Viața lui Federico Fellini. De la tânărul fugit de la facultatea de Drept, la tragedia pierderii unicului fiu și până la cel mai mare regizor european al tuturor timpurilor

Federico Fellini a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați regizori ai tuturor timpurilor, iar viața lui a bătut orice film. De la faptul că a fost primul regizor european ce a primit cinci premii Oscar, la căsătoria până la moarte cu actrița Giulietta Masina și până la pierderea tragică a singurului său fiu, Federico Fellini a avut o viață tumultoasă ce ar trebui ecranizată.

Federico Fellini a fost un nume ce a apărut înaintea titlului, spuneau unii critici de artă, iar asta pentru că atunci când vorbim de anumite filme, vom spune mereu „La Dolce Vita” al lui Fellini, Cassanova al lui Fellini sau „La Strada” al lui Fellini.

Viața lui Federico Fellini și anii copilăriei

Federico Fellini s-a născut la data de 20 ianuarie 1920, într-o familie de oameni din clasa mijlocie din Rimini, pe atunci un orășel pe coasta Mării Adriatice. Tatăl său, Urbano Fellini, provenea dintr-o familie de țărani din Gambettola, iar la vârsta de 21 de ani s-a mutat la Roma unde s-a angajat ca ucenic la fabrica de paste Pantanella. Mama sa, Ida Barbiani provenea dintr-o familie catolică burgheză de comercianți. În ciuda dezaprobării vehemente a familiei sale, ea a fugit pentru a trăi cu Urbano în casa părinților lui din Gambettola. Un an mai târziu s-au căsătorit la starea civilă și după încă un an a urmat o căsătorie religioasă la Santa Maria Maggiore din Roma.

Proaspătul cuplu s-a stabilit în Rimini unde Urbano a devenit agent de turism și vânzător ambulant. Fellini a avut doi frați: Riccardo, care a ajuns documentarist pentru televiziunea RAI și Maria Magdalena.

La vârsta de patru ani, Federico Fellini a început școala primară într-un institut condus de călugărițe, iar la șase ani a fost înscris la școala publică. Un elev conștiincios, Fellini își petrecea timpul liber desenând, punând în scenă câte un teatru de păpuși și citind „Il corriere dei piccoli”, populara revistă de copii ce reproducea un desen animat american, foarte drag copiilor. Mai târziu, inspirația acestei reviste și-a pus amprenta în filmele sale, precum La Strada.

Tot la șase ani a descoperit lumea Grand Guignol, circul cu clovnul Pierino și filmele. Maciste all’Inferno al regizorului Guido Brignone a fost primul film pe care l-a văzut și filmul care i-a marcat întreaga carieră și viziune asupra lui Dante și a cinematografiei.

Înscris la școala gimnazială în 1929, Fellini se împrietenește cu Luigi „Titta” Benzi, mai târziu un proeminent avocat din Rimini (și modelul pentru tânărul Titta din filmul Amarcord – 1973). În Italia lui Mussolini, Fellini și Ricardo au devenit membri ai avangardei, grupul tinerilor fasciști.

Deși Fellini a adaptat evenimente cheie din copilărie și adolescență în filme precum I Vitelloni (1953), 8½ (1963) și Amarcord (1973), a insistat că astfel de amintiri autobiografice sunt invenții: „Nu amintirile îmi domină filmele. A spune că filmele mele sunt autobiografice este o exagerare, o clasificare pripită. Mie mi se pare că am inventat aproape totul: copilăria, personajele, nostalgiile, visurile, amintirile, pentru plăcerea de a putea să le enumăr din nou”.

În 1937, Fellini a deschis Febo, un magazin de portrete în Rimini, alături de pictorul Demos Bonini. Primele sale articole amuzante au apărut în rubrica „Cărți poștale pentru cititorii noștri” a ziarului milanez „Domenica del Corriere”.

În septembrie 1939, la vârsta de 19 ani, Federico Fellini s-a înscris la facultatea de Drept din cadrul Universității din Roma, pentru a-și mulțumi părinții.  Nu a participat la niciun curs. Instalat la o pensiune de familie, a cunoscut un alt tânăr ce avea să-i devină prieten pe viață, pictorul Rinaldo Geleng. Extrem de săraci, și-au unit forțele pentru a desena schițe ale restaurantelor și cafenelelor și portrete ale patronilor până ce Fellini a găsit de lucru ca reporter la ziarul Il Piccolo și la Il Popolo di Roma.

După patru luni de la publicarea primului său articol în revista Marc’Aurelio, o revistă semestrială de umor extrem de influentă, el s-a alăturat redacției, obținând cu succes o rubrică intitulată „Dar sunteți ascultați?”.

Descrisă drept „momentul determinant din viața lui Fellini”, revista i-a oferit un loc de muncă constant între 1939 și 1942, când a interacționat cu o mulțime de scriitori și scenariști. Iar aceste întâlniri au deschis o serie de oportunități pentru a intra în lumea showbizz-ului și a cinema-ului.

Printre colaboratorii săi s-a numărat și actorul Aldo Fabrizi care l-a recrutat pe Fellini pentru a scrie scenariile și a oferi idei pentru spectacolele sale.

De aici înainte Fellini a început să fie coautor al mai multor scenarii de film. Până în 1993, a regizat și a scris o mulțime de filme, a fost extrem de premiat și apreciat și, așa cum spuneam, primul regizor european ce a primit cinci premii Oscar, plus alte onoruri la festivalurile internaționale de la Cannes sau Veneția.

Printre capodoperele lui Federico Fellini se numără La Dolce Vita (1960), Amarcord (1973), Le Notti di Cabiria (1957), La Strada (1954), Opt și jumătate (1963), Roma (1972) sau Intervista (1987).

Viața de familie a lui Federico Fellini

În 1943 Fellini s-a căsătorit cu actrița Giulietta Masina, o actriță de film italiancă. Fiul lor, Pierfederico a murit în mod tragic la numai o lună de la naștere din cauza encefalitei. Atunci, Fellini și Masina au decis să nu mai aibă alți copii, însă mariajul lor a durat până la moarte.

În 1993, Fellini a primit al cincilea Oscar din carieră pentru întreaga activitate. Câteva luni mai târziu, pe 16 iunie a fost internat la spitalul Cantonal din Zurich pentru o angioplastie pe artera sa femurală, dar a suferit un accident vascular cerebral la Grand Hotel din Rimini două luni mai târziu. Parțial paralizat, a fost transferat la Ferrara pentru reabilitare, iar apoi la un spital din Roma pentru a fi aproape de soția sa. A suferit un al doilea atac cerebral și a intrat în comă ireversibilă. Fellini a murit la Roma, pe data de 31 octombrie 1993, la vârsta de 73 de ani, la numai o zi după aniversarea a cincizeci de ani de la căsătorie.

Cinci luni mai târziu, pe 23 aprilie 1994, Giulietta Masina a murit din cauza unui cancer la plămâni.

Federico Fellini, Giulietta Masina și fiul lor sunt înmormântați într-un mormânt de bronz sculptat de Arnaldo Pomodoro. Proiectat ca o corabie, mormântul se află la intrarea principală din cimitirul din Rimini. Aeroportul din Rimini poartă numele Federico Fellini în onoarea marelui regizor.