Povestea celor doi tineri din Bucovina care încearcă să ne aducă înapoi la tradiții, la copilărie și la lucrurile simple cu 3 căsuțe vechi de 100 de ani? Hai la Saivan!

Bucovina, plai cu flori! „La Saivan” este chiar în inima Bucovinei, un loc în care Raluca și Jorg ne invită să (re)descoperim „viața la țară, la fermă, într-un cadru idilic, cu un aer prea proaspăt să fie respirat la prima oră, cu apă de izvor care susură tot anul, cu miros de poale-n brâu, sarmale și pâine de casă, toate acestea combinate cu o ședere într-o căsuță bătrânească veche de mai mult de 100 de ani, amenajată în interior cu bun gust și grijă în a nu strica echilibrul antropologic cu apariția confortului unei băi sau a unui pat din catifea”.

„Hai La Saivan” este un loc de familie, sus pe deal, acolo unde familia făcea fân și stână în ultimii 30 de ani. Astăzi au strămutat o căsuță din „Cotul Negru”, au construit una din garajele familiei din satul Molid și au adus una din „dâmbul” dintre Vama și Molid. Pentru că nicăieri iarba nu-i mai verde, apa nu-i mai limpede și aerul nu-i mai proaspăt ca acasă. Iar „Hai La Saivan” asta își dorește să fie – un loc acasă la bunici, înapoi la tradiții, la copilărie, la lucrurile simple care totodată sunt și cele mai de preț în viața fiecăruia. Așadar, „Hai „La Saivan”:

Ce înseamnă „Saivan” și de ce ați ales acest nume pentru locul vostru?

Saivan înseamnă adăpost de iarnă pentru oi și animale domestice. Pentru noi, însă, Saivan este locul unde familia a făcut fân și stână în ultimii 30 de ani, de fiecare dată când urcam la deal, așa se zicea, mergem „sus „La Saivan”. Am păstrat acest nume tocmai pentru a nu-i știrbi locului din autenticitate.

Știu că fiecare casă de „La Saivan” are o poveste specială, ni le prezentați și nouă?

Prima casă strămutată pe vârf de deal a fost „Casa Mică” sau Casa de la Gemănaru, numele fostului proprietar. Este o căsuță din „Cotul Negru” din Vama unde tata (bunicul Vistic) obișnuia să meargă la bătrânul Gemănaru când era mic. Am dat din întâmplare peste ea și așa a început ideea de căsuțe tradiționale reconstruite „La Saivan”.

Cea de-a doua a fost „Casa Mare”, un proiect puțin nebun. Soțul a văzut o casă asemănătoare la un muzeu al satului și ne-a plăcut intimitatea și căldura emanată de designul ei, însă nu reușeam să o găsim. La o „șezătoare” de familie, într-o seară, ne-am dat seama că și grajdurile de demult erau construite în aceeași manieră, de coadă de rândunică și unchiul Țucu a spus că am putea să transformăm un grajd al familiei, din satul Molid, în acea casă de vis. Zis și făcut, doar că a trebuit să mai luăm un alt grajd (tot din Molid) ca să finalizăm construcția, dat fiind că am adăugat băi și bucătărie, pridvor plus înălțat cu două barne toată construcția inițială.

Cea de-a treia căsuță este cea a părinților și nu este de închiriat momentan, am construit-o pentru ei și este foarte primitoare și călduroasă tocmai ca la bunica și bunicul acasă. Aceasta a fost adusă din „dâmbul” dintre Vama și Molid, unde cineva ne-a spus că ar avea o căsuță tradițională într-un format mic și care s-a potrivit perfect cu ce căutam noi.

Cât de greu a fost să le aduceți pe fiecare „La Saivan”?

După ultima casă pe care am adus-o s-a dus vorba din om în om în sat și acum nu mai avem unde să punem căsuțe că ar mai fi de cumpărat. De adus, nu a fost tocmai ușor să aducem ceva sus pe deal, ne-au ajutat însă localnicii și echipa care a construit toate căsuțele (Sorin și Țucu). Am urcat barne de 11 metri cu căruțe, paturi cu emoguri, cărămizi și piatră cu tractoare și jeepuri. Vom construi în curând un album atât online, cât și offline cu toate aceste momente surprinse prin poze.

De unde ați găsit toate lucrurile din casă, ați reușit să combinăți foarte frumos autenticitatea caselor cu confortul modernismului …

Ohh, la acest capitol rolul principal l-a avut soțul, Jorg care a petrecut seri și nopți în șir căutând fiecare obiect în parte. Făceam apoi o întrunire și agream piesele împreună, unde și cum ar arăta. În afară de paturi și de canapele, fiecare piesă de mobilier sau decor are o poveste, o căutare destul de profundă, fiind toate recondiționate sau măcar trecute pintr-un „refresh” prin mâna maestrului Sorin, tâmplar de meserie.

Piesele sunt culese de prin toată țara, de la târguri de antichități, vechituri, case care erau pe cale să fie dărâmate, uși și geamuri uitate prin podurile oamenilor din sat. Combinarea lor a ținut strict de gustul nostru al frumosului, nu ne-am grăbit, am așteptat să găsim piesele potrivite fiecărui colțișor.

Cum vă înțelegeți cu vecinii? Ce spun de povestea de „La Saivan”?

Vecinii? Care vecini? Vulpea și iepurașii păreau ok cu faptul că au vecini noi, iar cerbii ne mai onorează și ei cu prezența din când în când.

Despre vecinii de jos, din sat, din câte vedem pe social media și cum au mai venit câte unul și la deal, văd că ne sprijină și sunt plăcut uimiți de transformarea căsuțelor și grajdiurilor de la „La Saivan”.

Cine sunt oamenii care au astăzi grijă de locul vostru? Care este povestea lor … oamenii am văzut că pot să îi cunoască pe social media pe unii dintre ei – Chef Lili sau Sorin, maestrul ciupercilor.

Mama (Chef Lili) și Tata (bunicul Vistic), sunt stâlpii „Hai La Saivan”, iar Lică, fratele meu cu soția lui Alexandra sunt ajutoare de nădejde. Sorin, care pe lângă faptul că este un super tâmplar și mâna noastră dreaptă, este și un ciupercar pe cinste. Gheorghe, ciobanul și ajutorul tatălui, Maricica și Cristina, ajutoarele mamei, toți fac parte din povestea de zi cu zi „La Saivan”. Într-adevăr, tata, mama și Sorin au apărut pe mediul online pentru că nu există nimeni mai în măsură decât ei să explice ce fac cel mai bine.

Saivan este o poveste de familie, nu?

Da, clar, este o poveste de familie, de la denumirea locului și până la cei care locuiesc acolo și au grijă de tot ce înseamnă „La Saivan” și așa ne dorim să o menținem.

Ce înseamnă să ai un business de acest gen în România?

Nu poate fi numit chiar un business ce avem noi sus, e la o scară foarte mică, însă având în vedere câți oameni ne caută, credem că este de viitor și sperăm să se îndrepte tot mai multă lume în această direcție, a regăsirii vieții rurale, a naturii, a tradițiilor de odinioară. În special pentru că e păcat de ce bijuterii sunt ascunse sub puțin praf sau o aparentă casă veche dărăpănată, iar peisajele pe care le găsești în România, la munte, mare, în Deltă, îți taie respirația de cele mai multe ori. Mai ales în aceste timpuri „pandemice” cred că este de și mai mare actualitate, când se poate lucra de acasă, oriunde ar însemna acel loc, doar să existe o conexiune la internet.

De ce să vină oamenii la voi? Ce o să găsească oamenii la voi?

Să vină și vor vedea cu ochii lor, e greu de explicat pentru că e totul foarte autentic, poate un mic rezumat ar fi „viață la țară, la fermă, într-un cadru idilic, cu un aer prea proaspăt să fie respirat la prima oră, cu apă de izvor care susură tot anul, cu miros de poale-n brâu, sarmale și pâine de casă, toate acestea combinate cu o ședere într-o căsuță bătrânească veche de mai mult de 100 de ani, amenajată în interior cu bun gust și grijă în a nu strică echilibrul antropologic cu apariția confortului unei băi sau a unui pat din catifea”.

La acest rezumat desigur se adaugă experiență „La Saivan” care este probabil cea mai de preț și care diferă de la oaspete la oaspete – statul de vorbă cu părinții, urmăritul meșteșugurilor, a cursului firesc al fermei de zi cu zi, anotimp cu anotimp.

De exemplu, vă recomandăm să trăiți în vară pregătirea brânzei cu bunicul la o poveste din vremurile străvechi, cu oi și lupi la lumina slabă a focului din stână sau căutarea ciupercilor în minunatele păduri ale Carpaților cu Sorin și plimbările călare pe Stela, calul nostru, al copiilor.

Oricum, noi credem că adevăratul farmec de la „Hai „La Saivan” este acela că îți deschide o ușă în timp, spre o viață pe cale de dispariție care însă la noi este mai reală și mai vie ca nicicând.

Prezintă-ne puțin despre zonă …

Bucovina, plai cu flori! „La Saivan” este chiar în inima Bucovinei, așadar este locul perfect pentru a porni în vizitarea a tot ce are de oferit această frumoasă parte a României. Toate Mănăstirile UNESCO sunt până în 30 km distanță, muzeul Oului cu o impresionantă colecție mondială de ouă încondeiate la doar 10 minute, pădurile seculare virgine la fel și să nu uităm desigur de minunatele drumeții pe Masivul Rarău și pe Giumalău care pe timp de iarnă oferă și cea mai lungă pârtie de ski din țară, Rarău Ski Resort.

Dacă oaspeților le este foame, ce le puneți pe masă?

După cum poate ați văzut și pe mediul online, unul din punctele cu care ne putem mândri cu adevărat este ce iese din bucătăria lui Chef Lili care combină cunoștințele unui bucătar certificat cu poftele unei bunici adevărate din Bucovina.

De obicei servim feluri tradiționale, de la cele mai cunoscute, ca tochitură, sarmalele, salată de boeuf, ciorbă de gălbiori sau hribi, chișcă, tobă, cârnat și pâine de casă, până la unele rețete mai vechi cum ar fi supa de tocmagi, faimoasele scârjele cu slănină și brânză de oi, mămăligă de barabule, alivancă sau chirostele și vestitele poale-n brâu.

Din când în când însă își mai fac locul și câte o pastă bolognese sau o pizza în cuptorul cu lemne, dată fiind influența italienească a soțului și ca să-l citez, iese „o pizza bună ca în Italia”. Depinde și de fiecare oaspete în parte, ne pliem și pe gusturile și pe cerințele lor. Este important de menționat că toate aceste bucate sunt și mai gustoase datorită faptului că majoritatea ingredientelor sunt bio și vin direct de la ferma noastră sau cel mult de la consăteni, plus sunt preparate după metode tradiționale, slowfood.

Avem norocul să beneficiem de trei izvoare de munte pe proprietate, așa că apa plată și rece de la izvor este din partea casei. În plus, la sosire oaspeții sunt întâmpinați mereu cu o sticlă de palincă. Zmeurata, murata, afinata, nu sunt nici ele de trecut cu vederea în special că sunt făcute de noi. Apoi mai au de ales între vinuri românești și bere din zona noastră.

Dacă vor să se distreze? 

Tot dealul este al lor! Când avem oaspeți la căsuțe nu primim pe nimeni din afară tocmai pentru a oferi intimitatea necesară. De la cel mai mic la cel mai mare se găsește o distracție „La Saivan”. Copiii însoțiți pot da de mâncare la iepurași, pot mulge vaci, se pot juca cu mieii sau ieduții pe pajiște, pot aduna ouăle din cuibar.

Pentru părinți sunt nenumărate cărări pe munte care merită o plimbare, avem șezlonguri pentru a se bucura de soare și de priveliște, pot asculta susurul răului și tălăngile vacilor sau pot să citească o carte la umbra foișorului.

„La Saivan” nu avem televizor și nici nu îi vedem rostul. În schimb este conexiune 4G și WiFi în fiecare căsuță, jocuri de societate și romane vechi, plus fiecare căsuță are boxă WiFi.

Ați reușit să legați prietenii cu oaspeții care v-au trecut pragul? 

„Enter as a guest, leave as friend” este un citat vechi care ni se potrivește ca o mănușă. Cred că am legat prietenii cu 90% din oaspeții pe care i-am primit. Asta nemaipomenind și de toți prietenii deja avuți care ne-au trecut gardul sau pragul.

Care a fost cea mai frumoasă poveste cunoscută „La Saivan”? 

Fiecare poveste este unică la fel precum oaspeții noștri. Am avut aniversări de tot felul, una mai specială ca cealaltă. Am avut de la cuplu vegetarian care nu mâncaseră lactate timp de 30 de ani și au gustat din produsele de la stână, până la cântăreți faimoși de muzică populară, cuplu de bloggeri de călătorie care ne-au devenit prienteni mai apoi, până la grup de fete curajoase care au trecut puntea și s-au urcat pe cele mai înalte culmi ale dealului să facă yoga.

Ce planuri de viitor aveți?

Să fim sănătoși și asta dorim la toată lumea. Apoi, în primăvară să putem deschide „grajdul” care va servi drept loc de mini evenimente, teambuildinguri, poate un mic iaz de pește, însă de fapt noi nu ne dorim să creștem mai mult, ci să păstrăm farmecul locului așa cum îl știm, mai retras, adevărat, unde lumea poate găsi frumusețea și intimitatea unui retreat de munte.

Și, în final, de ce ar trebui să aleagă să-și petreacă vacanța la voi?

Pentru că nicăieri iarba nu-i mai verde, apa nu-i mai limpede și aerul nu-i mai proaspăt ca acasă, iar noi asta oferim, ACASĂ la bunici, înapoi la tradiții, la copilărie, la lucrurile simple care totodată sunt și cele mai de preț în viața fiecăruia. Un pas înapoi în timp, cu toată magia pe care Bucovina a avut-o și o are de oferit.