România iese din stare de alertă. Când va reveni viața noastră la normal?

Pe 9 martie 2020, ca într-o amenințare de război, sunau alertele telefoanelor mobile care anunțau știrea că sunt opt cazuri de coronavirus confirmate în România. Toată lumea a intrat în panică, influențată de știrile din lumea întreagă, în special de cele venite din Italia, menite să demonstreze că nu e de joacă. Că avem un inamic comun, mai puternic decât orice armată militară, un inamic nevăzut ce ucide oameni. Acest virus necunoscut trimitea imediat România în stare de urgență și aproape 2 luni de zile am stat cu toții închiși în casă.

România în stare alertă, întreaga planetă în situație de criză

După niște criterii vag explicate la momentul respectiv, România a ieșit din stare de urgență și astfel am putut să ne continuăm viața, constrânși fiind de restricții care mai de care mai dure, menite să ne constrângă fiecare activitate.

Unii s-au plâns că restaurantele sunt închise, alții că nu mai pot merge la cinematograf, dar cei mai mulți s-au plâns din cauza măștilor de protecție aproape permanent obligatorii.

Într-un final au rămas puțini cei al căror glas se mai auzea vehement. Toți ne-am adaptat și am încercat să ne vedem de viață.

Din starea de urgență am intrat într-o stare de alertă ce a durat aproape doi ani de zile. Starea de alertă, conform explicației ei legislative, permitea guvernanților să ia măsurile necesare pentru prevenirea răspândirii virusului și, implicit, pentru protejarea populației.

Și în timp ce noi ne distram vara în vacanțe, iar iarna toamna și iarna ne mureau prieteni, bunici, unchi, mătuși sau, poate și mai rău, copii, toate celelalte țări ducea o luptă la fel de grea cu a noastră.

Nimeni nu a fost scutit, indiferent de situația politică sau economică a fiecărui stat. Poate unele țări mai dezvoltate au luat măsuri și mai dure sau au gestionat mai bine în spitale ravagiile făcute de această boală nemiloasă, însă, per total, în doi ani de pandemie au murit peste 6 milioane de oameni. Și asta în numai doi ani de zile. Un război armat probabil că are aceleași rezultate nefaste, dacă nu mai mici.

România iese din starea de alertă

Zilele trecute circula pe internet un afiș cu Vladimir Putin, sub al cărui portret scria: „Omul care a scăpat lumea de COVID în doar 24 de ore”. Probabil fiecare dintre noi am zâmbit amar în colțul gurii pentru că, nu-i așa, românul știe să facă haz de necaz.

E adevărat că acest conflict armat dureros a pus stăpânire pe atenția întregii planete și unii chiar se întrebau ironic: „Cine își mai aduce aminte de pandemie?”. Dar nu e deloc adevărat că de aceea România a ieșit din starea de alertă și că celelalte state europene au relaxat spre minim măsurile de siguranță.

Citește și: Cum va arăta viața după pandemie? Și cum ne vom adapta la noua perioadă constrânsă de limitări și pericole

Specialiștii spun că virusul s-a modificat de atâtea ori încât tulpinile existente la ora actuală nu mai sunt la fel de periculoase. În plus, vaccinarea se poate că și-a făcut efectul scontat, acela de imunizare colectivă, asociată cu imunizarea trecerii prin boală. Mâna sus cine nu a avut COVID? Dacă acum doi ani, conspiraționiștii întrebau retoric: „Știi tu pe cineva care să fi avut COVID? Cunoști tu pe cineva apropiat ție care să fi avut boala?”, azi cred că sunt cazuri extrem de rare cei care nu s-au imunizat prin îmbolnăvire.

Chiar îmi amintesc de Angela Merkel care, la începutul pandemiei a avut o declarație publică prin care spunea că toți vom avea COVID și doar astfel ne vom imuniza. Mi s-a părut strigător la cer faptul că și-a permis o astfel de declarație. Azi nu mai e deloc așa.

Și, drept dovadă, de pe 9 martie România a ieșit oficial din starea de alertă.

România iese din starea de alertă. Ce înseamnă acest lucru?  

În prima zi de libertate, am avut curiozitatea să ies din casă și să observ comportamentul oamenilor.

Deși ieșirea din starea de alertă presupune în primul rând renunțarea la obligativitatea purtării măștii de protecție, aproape 80% dintre oameni o purtau corespunzător și corect în metrou, pe stradă și în magazine. Iar distanțarea fizică pare, și sper că nu mă înșel, că ne-a intrat în sânge.

Dar ce presupune cu exactitate faptul că România iese din starea de alertă?

Pe lângă faptul că nu mai purtăm măști, nu mai avem nevoie nici de certificat verde la mall, la cinema, la restaurant și nici măcar la intrarea în țară.

Mai apoi, măsura carantinei a fost eliminată. Dacă te îmbolnăvești de COVID, ți se recomandă să te izolezi, dar nu te va mai verifica nimeni să se asigure că o faci, iar timpul de izolare este decis de tine.

Toată economia ar trebui să revină 100% la normal, sălile de spectacole, de concerte, restaurantele, teatrele, cinematografele, toate vor putea funcționa la 100% din capacitatea lor. Iar acest domeniu, cel mai afectat dintre toate, ar trebui să recupereze greoi pierderile înregistrate în cei doi ani de pandemie.

Școlile nu vor mai intra în online, activitatea didactică nu va mai întâmpina nici o barieră digitală și toți copiii vor putea să-și vadă liniștiți de învățătură. E valabil și pentru studenți deoarece facultățile nu vor mai organiza cursuri și examene online.

Cu alte cuvinte toate restricțiile încetează și noi ne reluăm viața. Rămâne în continuare recomandarea de a fi responsabili și de a avea grijă de sănătatea noastră și a celor din jur. Însă este numai o recomandare.

Ce am învățat în doi ani de pandemie?

Știu că sună ciudat, însă, personal, am câteva lucruri pentru care aș putea fi recunoscătoare acestei pandemii. În primul rând am învățat enorm, iar faptul că au murit atâția oameni m-a determinat să apreciez mai mult și mai bine tot ce am.

Am învățat ce înseamnă empatia, să mă gândesc de două ori la cel de lângă mine, să ridic mâna să-i ajut pe cei de lângă mine, să economisesc, să mă mulțumesc cu ce am și să fiu recunoscătoare divinității, sau oricărei forțe nevăzute pentru că sunt sănătoasă.

Am învățat să mă chibzuiesc, să nu mai irosesc, să acord mai multă atenție igienei și, extrem de important, am învățat să mă joc. Să mă joc cu copiii, să petrec timp de calitate cu familia și să mă bucur enorm de fiecare întâlnire cu natura.

Vacanțele au altă formă și alt conținut pentru mine, la fel și zilele libere și nici nu-mi pot imagina cum de am trăit până acum prin hoteluri, departe de natură.

Am învățat să mă folosesc de tehnologie, să-mi gestionez timpul, să citesc și să mă uit la filme, la fel cum am învățat să ascult muzică.

Am învățat să iubesc viața și să mă las iubită cu fiecare părticică a corpului meu.

Tu ce ai învățat?

Imagini din acest articol ne-au fost furnizate de www.depositphotos.com.