fbpx

Căutare

Share this article

MamaPan este o afacere de tip social, o afacere care, ca orice afacere, este orientată spre profit şi vânzare. Diferenţa faţă de alte business-uri este că aici sunt angajate mame singure, aflate în situaţii dificile din punct de vedere economic şi social, iar profitul este reinvestit în alte activităţi sociale. Doar că de când cu pandemia nu se mai poate vorbi de profit, ci de supravieţuire. Am stat de vorbă cu fondatoarea şi sufletul proiectului MamaPan, Irina Sorescu, despre greutăţile cu care se confruntă, despre lucrurile de care au nevoie ca să ducă totul mai departe, dar şi despre participarea la Imperiul leilor, care spera să aducă banii necesari dezvoltării.

Cum a apărut ideea Mama Pan? A fost o idee sau o nevoie?

E un ultim pas în dezvoltarea organizaţiei pentru că noi lucrăm de foarte multă vreme, din 2002-2003 cu femei aflate în situaţii dificile, de vulnerabilitate. Ne-am dat seama că cel mai important lucru şi cel mai concret pe care îl putem face pentru ele este să le oferim un loc de muncă decent.

Câte angajate aveţi acum?

În partea de producţie avem 5, mai avem 2 în partea de distribuţie – o mămică şi un băiat, iar restul suntem persoane suport, care nu lucrează full time la brutărie, ci şi în alte proiecte ale fundaţiei. Avem o colegă care se ocupă de partea de vânzări şi marketing, o colegă care se ocupă de partea de comunicare online, una care se ocupă de relaţiile cu clienţii şi eu. Asta e echipa care susţine munca brutăriei.

Sunt deja 6 ani de Mama Pan şi n-a fost deloc uşor. Şi nu cred că e uşor nici acum.

Nu, sigur nu e. Orice pot să spun despre o afacere socială numai că e uşoară, nu.

Modelare pâine MamaPan

Care sunt cele mai mari provocări?

Cea mai importantă şi cea care are cele mai multe extinderi în toate zonele este componenta asta legată de sustenabilitate. Noi nu ne susţinem 100% din vânzare de produse, suntem pe la 80% din necesar şi restul este din ceea ce atragem ca programe de sponsorizare. Tot timpul e această zonă foarte fragilă, tot timpul sunt provocări, dificultăţi, trebuie să găsim soluţii. Asta e principala dificultate: că nu e ceva constant şi sigur, ci că e un joc periculos în fiecare zi.

Ce aţi avea nevoie ca să se schimbe situaţia?

Un portofoliu de clienţi stabil. Tot ce reuşisem noi să construim până anul trecut exact pe zona asta de care noi aveam mare nevoie, clienţi corporate, cu evenimente constante, colaborări semnificative, toţi au dispărut. S-au mutat, lucrează de acasă, evenimente nu au mai fost deloc, nu au mai fost nici târgurile cu care noi mai compensam cât de cât. Pe de altă parte asta e o zonă foarte dificilă pentru că pregăteşti produse şi nu ştii niciodată dacă reuşeşi să le vinzi pe toate. E o dificultate suplimentară şi pentru că ele se organizează în weekend şi atunci trebuie să lucrăm 7 zile din 7 şi e greu să gestionezi şi zona asta. Au dispărut şi evenimentele pe care le organizam la noi la brutărie, grupurile de copii din Şcoala altfel, Zilele porţilor deschise, grădiniţe. E o întreagă componentă de portofoliu care pur şi simplu a dispărut. Restaurantele şi-au redus şi ele foarte mult activitatea.

Practic, ce am reuşit noi să facem a fost să compensăm pierderile astea prin creşterea numărului de comenzi de la persoane fizice, dar aici e această zonă de instabilitate şi de incertitudine. Noi, practic, preluăm azi, până în 12, comenzile pentru livrarea de a doua zi şi nu ştim câte o să avem. Cel mai adesea se întâmplă să avem 2-3 zile comenzi foarte multe şi 2-3 zile cu comenzi puţine.

Irina Sorescu, fondatoarea MamaPan: „Nu s-a pus niciodată problema de restructurări, nici în perioada pandemiei nu s-a pus problema nici măcar de şomaj tehnic. Ştiu că au nevoie de toţi banii ăia şi că au nevoie să fie sigure că nu păşesc pe nisipuri mişcătoare.”

Pare un stres cumplit şi pentru voi şi pentru mamele angajate aici.

Nu neapărat. Ele ştiu că indiferent ce s-ar întâmpla, avem sau nu comenzi, multe sau puţine, ele rămân. Nu s-a pus niciodată problema de restructurări, nici în perioada pandemiei nu s-a pus problema nici măcar de şomaj tehnic. Ştiu că au nevoie de toţi banii ăia şi că au nevoie să fie sigure că nu păşesc pe nisipuri mişcătoare. Ar fi fost un stres suplimentar dincolo de stresul generat deja de pandemie, aşa că am decis să mergem mai departe, să ţinem brutăria deschisă, să vină toată lumea la lucru şi să vedem cum ne descurcăm.

Dincolo de asta, şi ele sunt îngrijorate în perioadele în care văd că numărul de comenzi scade foarte mult sau, dimpotrivă, se sperie când văd foarte, foarte multe comenzi şi au senzaţia că nu vor face faţă. E destul de complicat pentru toată lumea.

Brutărese MamaPan

Ştiu că aţi încercat să schimbaţi un pic lucrurile şi aţi mers la Imperiul leilor. De ce credeţi că nu aţi obţinut investiţia cerută?

Sunt 2 motive principale. Pe de o parte, din cauza formei noastre juridice şi a faptului că suntem o fundaţie. Pentru cineva care nu ştie neapărat foarte bine cum funcţionează mecanismul ăsta de fundaţie dă o notă de nesiguranţă sau cel puţin ceva cu multe necunoscute. Cred că asta a fost una dintre probleme, că e această activitate economică integrată în activitatea unei fundaţii. Deşi în bilanţuri se vede clar că e activitate economică versus activitate non-profit. În fine, cred că oamenii îşi doresc lucruri simple, uşor de urmărit.

Al doilea aspect e legat de faptul că până la urmă misiunea noastră tinde spre a oferi cât mai multe locuri de muncă decente şi de a oferi surplusul pe care îl avem sub formă de donaţii de care au nevoie decât să generăm profit în sine. Profitul nu e un lucru rău. Noi ştim lucrul ăsta şi ne-am dori să avem mai mult, că ştim că dacă avem mai mulţi bani putem să facem şi mai mult bine. E clar că e nevoie de o componentă de dezvoltare ca să putem merge mai departe în condiţii mai bune.

Citeşte şi: Adevărul din spatele emisiunii Imperiul Leilor: de unde vine formatul și care sunt secretele succesului – LIFE.ro

Aţi simţit totuşi că v-a ajutat în vreun fel apariţia acolo? Ştiu că v-au promis totuşi nişte lucruri. S-au concretizat?

Deocamdată nu pentru că e un proces întreg şi sunt alte business-uri care au făcut înţelegeri mult mai concrete, de care trebuie să se ocupe. Dar sunt sigură că nu o să-și ia cuvântul înapoi. A trecut și foarte puțin timp de la emisiune. Dar, în orice caz, creşterea de notorietate e una importantă şi cred că am avut ocazia să explic mai multor oameni, dincolo de cei care au fost în platou, şi să fac mai mulţi oameni să înţeleagă ce înseamnă o întreprindere socială şi care sunt dimensiunile astea ale ei. Încă e foarte puţină lume care ştie şi practic la orice eveniment particip, asta este o întrebare standard: Ce înseamnă economia socială?

<iframe src=”https://www.facebook.com/plugins/video.php?height=314&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fimperiulleilor%2Fvideos%2F1185086101941159%2F&show_text=false&width=560″ width=”560″ height=”314″ style=”border:none;overflow:hidden” scrolling=”no” frameborder=”0″ allowfullscreen=”true” allow=”autoplay; clipboard-write; encrypted-media; picture-in-picture; web-share” allowFullScreen=”true”></iframe>

Aţi menţionat ceva mai devreme de lucruri simple şi nimic din parcursul dumneavoastră nu pare să fi fost simplu. Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de Centrul Parteneriat pentru Egalitate?

De Centru mă ocup de foarte mult timp, cred că am 18 ani deja. M-a atras întotdeauna zona asta socială şi principiile legate de dreptate, de echitate.

De unde venea acest lucru?

Multe dintre valorile astea vin şi din familia mea, de la mama şi bunica mea. Am crescut cu ele, am crescut într-o zonă cu foarte multă diversitate şi mi-e uşor să empatizez cu foarte multe categorii de oameni.

Aţi fost martoră la lucruri care să vă fi afectat sau aţi auzit poveşti care v-au marcat?

Nu-mi amintesc evenimente punctuale care să mă fi condus în direcţia asta. Pur și simplu au fost multe elemente adunate, bucățele mici care m-au îndreptat în partea asta. Simțeam și simt că pot să fac ceva cu sens.

Ați căutat mereu asta?

Da, asta m-a ajutat să merg mai departe în toate situațiile dificile pe care le-am întâlnit. Cred foarte mult în sensul lucrurilor și al întâmplărilor și că nimic nu se întâmplă degeaba.

Irina Sorescu, fondatoarea MamaPan: „Sunt foarte mulţi oameni care cred şi îşi conduc viaţa pe principiul: dacă vrei, poţi. Dar ăsta nu este un principiu valid pentru că poţi să priveşti aşa lucrurile dacă ai avut şansa unei poziţii privilegiate, dacă ai avut şansa unei familii, de a merge la şcoală, să ai pe cineva care să te susţină şi să-ţi dea încredere în tine.”

Ce simțiți că lipseşte în societatea noastră vizavi de problema mamelor aflate în situații defavorizate?

Cred că undeva, acolo, unde se iau deciziile, nu sunt persoane care să se gândească la asta. Pur şi simplu nu iau în calcul faptul că există persoane sau grupuri de persoane care se confruntă cu situaţii particulare şi care ar avea nevoie de măsuri suplimentare. Cumva, simt că societatea este destul de divizată pe 2 componente mari. Pe de o parte sunt foarte mulţi oameni care cred şi îşi conduc viaţa pe principiul: dacă vrei, poţi. Dar ăsta nu este un principiu valid pentru că poţi să priveşti aşa lucrurile dacă ai avut şansa unei poziţii privilegiate, dacă ai avut şansa unei familii, de a merge la şcoală, să ai pe cineva care să te susţină şi să-ţi dea încredere în tine. Dacă nu ai avut toate lucrurile astea nu prea poţi să mergi aşa, mai departe, decât cu nişte eforturi extraordinare.

Pe de altă parte simt şi că e din ce în ce mai mare numărul persoanelor care empatizează, care susţin cauze sociale şi care vor să se implice şi să facă lucruri bune.

Aţi atins un punct foarte sensibil. Foarte des văd comentarii despre ce ar trebui să facă femeile abuzate, cum sunt puse la zid pentru că nu pleacă de acasă sau că nu iau măsuri să iasă din situaţiile în care se află.

Lucrurile nu sunt deloc simple dacă nu ai niciun fel de susţinere. Dacă ne referim la postura de victimă a violenţei în familie, primul lucru pe care îl face agresorul este să taie toate legăturile cu exteriorul. Şi atunci, dacă eşti singură şi simţi că nu ai niciun sprijin de nicăieri, unde să te duci şi ce să faci? Nu ştii. Sunt resurse, dar nu sunt la îndemână şi nici cunoscute.

E foarte complicat demersul acesta de a ieşi dintr-o situaţie de abuz. Dincolo de elementele practice, că nu ai unde să te duci, că nu ştii încotro s-o apuci, se adaugă şi elementele psihologice care te ţin în relaţia de abuz.

Femeile care lucrează la MamaPan cum au ajuns la dumneavoastră?

Unele dintre ele au fost recomandate de alte organizaţii care lucrează în domeniul social, pe unele le-am găsit la târgurile de job-uri la care am fost. 2 dintre ele sunt încă de la început, din primul an.

Cum le vedeţi acum faţă de atunci?

S-au schimbat mult. Au trecut ani şi nu ştiu cât de mult se datorează faptului că lucrează la noi şi cât, unei evoluţii fireşti. Ce pot să spun este că au mai multă încredere în ele, în ceea ce ştiu să facă şi pot să facă, au un statut de care sunt mândre şi se bucură. În general cred că pe zona asta de stimă de sine am contribuit foarte mult.

După 6 ani încă e foarte greu. Concret, cum vă pot ajuta cei din jur?

Cel mai concret şi la îndemână ajutor este să cumpere produsele MamaPan. E cel mai bine şi pe termen lung că asta ne ajută să mergem mai departe, nu doar rezolvă o problemă punctuală.

Producţie de cornuleţe MamaPan

De ce aţi ales produse de brutărie?

Din cel puţin 3 motive. Unul dintre ele este că e un produs cu o piaţă foarte largă, iar la momentul respectiv puteai intra pe piaţă cu un produs inovator, cum am avut noi: pâinea cu maia. La momentul la care am lansat noi brutăria nu ştiu dacă erau 2 brutării în Bucureşti care făceau pâine cu maia. Era o piaţă mare pe care puteam intra, era un produs care se consumă zilnic şi asta ne-a permis să facem contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, full time şi să avem bazele unor locuri de muncă constante. Pentru noi e foarte important lucrul ăsta.

În plus, am simţit nevoia în piaţă, la momentul respectiv, a unor produse de brutărie bune cu adevărat: gustoase, tradiţionale, artizanale. Era şi este în continuare potenţial în zona asta.

Şi totuşi e complicat să ajungi la oameni doar cu vânzarea online, nu?

Asta e fost o altă provocare pentru noi pentru că am fost prima brutărie care a făcut exclusiv livrare online. Asta facem şi acum şi da, e neobişnuit să cumperi pâine în acest fel. De asta am şi diversificat gama de produse, ca să putem acoperi decent un coş de cumpărături. Dar cred în continuare că pâinea este foarte mult şi un produs de impuls şi de-asta îmi doresc foarte mult să deschidem şi un magazin fizic. Sper ca anul ăsta să ducem proiectul ăsta cumva la bun sfârşit, să ne mutăm într-un spaţiu în care să avem împreună producţia, magazinul şi un mic spaţiu de socializare, ca să oferim o alternativă la Ziua porţilor deschise.

Irina Sorescu: „Când ai făcut atât de mulţi paşi şi ai depăşit atât de multe momente, ţi-ai închis posibilitatea de a renunţa. N-ai cum să dai la o parte atâţia ani şi atâtea eforturi şi să renunţi.”

A fost dificil şi pentru că resursele financiare de dezvoltare pentru zona Bucureşti-Ilfov n-au existat toată perioada asta. Nu a fost luat în calcul nicio secundă un fond de dezvoltare pentru întreprinderi sociale funcţionale. Tot timpul au fost investiţi bani în start-up-uri în contextul în care e extrem de dificil ca start-up să rezişti în piaţă şi rata de supravieţuire e extrem de mică.

Poate că în mult aşteptatul plan de rezilienţă se vor regăsi şi nişte fonduri pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale care au supravieţuit. E nedrept! Mă gândeam la ce buni contributori suntem noi pentru că ne-am înfiinţat cu fonduri europene, am restituit toată suma pe care am primit-o, am plătit taxe şi impozite. În cazul nostru statul român a fost un investitor foarte inteligent, care şi-a recuperat cu vârf şi îndesat investiţia iniţială.

Dar de ajutat vă ajută cu ceva statul român?

În cazul întreprinderilor sociale care nu lucrează cu persoane cu dizabilităţi nu există niciun fel de facilitate. Plătim impozite şi taxe ca orice întreprindere, plătim şi TVA.

Complicat e însă şi în zona instituţiilor financiar-bancare pentru că noi, cu statutul de fundaţie, nu am putut accesa credite pentru dezvoltare sau alte facilităţi care să ne ajute. Acum se pare că e o zonă de deschidere şi în partea asta şi în curând pare că vor apărea nişte instrumente de finanţare pe care să le poată accesa şi întreprinderile sociale organizate ca fundaţii, ca asociaţii.

Astea toate sunt însă speranţe pentru viitor, şi planul naţional de redresare şi rezilienţă şi instrumentele financiare potenţiale.

Ziua porţilor deschise MamaPan
Citeşte şi: Cine sunt oamenii care au construit Moara de hârtie, locul desprins parcă din poveşti unde sunt promovate şi susţinute meşteşugurile tradiţionale – LIFE.ro

În caz că nu a fost foarte clar până acum, de ce e important să ne implicăm toţi în astfel de lucruri, să ajutăm aşa cum putem?

E simplu cumva. Noi toţi ştim şi simţim că nu suntem singuri pe lume şi că toţi facem parte din ceva mai mare. Ca să ne fie mai bine fiecăruia în parte trebuie să ne fie bine tuturor. Eu cred că oamenii simt că echitatea e un lucru bun, care ajută. Şi noi am avut, de-a lungul timpului, mulţi oameni care ne-au sprijinit.

Dar dumneavoastră cum reuşiţi să treceţi peste toate obstacolele şi să mergeţi mai departe?

Atunci când ai făcut atât de mulţi paşi şi ai depăşit atât de multe momente, ţi-ai închis posibilitatea de a renunţa. N-ai cum să dai la o parte atâţia ani şi atâtea eforturi şi să renunţi.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO