De ce îmi place astăzi şi mai mult Jodie Foster

Eram doar o puştoaică când am văzut prima oară ”Tăcerea mieilor” şi pot numi şi acum stările contradictorii pe care mi le-a trezit filmul lui Jonathan Demme: curiozitate, indignare, teamă, adoraţie. M-a fascinat personajul Hannibal Lecter şi am ţinut până la sfârşit cu Clarice Starling. Ştiu sigur că Anthony Hopkins şi Jodie Foster au devenit atunci unii dintre actorii mei preferaţi. Pe primul l-am urmărit în ”Hannibal”, ”Meet Joe Black”, ”The Elephant Man”, ”The Remains of the Day” sau ”Instinct”; pe cel de-al doilea l-am redescoperit în ”Taxi Driver” (pe care nu-l văzusem până atunci), ”Inside Man”, ”Little Man Tate”, ”Flightplan”.

Nu bănuiam eu, la vremea aceea, că Jodie Foster ar putea fi gay. Cine bănuia, având în vedere discreţia cu care şi-a protejat întotdeauna viaţa intimă (”preţuiesc intimitatea mai mult decât orice”, obişnuia ea să spună)?

Mă fascinau frumuseţea ei rece, inteligenţa care-i susţinea fiecare interpretare, rolurile interesante (după mai multe astfel de roluri, a părăsit Hollywood-ul, la vârsta de 18 ani şi s-a înscris la Universitatea Yale, unde a studiat  literatura afro-americană).

Nu mă interesa dacă e măritată şi cu cine, dacă are copii şi câţi, dacă-i place să călătorească şi unde, cine-i e mamă şi cine, tată (astfel de detalii aveam să le aflu mult mai târziu, aşa cum a fost şi cel legat de copilăria ei, trăită alături de mama şi iubita acesteia).

Aveam în minte doar imaginea acelui chip fermecător care domina ecranul şi care transmitea, ca niciun altul, senzaţii infinite. Imaginea aceea a devenit, pentru mine, mult mai completă în 2013, când actriţa recunoştea public, la Globurile de Aur, că este gay. Am fost şocată, evident, ca toţi cei care habar nu aveau de acest aspect din viaţa ei. Dar am admira-o şi mai mult în acel moment, în care a vorbit cu sinceritate şi mândrie despre ce înseamnă pentru ea producătoarea de film Cydney Bernard (partenera ei de mai bine de două decenii, de care s-a despărţit prin 2008), familia ei modernă, băieţii săi, Charlie şi Kit (concepuţi in vitro).

Curajul de a vorbi lumii întregi despre ceva atât de intim, puterea de a recunoaşte public un adevăr care este, în fond, doar al ei, au făcut ca Jodie Foster să fie şi mai preţuită.

E cale grea să ajungi să-ţi recunoşti anumite aspecte ale personalităţii, iar această actriţă atât de dăruită (care a câştigat până acum două Oscaruri) a ajuns la capătul unui astfel de drum (un an mai târziu, s-a căsătorit cu fotografa şi actriţa Alexandra Hedison).

Înţelegeţi, aşadar, de ce Jodie Foster este, pentru mine, nu doar o femeie incredibil de frumoasă şi talentată, ci un om care a înţeles că nimic nu poate fi mai important pe lumea asta decât să ştii cine eşti cu adevărat şi să vorbeşti despre asta.