Un Paşte fără nervi - sfaturi de la specialişti. Rezolvarea conflictelor. (2)

Nu de puţine ori, adunarea în jurul mesei de Paşte a familiei scoate la iveală anumite tensiuni, chiar conflicte. Acestea gravitează în jurul unor aspecte ce ţin de prezent sau de viitor, dar, mai ales, de trecut. Cum putem să trecem de ele ne explică Camelia Cheţu, psihoterapeut specializat în psihologia copilului, cuplului şi a familiei.

Posibilele conflicte care ţin de trecut au la bază raportul părinte – copil, chiar dacă „copilul” este de fapt azi adult şi are peste 30, 40 sau 50 de ani.

Varianta sănătoasă este aceea de a ne poziţiona într-un raport de la adult la adult, în care fiecare îşi exprimă nevoile reale, chiar dacă nevoia unuia nu coincide cu nevoia celuilalt, asumându-şi implicaţiile. În realitate, „adultul” este infantilizat şi readuce la suprafaţă teme vechi din relaţia cu părinţii: critici, nemulţumiri, exprimare abuzivă etc. Această perspectivă poate fi extrem de dureroasă acolo unde aceste răni nu au fost îngrijite şi vindecate.

Totuşi, avem la dispoziţie mai multe modalităţi de prevenire, una dintre ele fiind anticiparea.

Anticiparea explicită a acestor conflicte în relaţie cu ceilalţi poate lua forma unui discurs de tipul: „Ştim cu toţii că ultimele întâlniri pe care le-am avut în familie, nu au ieşit prea bine. Fie ne-am certat, fie ne-am comportat cu prea multă răceală sau rezerve unii cu ceilalţi. Haideţi de data aceasta să încercăm altfel, să avem unii grijă de ceilalţi. Ne-am putea imagina, de exemplu, că suntem unii pentru ceilalţi musafiri de vază.” Aţi observat, nu, cum cu musafirii, cu alţii, ne purtăm cu mai multă atenţie decât cu cei apropiaţi nouă, la care din păcate ţipăm fără a ne îngrijora deloc?

O altă modalitate este chiar evitarea.

Pe termen scurt, aceasta funcţionează, având valenţe pozitive. Ori de câte ori simţim că ne apropiem de epicentrul cutremurului,  căutăm să deviem spre alte chestiuni. Chiar şi aşa, este important să luăm notă de ceea ce se întâmplă între noi şi, ulterior, la un moment mai potrivit, eventual într-un dialog de unu la unu, să ne oprim asupra situaţiei respective pentru a o clarifica.