What about the future?
Am pus întrebarea în limba engleză, deşi se pare că peste mai puţin de 15 ani, chineza va fi limba internaţională. Am pus întrebarea, fiindcă viaţa noastră se schimbă în fiecare zi cu o viteză de care uneori nici nu ne dăm seama.
Paradigma afacerilor, a vieţii însăşi este în continuă schimbare. Unde vom ajunge? Se pare că nu există un singur răspuns… Există multe. Dar toate converg către aceeaşi idee: nu mai putem face disocierea între viaţa personală şi cea profesională. Nu mai există o graniţă clară. Nici nu se mai poate! Curentele de astăzi, din piaţa muncii, de exemplu, sunt cele care ne învaţă cum să integrăm toate aspectele vieţii noastre, nu cum să le disociem. Deci „no balance, but integration” (nu ştiu cum se spune asta în chineză)… Prezenţa la birou, normarea muncii de la 9 la 6 nu vor mai exista ca principii de angajare, ca obligaţii, mai exact… Biroul este ceva la care vii, revii, rămâi sau nu… Atâta vreme cât pot răspunde la mailuri de oriunde, atâta vreme cât folosesc iPhone-ul mai des decât rujul, înseamnă că noţiunea de „birou” dispare încet-încet din obiceiurile de zi cu zi. Învăţăm să integrăm chestiunile profesionale în cele personale şi viceversa. Cunosc oameni care lucrează de acasă, de la terasă, din vârful muntelui sau chiar din sala de gimnastică. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să rezolv probleme de birou fără să fiu acolo. Deci? Unde mai începe şi unde se sfârşeşte munca sau timpul liber? Nu se va mai şti în curând. Aceste două noţiuni se vor dilua, se vor dizolva fără ca măcar să realizăm. Paradigma se schimbă. Chiar şi cea a afacerilor. Astăzi voi merge la un eveniment care mi se pare foarte important. Este organizat de Microsoft şi se numeşte „Women think next” cu tema: digital life, digital work.
În era digitală, în care viitorul vine peste noi cu o viteză mai mare decât o putem calcula, viaţa, educaţia copiilor, munca, vacanţele şi întreaga noţiune de lifestyle vor suferi modificări majore. Adaptarea noastră se va face prin înţelegerea fenomenului, nu prin criticarea lui şi nici prin încercarea absurdă de a-l ignora.