Singing Bodies, sau cum se transformă străzile din București într-o scenă de dans contemporan

Trei coregrafi și dansatori tineri, Valentina de Piante, Denis Bolborea și Alexandra Bălășoiu, transformă orașul și sunetele urbane în mișcare. Prin proiectul Singing Bodies, căci așa de numește, cei trei dau o formă fizică sunetelor și speculează ceea ce nu se aude: muzica internă a fiecăruia dintre noi, muzica din celălalt, muzica încastrată în arhitectura spațiului, în încărcătura sa emoțională sau narativă.

Este un proiect unic și orginal care a dat naștere unui performance de dans contemporan în trei părți, Singing Bodies’ Trilogy, care încorporează trei producții solo independente create de cei trei artiști în urma unui proces de cercetare colectivă desfășurat deopotrivă în spațiul public și în sala de repetiții. Un rol important în definitivarea celor trei producții l-au avut cei trei artiști vizuali: Andrei Cozlac (video-proiecții), Hermina Stănciulescu (Light design și Grafică) și Lavina Pollak (documentare foto-video).

Premiera a avut loc pe 10 octombrie la București, la Linotip – Centru Independent Coregrafic, și este urmată de un turneu în țară, la Cluj, Sfântul Gheorghe și Timișoara, precum și alte două prezentări publice la București pe 17 octombrie și 14 noiembrie.

Alexandra Bălășoiu, una dintre coregrafe și coordonatoarea proiectului, ne-a acordat un interviu în care vorbește detaliat despre acest proiect.

Ce înseamnă Singing Bodies? Cum v-a venit ideea?

Pentru noi, Singing Bodies vorbește, în primul rând, despre capacitatea corpului de a rezona cu mediul, dar și despre modul în care prezența și acțiunea corpului modifică spațiul public. Ideea s-a dezvoltat organic din proiectele noastre anterioare și experiențele comune ale echipei de proiect. Un pilon principal a fost reprezentat de atelierele de dans contemporan Flowprints, al căror format l-am inițiat în 2016 și care explorează capacitatea corpului de a acționa pe paliere diferite, fiind interesați de modul în care intenția modifică corpul. Flowprints a fost mediul în care am explorat concepte precum corpul care respiră, corpul care vorbește, corpul care gândește s.a, iar capacitatea corpului de a comunica muzical a fost direcția pe care am ales s-o studiem în profunzime în 2018. Un punct important al acestei decizii a fost background-ul muzical al unuia dintre cei trei coregrafi, Denis Bolborea, care a realizat în întregime sound design-ul celor trei producții.

Interesul pentru spațiul urban a crescut organic din nevoia noastră de a fi mai aproape de public și de a crea în relație cu realitatea cotidiană de care ne izolam în procesele creative anterioare. O influență importantă a avut-o colaborarea dintre Denis și Mara Mărăcinescu în proiectul EartoBucharest (2015) care își propunea o cartare a peisajului sonor bucureștean, precum și o încorporare a sunetului urban în producții și performance-uri muzicale. Apoi întâlnirea celor trei performeri cu coregrafa Claudia Bosse, în cadrul unui workshop de explorare urbană, a fost o experiență scurtă, dar intensă, care a plantat în ei dorința de a continua cercetarea în această zonă.

Cum reacționează oamenii la performance-ul vostru stradal?

Reacțiile sunt diverse și sunt dependente de mediul în care alegem să plonjăm. Sunt locații în care reacțiile sunt foarte pozitive, iar oamenii devin realmente interesați de dansul contemporan și posibilitățile de a se înscrie la cursuri sau de a viziona spectacole. Dar ne-am întâlnit adesea și cu reacții negative, cu judecăți de tipul: “sunt nebuni”, “sunt drogați”, “își bat joc”. Încercăm să intervenim cât mai delicat în spațiile pe care le alegem, dar în același timp ne dorim să declanșăm procese de reflecție asupra modului în care oamenii comunică și populează spațiile publice.

De ce numai 3 coregrafi?

În primul rând pentru că ar fi fost curată nebunie să ne avântăm în producția a mai mult de 3 spectacole simultan, dar și pentru că suntem un grup care a colaborat intens în contexte diferite de educație și cercetare, având multiple interese comune. Proiectul a venit ca un răspuns al nevoii noastre de a duce mai departe cercetarea desfășurată în trecut și de a încapsula în produse artistice aceste experiențe anterioare.

Vă gândiți să dezvoltați acest proiect în viitor?

Proiectul lasă în urma lui un concept de workshop de dans contemporan extrem de amplu. Atelierul Singing Bodies a existat înaintea proiectului, dar integrarea Valentinei de Piante în procesul nostru de cercetare și educație, precum și întâlnirea cu spațiul public, au dat o amploare neașteptată conceptului initial. Cu siguranță îl vom reface în contexte diferite. Momentan, urmează să ne întâlnim cu publicul din Timișoara și Sfântu Gheorghe pe care îi invităm atât la spectacol, cât și la workshop.

S-a mai făcut așa ceva înainte în România?

Coregraful Cosmin Manolescu lucrează de ceva vreme în spațiul public, desfășurând ateliere de explorare urbană în diferite contexte și orașe. Pe noi ne-a influențat foarte mult întâlnirea cu Claudia Bosse, care a fost invitată în România pentru un workshop în cadrul eXplore dance festival 2016, dar și conceptul de plimbare sonoră pe care l-am explorat alături de Mara Mărăcinescu. Cu siguranță mai există și alți artiști care explorează peisajul sonor și spațiul urban, iar pe noi ne bucură de fiecare dată când cei care participă la ateliere își deschid corpurile și interesele spre această zonă.

Ce urmează după acest proiect?

În 2019 ne propunem dezvoltarea și prezentarea unui performance colectiv în diferite spații publice din București și din țară. O primă schiță a fost creată și prezentată în august, după o scurtă rezidență în Sfântu Gheorghe, unde am fost invitați pentru a prezenta un teaser al proiectului Singing Bodies. La invitația lui Atilla Bordas în cadrul CAMP – Contemporary Artistic Movement Platform, ne-am întâlnit cu artistul vizual Andrei Cozlac care ulterior a devenit un membru important al echipei noastre. Propunându-ne să aducem atmosfera Singing Bodies în Piața Centrală din Sfântu Gheorghe, am creat un performance colectiv, de 50 minute, care nu era inclus în proiectul inițial și care s-a născut organic din interesele noastre comune, procesul de cercetare a spațiului public în care eram deja implicați și sarcina de a prezenta chiar într-un spațiu public. Performance-ul conține video-mapping pe clădiri, muzică creată live, dans contemporan și interacțiune cu publicul. În 2019 ne propunem o evoluție progresivă a acestui performance, prin itinerarea lui în format de work-in-progress în diferite orașe din țară, folosind fiecare experientă pentru a-l îmbunătăți și a-l conecta din ce în ce mai mult cu oamenii care îl experimentează.

Proiectul se numește Pallesthesia under the urban skin, iar titlul face referire la conexiunea pe care fiecare o are cu mediul în care trăiește, indiferent de gradul de conștientizare al acestui aspect. În paralel, alături de Lavinia Pollak, cea care a documentat vizual proiectul Singing Bodies, îmi doresc să finalizez un film de dans care explorează călătoria în spațiul comun și are la bază cercetarea realizată în tramvai.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.