Tot ce vrei să știi despre Castelul de Lut Valea Zânelor și oamenii care l-au creat

Mulți simțim agresivitatea orașului care ne hrănește, puțini însă luăm decizia radicală de a abandona confortul, atât cât este, al orașului și să plecăm la poale de munte, într-un loc idilic.

Răzvan și Gabriela Vasile sunt doi dintre cei care au reușit să plece din București, în urmă cu 5 ani și au creat Castelul de Lut Valea Zânelor din Porumbacu de Sus.
Iată aici povestea lor, văzută prin ochii lui Răzvan.

Ce v-a făcut să lăsați tot în București și să vă retrageți la poale de munte?
Asta este foarte simplu de spus: ne-am săturat de oraș. Munceam amândoi în producția de publicitate și făceam cel puțin 100 de km zilnic în oraș.

Mă săturasem. În momentul în care mă urcam în mașină și ajungeam la semafor deja eram nervos. Pentru că știam ce mă așteaptă toată ziua. București este foarte bun pentru tineri, este o bună rampă de lansare, dar la un moment dat începi să îți dorești și altceva. Noi ne gândeam la copil și voiam să trăim mai sănătos.
Și după un an de zile de căutări, ne-am stabilit aici la Porumbacu (Brașov). A durat mult căutarea pentru că ne doream să îndeplinească trei condiții: să fie mare, pe malul râului și să aibă priveliște la munte, la Făgăraș.

Care a fost proiectul vostru?
Noi am riscat, dar nu ne-am hazardat. Ne-am vândut o casă, tot ce mai aveam în oraș, am mai primit bani pe o casă din afara Bucureștiului și am reinvestit aici. Deci ne-am asigurat că vom avea măcar unde să locuim, dacă lucrurile nu aveau să meargă așa cum plănuisem.

La început veneam pur și simplu până aici și rămâneam câteva ore pe terenul ăsta. Stăteam și visam. Și, după ce am repetat de câteva ori experiența, am înțeles ce trebuie să fie aici: un loc de poveste.

Am căutat un arhitect. Am schimbat patru pentru că toți ne dădeau case-cuburi. Al cincilea a fost cu noroc, Ileana Mavrodin, prima arhitectă care a adus casele cob în România. Ea a înțeles imediat ce ne dorim și a imaginat spațiul. S-a inspirat din casa piticilor din Albă ca Zăpada și din unduirea crestelor Făgărașului și a ieșit ce știți și voi, Castelul de Lut Valea Zânelor.

Construcția este unică și este ridicată din materiale naturale. Pereții sunt groși de 60 de cm și sunt făcuți din cob. Cobul este un amestec de nisip, paie, lut și balast și se pune pe zid pe principiul unei imprimante 3D. Nu poți pune mai mult de 30 de cm pe zi. Și uneori poți să pui și mai puțin dacă nu apucă să se usuce. Marele avantaj al acestui sistem este că poți face tot felul de unduieli, sunt niște pereți mângâiați.
Se face la ochi, fără cofrag iar din cauza asta trebuie ridicat cu multă răbdare. Castelul are o structură de lemn, dar stâlpii sunt încastrați în cob.

Pe exterior are un var hidraulic, care pe vremuri a fost folosit de romani pentru construcția cetăților, acum este folosit în restaurări. El are proprietăți de calcifiere, se întărește pe timp ce trece, lasă peretele să respire dar nu lasă apa să intre. Iar în interior castelul este tencuit cu un material pe bază de lut.

Cât a durat de la momentul visului până la realizare?
Am început în martie 2014 și, în decembrie același an, am reușit să acoperim construcția. Nici acum nu este terminată, încă se lucrează la partea de interioare. Inițial am vrut să terminăm. Apoi ne-am dat seama că de la început a fost gândit ca hotel. Dar nu luasem în calcul masa turiștilor. În 2016 ne-am apucat de el și acum este aproape gata, așa încât în primăvară să funcționeze.

Dacă mâine vin la voi ce pot vedea?
Poți să întri într-o cameră să vezi cum a fost construit. Sunt două turnuri în care te poți urca să-ți faci poze, avem o cameră în care primești ceva cald de băut și un suvenir. Și poți ajunge la terasa de pe malului râului. În viitor, când vom deschide hotelul, din păcate vom elimina oferta de vizitare, pentru că oamenii nu au exercițiul ăsta de a respecta intimitatea celuilalt. Și atunci alegem.

Care este cea mai inedită întrebare pe care ai primit-o la castel?
Cea mai haioasă întrebare a venit de la un tânăr de 19 ani care s-a uitat la râu și a întrebat dacă este Dunărea. Răspunsul a venit de la un cineva care muncea la noi, care i-a zis zâmbind: „da, dar numai o parte!”

Oamenii sunt curioși, vor să știe când va fi gata și deschis pentru cazare, mulți ne întreabă dacă se va dormi pe paie pentru că această cameră deschisă vizitării este decorată cu paie și mulți cred că așa va fi (nu, interiorul va fi gata la un standard de patru stele).

Noi acum scriem o poveste. Vrem să rămână și după noi ceva. Avem oameni din toate părțile lumii, am avut turiști din Alaska, oameni care au auzit de noi și revin adesea. Este un sentiment foarte fain când vin oamenii și îți mulțumesc că ai făcut ceva.