Pastile pentru slăbit: mituri și adevăruri

Pastile pentru slăbit sunt adesea prezentate ca o soluție rapidă și eficientă pentru pierderea în greutate. Cu toate acestea, există multe mituri și adevăruri legate de aceste produse, iar înțelegerea diferenței dintre ele este esențială pentru a face alegeri informate.

Unul dintre cele mai frecvente mituri este că pastilele pentru slăbit funcționează fără niciun efort suplimentar. Adevărul este că, de cele mai multe ori, aceste suplimente sunt concepute pentru a fi folosite împreună cu o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate. Ele nu vor elimina kilogramele peste noapte fără a schimba stilul de viață.

Un alt mit este că toate pastilele pentru slăbit sunt sigure și eficiente. Deși există produse aprobate care au fost testate clinic, multe pastile disponibile pe piață conțin ingrediente nesigure sau au efecte secundare potențial periculoase. Este important să consulți un medic înainte de a începe orice tratament cu astfel de pastile.

Un adevăr important este că anumite pastile pot ajuta la reducerea poftei de mâncare sau la creșterea metabolismului, dar acestea nu sunt soluții miraculoase. Pierderea în greutate sănătoasă necesită timp, iar pastilele pentru slăbit nu înlocuiesc o alimentație echilibrată și un program de exerciții.

Altfel spus, pastilele pentru slăbit pot fi un instrument util în procesul de pierdere în greutate, dar nu trebuie văzute ca soluția principală. Asigură-te că te informezi corect, consulți un specialist și eviți să cazi în capcanele miturilor răspândite în jurul acestui subiect.

Vrei să descoperi și alte pastile de slăbit? Citește în continuare 😉

Articol modificat pe 22 octombrie 2024

Pastile pentru slăbit în arta contemporană

În arta contemporană pericolele pândesc la tot pasul. Au colţi ascuţit-pătrunzători şi ne caută. Noi de regulă nu îi vedem, pentru că sunt înfăşuraţi în fel de fel de frumuseţi, colţii aceştia: culori mirifice trase în ulei sau acril, scânteieri de bronz, record de licitaţie, foşnet de mătase, exemplar unic, faimă de colecţionar, opinie expertă etc., etc.

Dar ştim noi ceva. Drept care mulţi dintre noi, preventiv, ne ferim de incursiunile în artă. În fond, ne dă ea viaţa reală destui fiori, nu? La ce bun să mai privim şi Guernica lui Picasso sau, mai aproape, la noi în peisaj, la Cruda feerie a Laurei Covaci, de pildă? Ne lasă visători o vorbă a unui prieten: de ce să mai zăbovim şi în faţa unui tablou transparent de Dorin Creţu? Nu credem în miracole, ce mai e şi cu personajele astea zburătoare ale lui Câlţia? Iar oraşul îl ştim pe dinafară, ce să mai aflăm dintr-o fotografie a unui artist tânăr ca Andrei Mateescu? Copiii ne stau cuminţi cu tableta în faţă, ce eliberare să mai încercăm noi văzând fetiţa cu cerc din pânzele lui Francisc Chiuariu?

Ştiu şi eu? Poate pentru ca în artă, dacă ne încumetăm să încetinim pasul, se poate întâmpla evenimentul acela de care ne temem cu toţii şi pe care de fapt mereu îl aşteptăm: întâlnirea cu sine. Periculos, dar merită din plin!

Reguli clare de drum nu sunt. Pot însă sa ofer nişte mici pastile pentru slăbit îndrumătoare pentru cine vrea să între în discuţie cu arta, singur-singurel. Nu am greşit numerotarea, am lăsat loc pentru propriile voastre descoperiri. Aşadar:

1. Încumetă-te! Du-te în bătaia tunului, în muzee, la o licitaţie şi în galerii de artă, unde ţi se pare că toată lumea de acolo ştie ce e de ştiut şi numai tu eşti pe dinafară. Fals. Tocmai ai intrat în miezul lucrurilor.

4. Priveşte. Nu la goană ci la răgaz. Priveşte în amănunt lucrarea, învârte-te în jurul ei daca e sculptură. Chiar aşa, „în gol”, deşi ţi se pare că nu se întâmplă nimic. Fals. Tocmai ai primit în sistemul tău personal o nouă viitoare memorie de emoţie artistică. Va fi copleşită de alte semne mai tari, zici? Profesie, sex, gaming, shopping? N-ai tu grijă! La emoţii nu există delete 🙂

Citește și: Ann Hindry, de la rănile războiului la curatoriatul celei mai mari colecții de artă din industria de mașini

7. Amână explicaţia. Vezi punctul 4. Ia-ţi un „puls”: simţi ceva? Plăcere? Derută? Enervare? Bucurie? Zero-barat? Voluptate? („să fie a mea!”) Poate crezi că simţi pe alături cu ce vrea să spună artistul? Fals. Orice ce reacţie ai în faţa unei opere de artă e legitimă, pentru că e a ta. Exclud energic de aici sustragerea sau vandalizarea operei 🙂

9. Caută. Orice simţi apoi nevoia să cauţi să afli: detalii despre artist, de când e lucrarea, ce vrea ea să spună, e de vânzare, există şi o variantă de dimensiune mai mică? Unele întrebări poate te trădează ca „necunoscător”? Fals. Eşti curios şi interesat: la fel sunt şi experţii şi începătorii 🙂

12. Ai copii? Du-i şi pe ei, cât mai devreme! Ei sunt miraculoşi în vecinătatea artei, liberi şi neînfricaţi 🙂 Te temi că „nu înteleg”? Ei înţeleg din plin, printr-un imaginar debordant. S-ar putea să afli tu de la ei lucruri fabuloase.

15. Decide pentru tine. Îţi place sau nu o lucrare, te emoţionează sau nu, îi găseşti cutare sau cutare înţeles (contrar opiniei curente poate?) Foarte bine! Concluzia e a ta, pur intuitivă sau documentată; este adevărul tău şi înseamnă că te plimbi de-acum cu folos prin lumea artei, fără teama de colţii cei bine-ascunşi: ştii că sunt de argint, frumoşi – şi deja ai tăi.

O mică temă de casă: aflaţi cum stau lucrurile cu domnul Sergei Shchukin şi cu Impresioniştii fără viitor. Promit ca veţi fi încântaţi 🙂

Articol publicat pe 17 aprilie 2016