Lunea neagră – ziua care a schimbat regulile pe piaţa bursieră

Pandemia de coronavirus a dus la căderi masive pe bursele din întreaga lume în ultima perioadă. Fie că vorbim de New York, Londra, Frankfurt sau Paris, peste tot s-au înregistrat cele mai mari scăderi de la criza economică din 2008. Iar cifrele îngrijorătoare i-au făcut pe mulţi să se gândescă la lunea neagră, un dezastru pe pieţele bursiere din întreaga lume şi punctul critic care a schimbat regulile în toată lumea.

Pe 19 octombrie 1987, într-o zi de luni, pieţele financiare din întreaga lume înregistrau cea mai spectaculoasă prăbuşire din istorie. Până la acea dată Dow Jones, indicele de referinţă al bursei din New York crescuse constant şi ajunsese la un nivel care promitea un profit anual substanţial. Pe 19 octombrie a scăzut cu 508 puncte în doar câteva ore. Mai precis, a pierdut dintr-un foc 22,61 de procente.

Motivele exacte care au dus la prăbuşirea burselor nu sunt cunoscute nici până astăzi. S-a speculat, printre altele, o problemă cauzată de sistemul folosit la acel moment. Programul utilizat de brokeri era setat să vândă automat acţiunile din portofoliu dacă piaţa scădea sub un anumit nivel. Cum piaţa era deja în scădere când s-a deschis cea de pe Wall Street, reacţia a fost una în lanţ şi imposibil de controlat. O altă variantă adusă în discuţie a fost un conflict între statele din Grupul celor 7, iscat de încercările americanilor de a aprecia dolarul cu scopul de a stopa inflaţia. Nici vremea nu a fost scoasă din ipoteze, furtuna puternică din weekend, din Londra, fiind considerată un motiv al lipsei brokerilor de la muncă la primele ore, fapt ce ar fi creat panică în rândul celorlalte burse.

Un lucru este cert. La un moment dat preţurile acţiunilor au intrat în declin, iar investitorii fără experienţă în domeniu au început să scoată pe piaţă tot mai multe acţiuni. Efectul de domino a funcţionat perfect, pieţele lumii prăbuşindu-se una după alta. A fost poate pentru prima dată când investitorii la bursă au conştientizat efectele globalizării. Mulţi dintre brokeri au crezut că acesta este începutul sfârşitului burselor la nivel mondial.

Primele mişcări au început pe pieţele asiatice unde, speriaţi de o potenţială depreciere a dolarului, investitorii locali au început să scoată tot mai multe acţiuni la vânzare. Panica a pus stăpânire pe tot mai mulţi investitori care au încercat, la rândul lor, să scape de acţiunile pe care le aveau. Când s-a deschis piaţa la New York lucrurile erau deja extrem de precipitate şi scăderea era majoră. De aici lucrurile au mers din rău în mai rău, zvonistica era tot mai agresivă, iar presiunea, aproape de extrem. Se aruncau pe piaţă pachete de zeci de mii de acţiuni care ajungeau să se vândă cu câteva zeci de dolari.

În câteva zile toate pieţele bursiere din lume sufereau pierderi enorme: 45,5% – Hong Kong, 41,8% – Australia, 31% – Spania, 26,45% – Marea Britanie, 22,68% – SUA, 22,5% – Canada. Bursa de la Singapore a fost chiar închisă temporar.

Intervenţia autorităţilor din Statele Unite a fost cea care a salvat situaţia pe termen lung şi care a ajutat ca lunea neagră să rămână doar o zi grea pe pieţele bursiere, nu şi în economia reală. Guvernatorul Băncii Centrale Americane, Alan Greenspan, a decis imediat relaxarea politicilor fiscale şi scăderea dobânzilor de referinţă, le-a impus băncilor să acorde credite borkerilor care aveau nevoie de capital ca de aer şi s-a asigurat că sunt suficiente rezerve de capital astfel încât bursa de pe Wall Street să se pună cât mai repede pe picioare.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Germania de Vest, dar şi în Japonia, unde băncile centrale au făcut infuzie de capital pentru a limita cât mai mult impactul asupra economiilor reale.

Cea mai afectată a fost piaţa bursieră din Noua Zeelandă, care a suferit o scădere de 60%. Aici Banca Centrală a refuzat să dea drumul lichidităţilor în piaţă, ceea ce a dus la un impact major şi de lungă durată în viaţa şi economia reală. A fost nevoie de ani de zile pentru ca aceasta să revină la nivelul de dinaintea zilei de 19 octombrie, numită „marţea neagră” aici şi în Australia, diferenţă cauzată de fusul orar. Pierderile totale la nivel mondial au fost estimate la 1,7 trilioane de dolari.

Imediat după această zi autorităţile de reglementare în domeniu au stabilit noi reguli menite să le permită burselor să oprească vânzarea de acţiuni pentru o anumită perioadă de timp în cazul în care anumiţi indici, precum este Dow Jones pe Wall Streets sau FT-SE100 la Londra, suferă scăderi bruşte şi de amploare. Aşa-numitele circuit-breakers sunt folosite acum la nivel internaţional, în încercarea de a evita prăbuşirile în lanţ ale burselor.

De la acel moment termenul de lunea neagră este utilizat pentru a denumi orice prăbuşire neaşteptată a pieţelor bursiere, aşa cum s-a întâmplat şi în ultimele săptămâni, în special în momentul în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat pandemia de coronavirus.