#MeToo, de 1,7 milioane de ori

„Stând una lângă alta, împreună, doar aşa mişcarea noastră va lua amploare„, scria, în urmă cu cîteva zile, pe contul ei de Twitter celebra actriţa Alyssa Milano. Inspirat de „scandalul Weinstein” ,mesajul, însoţit de hashtag-ul  #MeToo, a ajuns să genereze o adevărată mişcare în mediul online, unde femei şi bărbaţi din lumea întreagă şi-au împărtăşit poveştile despre hărţuire sexuală. În primele 24 de ore, hashtag-ul a fost folosit de aproape o jumătate de milion de ori iar în ultima săptămână #MeToo a apărut, conform The Hollywood Reporter, în peste 1,7 milioane de tweet-uri din 85 de ţări diferite.

”Am primit sugestia de la un prieten: Dacă toate femeile care au fost hărţuite sexual sau agresate ar semnala situaţia cu hastag-ul #metoo, am putea arăta întregii lumi realitatea în care trăim”, mărturisea Alyssa Milano.

Debra Messing, Anna Paquin, Jenny Slate, America Ferrera, Evan Rachel Wood, Gabrielle Union şi Lady Gaga sunt doar cîteva dintre vedetele care au scris în online folosind hashtag-ul Alyssei  Milano, însă nenumărate alte femei care au fost încurajate de acest mesaj s-au destăinuit în legătură cu experienţele de hărţuire sexuală prin care au trecut.

Devenit în surt timp viral, fenomenul a luat amploare şi pe reţelele sociale din Romînia, unde mărturiile halucinante ale multor femei au scos la iveală o realiate despre care mulţi nici nu aveam habar. Multe dintre mesaje ascund identitatea agresorului, altele fac însă trimiteri clare, aşa cum sunt cele care-l vizează pe Călin Ionescu, de la trupa RACLA.

Scriitoarea Ana Barton şi actriţa Maia Morgenstern sunt doar două dintre personalităţile care au ales să povestească despre experienţe similiare.

„Mă doare până la strigăt, până la disperare. Disperarea pe care ti-o da neputinţa. Ciudat, o neputinţa ce vine din respect şi loialitate. Dar tot neputinţă se cheamă. Ma doare tăcerea cu care a decis să se înconjoare o tânără prietenă. Dar o respect. Deşi mă doare, nu voi trăda încrederea cu care m-a investit…„, a scris Maia Morgenster pe contul ei de socializare.

„Cum de-am avut puterea de a-i cere cărţile şi de a-i şi mulţumi pentru ajutor, nu ştiu. Poate pentru că, deşi era un drum lăturalnic, nu eram singuri pe el, mai trecea lume. Am luat-o la fugă cu mulţimea aia de cărţi în braţe şi cu ghiozdanul greu în spate. M-am oprit numai la marginea unei gropi care fusese făcută fiindcă se spărseseră nişte conducte mari acolo, o groapă imensă. Pe jos era însă alunecos, iar eu degeaba m-am oprit la marginea aia, că am alunecat şi am căzut în groapă. Cum de n-a văzut nimeni, iar nu ştiu”, scrie şi Ana Barton.

 „Mie, toată campania aceasta îmi dă speranţe pentru că în foarte multe ţări din lumea asta se vorbeşte o limbă comună, limbă care intră sub umbrela hashtagului #metoo”, spune, citată de Gândul, Oana Băluţă, conferenţiar universitar şi activistă pentru drepturile femeilor. „Îmi dă speranţe că s-a creat solidarizarea aceasta şi că poţi să schimbi norme, practici, legislaţie şi comportament instituţional atunci când vorbeşti”, mărturiseşte aceasta spunînd că, din păcate, prea puţine femei ajung să depună plângere. Motivele sunt multe, printre cele mai invocate fiind teama şi lipsa unui cadru legal (la noi) care să te protejeze, spre exemplu, de hărţuirea în spaţiul public. 

Nu putem spera decât că #MeToo va fi începutul unei schimbări sociale, şi nu doar o campanie online cu ecouri răsunătoare.