Căutare

Share this article

La noi, dacă nu ai rezultate astăzi, mâine ai plecat sau, mai bine zis, ai fost dat afară. Sportul din România (nu doar fotbalului, deşi vorbim cel mai uşor despre el pentru că este cel mai vizibil) ne-a învăţat acest lucru. Dacă nu ai rezultate acum, nu eşti bun. 

Aşa că, privind la cei 22 de ani pe care i-a petrecut Arsène Wenger mă întreb acolo cum de s-a putut? Nu vorbim despre o echipa care a câştigat an de an campionat sau cupe europene. Cu siguranţă, însă, vorbim despre o echipă foarte iubită – şi cu o simplă plimbare prin Londra o să îmi daţi dreptate. Şi atunci, cum a reuşit francezul? Cum de lui nu i-a spus nimeni, nu am câştigat anul acesta niciun trofeu, la revedere? 

De ce vorbim astăzi despre Arsène Wenger?

Atunci când francezul a fost numit manager al echipei Arsenal, fotbalul din regat trecea printr-o perioadă de tranziţie. Sky Sports TV schimbase formatul Premier League. Iar pasiunea pentru sport a suporterilor englezi, renumiţi în toată lumea datorită loialităţii lor, fusese puternic zdruncinată în urma incidentului din Hillsborough din 15 aprilie 1989. Atunci 96 de oameni au murit şi 766 au fost rănite în urma prăbuşirii stadionului din Sheffiled, în timpul meciului dintre Liverpool şi Nottingham Forest, din semifinalele FA Cup. 

În septembrie 1996, Wenger a fost numit la cârma uneia dintre cele mai iubite echipe din Marea Britanie (şi din lume). Era abia al treilea manager străin care antrenase vreodată în Premier League. Acest lucru, combinat cu faptul că nu avusese decât o modestă carieră ca jucător, o prestaţie mai degrabă de profesor, decât de fotbalist (lucru accentuat de faptul că avea şi o diplomă în economie), nu îl propuneau pe Wenger ca fiind o certitudine pe banca echipei londoneze. 

Şi cu toate astea, Wenger, ca un lider adevărat, a avut curaj să îşi asume lucrurile în care credea. În primii zece ani la club a reuşit să schimbe radical filosofia echipei. Tacticile pe care le folosea atunci erau considerate vizionare. Iar datorită acestui lucru a primit şi porecla Profesorul. 

Şi, din nou, de ce Arsène Wenger? Ce ar trebui să învăţăm de la el?

Revin la gândul cu care am început articolul, trăim într-o ţară în care, aproape indiferent de sport – de la fotbal, la handbal sau tenis, vedem că dacă nu ai rezultate imediat, eşti dat afară. Indiferent de bugetele investite sau de realismul obiectivelor propuse. Că dacă ai răbdare să construieşti în timp, poţi ajunge să fii nu doar câştigat, ci şi respectat. 

Wenger ne-a arătat că în 22 de ani a reuşit să schimbe nu doar filosofia unui club, ci poate a întregului fenomen. Nu a câştigat tot timpul, de altfel a avut (doar) 3 campionate în Premier League, însă impactul pe care l-a avut asupra clubului şi a carierei atâtor super jucători (Patrick Vieira, Robert Pires sau Thierry Henry, doar câţiva dintre ei) a fost incredibil. Ce a făcut Wenger revoluţionar la nivel fotbalistic?

  1. a schimbat metodele de pregătire, punând mai mult accent pe controlul mingii, reuşind astfel să îşi facă jucătorii mai rezistenţi din punct de vedere fizic. Şi, nu puţini au fost cei care au considerat că, datorită acestor metode de pregătire, au reuşit să îşi crească durata carierei.
  2. a schimbat filosofia de joc a echipei – de la una super defensivă, la una de atac, combinativă, cu un joc frumos (mai ales pentru fotbalul englezesc)
  3. a folosit o reţea de scouteri pentru a-l ajuta să găsească jucători tineri şi foarte talentaţi, mai ales din Franţa – şi aşa a reuşit să îi găsească pe cei trei de mai sus
  4. a folosit date statistice în strategia de cumpărare a jucătorilor – exact cam cum făcea şi Brad Pitt în Moneyball

Poate că lucrurile de mai sus nu mai sunt astăzi vreo noutate, cluburile din afară având echipe de statisticieni angajate, însă atunci era una, fără doar şi poate. Gândirea lui Wenger a funcţionat – Arsenal este astăzi o echipă recunoscută datorită transferurilor de tineri jucători pe care nu se dau sume de bani astronomice. 

De altfel, poate cel mai important jucător al lor, golgheterul din toate timpurile ale echipei, Thierry Henry i-a costat pe londonezi doar 11 de milioane de lire (plătiţi lui Juventus Torino în 1999). Mai mult decât atât, clubul nu a intrat până acum în bătălia banilor – cel mai mare transfer făcut a fost anul acest, 55 de milioane de lire pe Pierre-Emerick Aubameyang. 

După mai bine de 20 de ani de istorie, Profesorulpleacă

Acum când se termină era Arsène Wenger, ar trebui să învăţăm de la el curajul, gândirea strategică, dorinţa de a inova şi de a câştiga. Şi de la Arsenal ar trebui să luăm încrederea în filosofia unui antrenor, răbdarea şi suportul pentru pe care i le-au acordat, precum şi respectul faţă de el şi de munca lui. Cine o să îl înlocuiască pe Wenger pe Emirates Stadium? Şi unde o să plece tehnicianul francez? Vom vedea. Însă, indiferent de aceste lucruri, numele lui Wenger va rămâne strâns legat de istoria lui Arsenal.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO