Dada! De ce îl iubim pe Gigi Căciuleanu

Pentru dorinţa de a rămâne un etern adolescent ignorând senin, trecerea anilor…

Pentru acest nou termen, dansactor, pe care, ingenios şi inspirat, l-a creat….

Pentru felul cum a deschis zecilor de tineri pe care i-a convins să îl urmeze, (re)modelându-le nu numai trupul ci şi mintea şi sufletul, calea largă a artelor împletite – teatru, dans, muzică….

 

Pentru că a scris, pentru ei şi pentru noi, „Vânt, Volume, Vectori Eseu de cromo-analiză aplicată corpului în stare de dans”, apărut în 2008 la editura Cartea Românească;

Pentru numeroasele creaţii de teatru-dans pe care ni le-a oferit în ultimii ani şi la care a adăugat, de curând, încă un titlu: L’Om DAda, numit acum „teatru coregrafic”   Pentru gestul generos de a onora, prin demersul său, un creator român  lăsându-se inspirat de textul „L’homme approximatif”, semnat de Tristan Tzara – „un scriitor nesfârşit de original şi de o sensibilitate fermecătoare” –, de la a cărui naştere se împlinesc 120 ani în 2016 (16 aprilie 1896, Moineşti – 25 decembrie 1963, Paris)…

 

Pentru intenţia frumoasă de a omagia o formă de artă cu totul aparte, originală, radicală, explozivă – curentul dadaist de la a cărui naştere la 6 februarie 1916, am punctat împlinirea unui secol….

Pentru acest spectacol de teatru dans, L’Om DAda, ale cărui rădăcini le accept, îngropate într-un timp gros de 100 de ani, dar ale cărui sensuri şi profunzimi le simt, depăşind prezentul şi tinzând ferm şi sigur către un atemporal ce îi garantează viitorul;

Pentru că mă ajută să înţeleg ce a vrut să-mi spună oferindu-mi câteva chei din gândurile lui: „De câte ori, interpretând o coregrafie, n-am simţit nevoia să recurg la o clipă de nebunie pentru a face să-i zboare structura în mii de ţăndări” sau: „În dansul meu, nici nebunia, nici structura nu pot exista singure”...

 

Pentru că, după ce am văzut L’Om DAda, reuşesc nu numai să privesc/citesc/aud, ci să şi văd/înţeleg/ascult mult mai bine arta unor Magritte, Satie sau Apollinaire…

Pentru cele 60 de minute ce curg pe nesimţite în care râde, dansează, recită, filosofează şi se copilăreşte, colorat, sincer şi molipsitor….

Pentru economia şi în acelaşi timp risipa de mijloace, cu care reuşeşte să se facă pe deplin înţeles….

Pentru gestul său larg şi sincer, ca o îmbrăţişare, în care simt  că mă topesc…

 

Pentru nedumerirea curioasă pe care reuşeşte să mi-o transmită…

Pentru minunata stare de bine pe care mi-o induce şi care nu m-a părăsit nici acum, după o noapte şi o jumătate de zi trecute de la încheierea spectacolului…

Pentru convingerea că totul se poate şi că, în limpedele unui bob de rouă, căzut, la întâmplare, pe un fir de iarbă, poate fi cuprins întreg universul…

Pentru certitudinea că drumul lui trebuie numai aşa poate fi uşor închis prin alegerea altuia care spune fă cum vrei şi cum simţi…

 

Pentru toate acestea şi încă multe altele, pe care în acest moment nu mi le mai amintesc, declar că îl iubesc pe Gigi Căciuleanu.

 

P.S.: Îl iubesc puţin şi pe Lari Georgescu, dansatorul marca Gigi Căciuleanu, cel mai împlinit şi care, aflându-se la cea de a patra colaborare cu maestrul mărturiseşte: „Propunerea de a lucra pe un text de Tristan Tzara este cu atât mai binevenită cu cât descopăr, cu uimire, cât de apropiaţi suntem cu toţii de curentul Dadaist; de cele mai multe ori, fără să ştim. Cred că acesta va fi şi sentimentul publicului, la sfârşitul spectacolului”.

Îi împărtăşesc uimirea descoperirii şi mă surprind întrebându-mă: oare cei doi actori-dansatori-clovni-filosofi-copii-bătrâni… fără de vârstă nu s-au născut şi ei „pe un rid de soare”?

 

„L’Om Dada”, un spectacol de Gigi Căciuleanu, după texte de Tristan Tzara. La Teatrul Naţional Bucureşti. Sala Atelier. Traducerea în limba română: Ion Pop. Cu Gigi Căciuleanu şi Lari Georgescu

 

Spectacolul „L’Om DAda” este produs de Teatrul Naţional Bucureşti, Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava”, „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company” şi Fundaţia Art Production, Sponsor al „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company” JTI.