fbpx

Căutare

Share this article

Jenica Sătmărean are 70 de ani. La 67, a aflat că are cancer de sân. Rămasă singură, după ce soțul ei murise, iar fiica ei plecase în Marea Britanie în urmă cu mulți ani, s-a descurcat cum a putut. De fapt, toată viața a fost nevoită să se descurce singură, iar perioada de boală nu a însemnat o excepție. Nu a vrut să-i împovăreze pe ceilalți, așa că s-a organizat. De exemplu, înainte de chimioterapie își umplea frigiderul și își gătea, ca să-i fie mai ușor în zilele în care avea să-i fie rău. Jenica nu se cramponează de greutăți, povestește cum a trecut prin cancer, pe care îl consideră doar una dintre multele probleme cărora a trebuit să le facă față în viață. Câteodată o mai cuprinde și pe ea tristețea, dar crede că, dacă încerci să-l găsești, în tot răul există „un pic de bine”.

Jenica Sătmărean locuiește în Florești, un sat din marginea orașului Cluj-Napoca. Zona e în dezvoltare, așa că ea și soțul ei au cumpărat aici, în urmă cu aproape 13 ani, o casă. În aceeași curte, trei case pe stânga, trei pe dreapta. Intru pe poartă și, de la a treia casă de pe stânga, Jenica îmi iese în întâmpinare. Din cauza pandemiei, ne salutăm atingându-ne coatele, ca adolescenții, deși doamna Jeni, căreia o să-i spun mai departe pe numele mic, are 70 de ani.  

E toată un zâmbet. S-a dat cu ruj și și-a trasat ochii cu creion dermatograf gri. Jenica e o femeie cochetă și frumoasă. Se vede că, în tinerețe, a întors multe capete.

Citește și: Cum cancerul devine o ,,binecuvântare”! Elena Cardaș, doctorița-pacient care a învins o boală necruțătoare și rețeta unei vieți împlinite după cancer

Mă invită la o cafea, așa că intrăm în bucătărie. În timp ce-mi pregătește cafeaua, îmi povestește tot felul de lucruri interesante: ce aventură a fost intrarea în învățământ, cum a lucrat mai întâi ca educatoare, pentru scurt timp, apoi ca profesoară de română pe la mai multe școli, cum a dat concurs pentru un post de profesoară de română la un penitenciar, fără să se transfere acolo și cum, după 17 ani de peregrinări, s-a transferat la Bibioteca Municipală Liviu Rebreanu din Aiud, ca director, de unde s-a și pensionat, în 2010. Povestește cum soțul ei era mai mult plecat de-acasă pentru că era constructor militar, cum fiica ei a plecat în Anglia, după ce a primit o bursă pentru doctorat și cum a rămas acolo, dar și despre cum sunt lucrurile pe la Hășdate, satul ei natal, celebru după ce acolo s-a născut cântecul „Pușca și cureaua lată”.

După ce e gata cafeaua, ne mutăm în spatele casei, unde are o mică grădină. Continuăm povestea aici, la cafea și o prăjitură cu mere făcută de Jenica special pentru întâlnirea noastră. 

Înainte să se mute în Florești, ea și soțul ei au locuit în Aiud 39 de ani. Și-au imaginat că, în sfârșit, la pensie o să aibă o viață liniștită, că prea alergaseră toată viața care-ncotro. Dar nu a fost așa.

Îngrijorarea: o retracție la sânul drept

Cu puțin timp înainte să cumpere casa, soțul Jenicăi s-a îmbolnăvit. A făcut un cancer pulmonar, inoperabil din cauza faptului că era supraponderal. Trei ani mai târziu, în iunie 2010, s-au mutat în casă, iar în iulie soțul ei a murit.

Jenica a avut grijă de el și de toți ceilalți din familie care au avut probleme de sănătate – sora ei, soacra și tatăl ei. În ultimii ani de viață ai soțului, a făcut naveta între Aiud, unde încă locuiau, Cluj, unde soțul ei făcea chimioterapie, și Florești, unde supraveghea lucrările pentru amenajarea casei.

În 2010, s-a pensionat și, un an mai târziu, a început să meargă pe la băi cu o prietenă, fostă colegă de facultate. De-abia începuse să se obișnuiască cu liniștea din viața ei, când a sesizat că ceva nu arată normal la sânul ei drept.

„Am văzut o mică adâncitură, dar îmi era frică să pun mâna. Și-atunci ne-am încurajat, eu și prietena mea, și-am zis: Gata, nu mai merge, trebuie să mă duc la o mamografie!”.

„În 2017 am aflat marea veste. Adică după ce au trecut toți prin toate și după ce am alergat cu toți în toate direcțiile, zic: Gata, o să duc viață de pensionar! Și mergeam cu o prietenă la băi pe la Tășnad, la Marghita, la Felix, la Gherla. Din 2011, în fiecare an, ne făceam câte o ieșire la băi termale. Eu încă de la Marghita am observat – la începutul lui iulie 2017 – deasupra sânului drept o mică retracție. Cred că era acolo de câteva luni, că n-a apărut atunci, dar n-am fost atentă. Știam că trebuie să mă uit în fața oglinzii, dar nu-mi plăcea să mă uit. Și, când am fost mai apoi la băi la Gherla, în același an, cu prietena mea, ea dă să pună mâna, dar eu n-am lăsat-o”, începe Jenica să povestească.

Din vorbă în vorbă, o doamnă pe care a cunoscut-o acolo, la băile din Gherla, i-a recomandat să meargă la Anca Ciurea, medic primar în radiologie și imagistică medicală din Cluj-Napoca. „Ne-am programat amandouă, și eu, și prietena mea. Am venit de la Gherla și ne-am dus atunci, la scurt timp după ce ne-am întors, în septembrie”, spune Janica.

„Știi ce mi-a spus doamna medic oncolog după aceea, despre mersul la băi termale? Că am făcut exact ce nu trebuia. Dar exact ce nu trebuia! Și fizioterapia, și băile termale sunt contraindicate”.

Prima mamografie din viața ei și suspiciunea de cancer de sân

În 2017, Jenica avea 67 de ani și nu-și făcuse vreodată o mamografie. Singurele investigații pe care și le făcuse la sâni fuseseră făcute în urmă cu 15 ani, după ce sora ei a murit de cancer la sân, și, la acel moment, au însemnat o simplă palpare. Chiar dacă și-a propus de mai multe ori să meargă la analize, nu a mai ajuns să facă asta până când a observat adâncitura la sânul drept.

Citește continuarea AICI

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO