelor tale? Ce pui tu din ce ai învățat până acum în educația lor?

Ștefan Vayna: În fiecare dimineață le repet să aibă încredere în ele.

Cum arată o zi din viața voastră?

Ștefan Vayna: Dimineața ne trezim, facem cafeaua, ducem fetele la grădiniță și la școală, apoi eu merg la sală, vin la birou și începe distracția.

Distracția se termină înainte să vii la birou, nu?

Ștefan Vayna: Nu. La mine e invers. (râde)

Când te-ai prăfuit ultima dată pe șantier?

Ștefan Vayna: Acum câteva zile. Cred că trebuie să fiu în toate aceste zone ale afacerii, iar când mă duc acolo, nu o fac pentru a-i controla pe oamenii mei, ci pentru a vorbi cu ei. Iar asta îi ajută foarte mult.

Ce carte ai pe noptieră?

Ștefan Vayna: Străpungerea spre ființă, de Karlfried Graf Durckheim.

 

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO