Despre parfumuri, relaţii şi alte combinaţii

Am asistat odată la o dispută între doi bărbaţi şarmanţi şi celebri. Discutau despre parfumuri. Mai exact, dacă se cade sau nu să-i dăruieşti unei femei parfum.

Primul, ceva mai în etate, academician, istoric şi scriitor, respira rafinament şi raţionament cu fiecare gest şi vorbă. Al doilea, în floarea vârstei, vedetă rock, burlac râvnit pe vremea aceea, arunca artificii cu fiecare clipire şi năştea poezie cu fiecare clipă. V-am schiţat aceste mici detalii nu pentru a vă provoca să ghiciţi personajele – identitatea lor nu are nicio importanţă-, ci pentru a accentua istoriile atât de diferite ce dădeau… parfum discuţiei. Erau ca două soiuri nobile de struguri, zdrobite în aceeaşi cupă de şampanie. Şi totuşi, concluzia la care au ajuns după mai bine de jumătate de oră de duelare graţioasă a fost limpede: da, un bărbat îi poate dărui unei femei un parfum, numai şi numai de o cunoaşte foarte bine şi numai dacă cei doi au în spate o istorie de durată. Altminteri, gestul devine frivol şi interpretabil.

Mi-am reţinut în acea zi comentariul, pentru că-mi ardea mâncarea pe foc şi-mi plângeau copiii acasă, la propriu. Altminteri aş fi ripostat. Vedeţi dumneavoastră, eu nu cred că parfumul trebuie dăruit, decât dacă este creat special de/ pentru acea persoană. Nu pentru că gestul ar fi frivol (parfumul e artă, nu poate fi frivol în nicio circumstanţă; interpretabil, cu siguranţă, dar nu frivol), ci doar riscant. Dintre toate cântecele şi descântecele unei femei, parfumul este cel mai personal. Este expresia cea mai fidelă a făpturii noastre: unice, irepetabile, inimitabile. E poezia înmiresmată a propriei feminităţi. Oglinda noastră absolută. Memoria noastră lichidă. De aceea, găsirea notelor potrivite presupune o cunoaştere intimă şi o căutare minuţioasă. E greu de crezut că cineva din afară, fie chiar şi suflet pereche, să potrivească miresmele pe aşteptarea noastră. Şi-atunci de ce să transformăm farmecul în amăgire?

Această secţiune este pentru domni: Nu aş vrea să înţelegeţi din cele scrise mai sus că de azi înainte parfumul trebuie şters de pe lista cadourilor. Şi nici n-aş vrea să vă simţiţi descurajaţi gândindu-vă că femeile din viaţa dumneavoastră nu au apreciat niciunul din darurile parfumate de până acum. Nici vorbă! Gândul şi gestul sunt apreciate oricum. Dar de vreţi să ne copleşească emoţia şi să ne lăsaţi fără grai, vă sugerez să schimbaţi niţel abordarea: dăruiţi-ne propria voastră creaţie. Născociţi un parfum, al dumneavoastră. Există ateliere speciale în care, sub supravegherea unor experţi parfumieri, puteţi compune din miresme adevărate simfonii. Ori valsuri. Ori cântece de leagăn. Ori opere rock. Important e să fie născute din sinceritate, pentru noi. Şi chiar de nu ne vom regăsi în întregime în acordurile voastre, promitem să folosim parfumul acela până la ultima picătură, cu bucurie şi dragoste. La urma urmei şi voi aţi mâncat mâncarea noastră, chiar dacă a fost arsă.

Această secţiune este pentru doamne: Cu dumneavoastră intenţionez să fiu mai practică. Lăsăm emoţia şi poezia, ne scoatem mănuşile şi trecem direct în bucătărie. Deci, aţi primit încă un parfum. Vă place şi nu prea. Parcă îi lipseşte ceva şi nu vă reprezintă. Sau vi se pare demodat. Sau prea puternic. Ori prea simplu. Ce faceţi? Uitaţi de el sau îl folosiţi? Eu aş alege a doua variantă.

Există în parfumerie un curent experimental, care încurajează combinarea parfumurilor deja existente pentru o obţine o nouă dimensiune aromatică şi un parfum unic, original. Teoria e simplă: nu trebuie să combini mai mult de trei parfumuri (oricum mirosul nostru nu poate percepe toate notele, ci doar compoziţia finală), iar acestea trebuie să facă parte din familii aromatice diferite (fructate, florale, lemnoase, orientale, etc). Posibilităţile de combinare, însă, sunt nelimitate. De exemplu: pulverizaţi mai întâi parfumul puternic, iar apoi, ca un văl, deasupra, aroma mai lejeră. Ori, pe o bază lemnoasă pulverizaţi în zonele de puls (glezne, spatele genunchilor, încheietura mâinii, claviculă, în spatele urechilor) alte arome: un parfum oriental să zicem, în partea de jos a corpului, unul fructat în partea superioară. Sau invers. În fine, cred că aţi prins ideea. Mai multe combinaţii găsiţi aici. Important este să vă jucaţi cu bucurie şi sinceritate. Cu timpul veţi căpăta dexteritate si veţi descoperi că tehnica aceasta are mai multe avantaje: veţi avea mereu un parfum nou şi foarte personal; veţi face economie de bani şi spaţiu, căci nu va mai fi nevoie de câte un parfum pentru fiecare ocazie, ci doar de o nouă tehnică de aplicare; treptat-treptat veţi scăpa de parfumurile neinspirate primite în dar şi odată cu ele de orice urmă de vinovăţie, pentru că atunci când veţi fi întrebată de omul cu darul ce parfum folosiţi, veţi putea răspunde pe loc: „cel dăruit de tine şi-mi mai place.”

Ah! Ar mai fi ceva. Aţi citit secţiunea pentru domni? Perfect. Mai citiţi-o o dată, schimbând rolurile. El devine Ea şi Ea devine El. Şi varianta asta e valabilă.