Cum a ajuns Ursula von der Leyen, medic şi mamă a 7 copii, să devină prima femeie care a condus vreodată Comisia Europeană

Născută şi crescută la Bruxelles, Ursula von der Leyen are în sânge spiritul european, tocmai de aceea primele cuvinte după alegerea ei la conducerea Comisiei Europene au fost: “Pentru mine este ca şi cum mă întorc acasă.” Partener constant al Angelei Merkel de-a lungul carierei sale politice, Ursula von der Leyen nu a fost scutită de acuzaţii şi contestaţii de-a lungul anilor. Cu toate astea, a primit votul membrilor Parlamentului European şi şi-a preluat funcţia în prima zi din decembrie 2019.

Născută şi crescută în spiritul unei Europe unite

Ursula von der Leyen s-a născut pe 8 octombrie 1958 la Bruxelles, în Belgia, în acelaşi an în care tatăl său devenea unul dintre primii angajaţi ai Comisiei Europene, abia înfiinţată. Ernst Albrecht a fost şeful de cabinet al lui Hans von der Groeben, unul dintre comisarii europeni de la acea vreme, timp de 9 ani, apoi a preluat conducerea Departamentului pentru Concurenţă din cadrul aceleiaşi Comisii. El a fost printre cei care au colaborat la scrierea raportului Spaak, prin care a fost înfiinţată Comunitatea Economică Europeană, aşa că Ursula von der Leyen a trăit încă din primii ani în spiritul valorilor europene.

Mama ei a fost în primele rânduri de femei care au avut acces la studii superioare, aşa că nu s-a oprit doar la facultate, ci şi-a luat şi doctoratul. Avea talent nativ la scris, însă vremurile nu ajutau deloc femeile care voiau să profeseze, aşa că Heidi Adele şi-a dedicat viaţa copiilor săi, 6 la număr.

Pe când Ursula, alintată drept Roschen, avea 13 ani, tatăl ei a decis să îşi ia familia şi să revină în Germania, ca să intre în politică. În 1976 a devenit prim-ministru al Saxoniei Inferioare, funcţie pe care a deţinut-o până în 1990, când a fost înlocuit de Gerhard Schroder, cel ce avea să devină mai târziu cancelarul Germaniei.

Înconjurată toată viaţa de politicieni, Ursula nu şi-a dorit iniţial să devină unul. În 1977 a început să studieze economia la Universitatea din Gottingen, însă în următorul an a plecat la Londra, după ce familia ei primise ameninţări legate de o răpire a Ursulei. Un an de zile s-a ascuns în capitala Marii Britanii, fiind protejată îndeaproape de Scotland Yard. A decis să continue studiile în timpul acesta, sub un nume fals – Rose Ladson, aşa că s-a înscris la prestigioasa London School of Economics. A recunoscut însă că în acea perioadă a trăit mai mult decât a studiat, descoperind “bucuria vieţii şi libertatea”. În 1979 a revenit în Germania, însă a fost păzită cu stricteţe încă mulţi ani din acel moment, de teama unui potenţial atac asupra ei.

Absolventă de medicină, mamă a 7 copii

În următorul an a decis şi să-şi schimbe pregătirea, aşa că a început să studieze medicina la Hanovra. După 7 ani de studii şi-a luat licenţa şi a început să lucreze la o clinică pentru femei, lucrând în acelaşi timp şi pentru lucrarea sa de Doctorat, pe care l-a şi obţinut în 1991. 24 de ani mai târziu aceeaşi lucrare a fost aprig contestată, iar Ursula von der Leyen a fost acuzată de plagiat. Răspunsul venit în urma anchetei a fost motiv de scandal, după ce s-a recunoscut faptul că unele părţi din lucrare nu sunt originale, dar că nu poate fi dovedită sub nicio formă intenţia de fraudă.

În aceeaşi perioadă l-a cunoscut şi pe Heiko von der Layen, un medic cu rădăcini nobiliare, cu care s-a căsătorit în 1986 şi cu care a plecat în 1992 în California, unde acesta primise o bursă de cercetare la Universitatea Stanford. Cei 7 copii ai lor s-au născut între 1987 şi 1999, timp în care şi-a dedicat mult din timpul său creşterii acestora. Tot atunci însă, conform spuselor sale, şi-a dat seama că Germania nu face suficient pentru a sprijini mamele cu copii mici.

Cu un an înainte de naşterea celui de-al şaptelea copil aceasta a decis că e cazul să redevină activă profesional şi a început să predea la aceeaşi facultate pe care o şi absolvise. A urmat şi un nou stagiu de pregătire, de această dată în domeniul sănătăţii publice şi ştia deja că trebuie să se implice activ în politică dacă vrea să facă vreo schimbare.

Ursula von der Leyen, decisă să-şi facă un nume în politică

Ursula von der Leyen a intrat în CDU, Uniunea Creştin Democratică, în 1990, iar după întoarcerea din California a început să fie tot mai activă în acţiunile locale. A devenit membră a Comitetului de Politică Socială din Saxonia Inferioară şi extrem de activă în asociaţia medicilor din acelaşi partid.

În 2003 Ursula von der Leyen a fost aleasă în Parlamentul Saxoniei Inferioare, iar până în 2005 a fost ministru responsabil de probleme sociale, femei, familie şi sănătate în cabinetul condus de Christian Wulff. Tot în 2003 a fost aleasă să facă parte din grupul condus de preşedintele CDU, Angela Merkel, ce trebuia să vină cu propuneri de reformă în domeniul de asistenţă socială, ca răspuns la reformele pregătite de cancelarul Gerhard Schroder.

Acţiunile ei au fost remarcate, aşa că aceeaşi Angela Merkel i-a propus să preia portofoliul pentru familie şi securitate socială în Guvernul ei din umbră, organizat înaintea alegerilor din 2005. Imediat după câştigarea acestora Ursula von der Leyen a devenit membru în ceea ce era acum un Guvern oficial şi a devenit Ministru al Familiei şi Tinerilor. N-a lipsit apoi din niciunul dintre cabinetele Angelei Merkel, fiind apoi Ministru al Muncii şi Problemelor Sociale, iar între 2013 şi 2019, Ministru al Apărării. Printre marile schimbări pe care le-a adus în mandatele sale se numără concediul paternal plătit, pentru cel puţin 2 luni şi locuri garantate la creşele şi grădiniţele de stat.

Dacă numirea ei la Ministerul Apărării a fost privită iniţial drept un început proaspăt la un minister cu multe probleme, ulterior a fost marcată de multe scandaluri, precum echipamentele învechite, subfinanţări şi o anchetă legată de mai multe contracte de milioane de euro încheiate cu diverşi consultanţi privaţi. A fost apoi acuzată că şi-ar fi şters date importante din telefonul mobil ca să încerce să împiedice cercetările.

Prima femeie, în fruntea Comisiei Europene

Deşi nu era nici cel mai popular politician şi, cu siguranţă, nu a fost în topul preferinţelor pentru a prelua conducerea Comisiei Europene, în 2019 Ursula von den Leyen a fost nominalizată şi mai apoi votată, devenind astfel prima femeie preşedinte a Comisiei Europene, dar şi primul german care prelua această funcţie după 52 de ani. Nu a fost un vot lipsit de emoţii, alegerea sa fiind la limită. Avea nevoie de 374 de voturi în favoarea sa şi a primit 383.

M-am născut la Bruxelles şi am fost europeană înainte să aflu mai târziu că sunt şi germancă din Saxonia Inferioară. Iată de ce nu există decât un lucru pentru mine: să consolidez o Europă unică.

Mandatul său a început în toamna lui 2019 şi se întinde pe 5 ani. Cunoscută drept o persoană dependentă de muncă, Ursula von den Leyen a reuşit totuşi să şocheze când, imediat după alegerea sa, a cerut să-i fie amenajat un spaţiu de locuit chiar în clădirea Comisiei Europene. În acest fel reuşeşte să controleze mult mai bine cheltuielile de securitate necesare în cazul închirierii unei case sau a unui apartament în Bruxelles şi, spune ea, evită şi traficul intens. Nu e prima dată însă când decide să doarmă la birou. Acelaşi lucru l-a făcut şi pe vremea când era ministrul Apărării, în Germania.

Printre principalele ei teme majore în mandatul de la Comisia Europeană se află lupta împotriva schimbărilor climatice, susţinerea drepturilor egale pentru toţi, precum şi a drepturilor minorităţilor sexuale. Între timp, pe agenda ei au apărut şi pandemia de coronavirus, precum şi războiul din Ucraina.

Citeşte şi: Angela Merkel, enigma germană ce a ajuns unul dintre cei mai influenți lideri ai lumii. De la copilăria sub amenințarea Stasi, la prima femeie cancelar al Germaniei – LIFE.ro

Imagini din acest articol ne-a fost furnizate de depositphotos.com.