Teodor Debu, finalist la Vocea României. Sau cum muzica vindecă dependența de droguri și eliberează sufletul unui tânăr de toate stările și emoțiile negative

Citește și: Denis (The Motans): „Am început să cânt la chitara lui tata, la 16 ani. Când le spuneam prietenilor, familiei că îmi place muzica, toți spuneau: „Nu e târziu?”. Dar ce înseamnă târziu?”

El ar trebui să fie un exemplu foarte inspirațional….

Da. Îl consider deja un prieten. Mi se pare un om foarte sincer și foarte bun și mi-a zis că vrea să lucrăm împreună. Și chiar cred că o să fie un om pe care merită să-l am aproape pentru că am ce învăța de la el.

M-am electrocutat puțin acolo cu Ed Sheeran. Nu te-aș fi văzut fan al lui…

Am și tatuaj 😊 Pe parcursul anilor mi-am dezvoltat un alt stil, dar la început cântam la fel ca el. a fost cumva prima inspirație. Abia apoi am explorat și alte zone și mi-am dat seama ce-mi place.

Și acum ce-ți place?

Cred că top trei artiști preferați ar fi Frank Ocean, The Weekend și Drake.

Îți imaginezi că nu am cum să evit subiectul droguri, pentru că a fost principalul motiv de love&hate în comentariile legate de tine la Vocea României. Când apar drogurile în viața ta?

În perioada liceului. După ce m-am mutat din Văleni, am mers la Onești, Bacău și a fost o perioadă destul de grea pentru mine.

De ce te-ai mutat?

Așa a trebuit. Eu stăteam cu mama și ea s-a mutat acolo. Cu anturajul din liceu… cam asta a fost. Bine, ascultam și muzică despre asta și cumva mi s-a părut o idee atrăgătoare să încerc și eu, pentru că toți artiștii pe care îi ascultam la momentul respectiv vorbeau despre asta în muzica lor.

Ar fi fain să putem scoate în evidență cât e de ușor să ajungi aici și cât e de nasol, dar și cât e de înșelător drumul acesta. Sunt foarte mulți copii care ar avea multe de învățat…

Mereu am vrut să spun asta și nu am avut când: povestea mea nu e una wow. E o poveste comună pe care o au mulți adolescenți în ziua de azi, numai că eu am spus-o la tv. Nu prea ai ce să faci pentru că în media și în genurile de muzică pe care le ascultă copiii se vorbește despre droguri și așa cum am zis și eu, ideea pare foarte atrăgătoare la început. Cred că facem cumva să pară o chestie frumoasă din ce cântăm și ce vorbim despre asta, însă nimeni nu spune neapărat ce doare după.

Când te-ai prins că e nasol și că trebuie să te oprești?

Am avut o perioadă pe la 19-20 de ani, în care am căzut complet. Mă și certasem cu toți prietenii mei, majoritatea oricum erau toxici, nu mai puteam să fac nimic, eram în depresie totală din cauză că luasem prea multe droguri de-a lungul unui an și jumătate. Fumam în fiecare zi, mai mergeam la o petrecere și mai luam o pastilă, mai și trăgeam pe nas câteodată și toate combinate cu alcool.

Cumva am zis că nu mai vreau să fiu așa și mi-a luat ceva timp să-mi revin. A fost un iad.

Singur ți-ai revenit, fără ajutor?

Am avut susținere din partea familiei și am și un psiholog la care merg.