Sprijin pentru angajatori şi salariaţi în criza COVID-19. Ce a făcut statul pentru afacerile şi oamenii afectaţi de pandemie

A trecut mai bine de un an de când pandemia de coronavirus ne-a dat tuturor vieţile peste cap. Mulţi au mutat munca la adăpostul locuinţei, şcoala s-a mutat şi ea pentru cei mai mulţi dintre copii tot acolo. Multe dintre afaceri au fost nevoite să se adapteze ca să supravieţuiască, în timp ce proprietarii altora au trebuit să accepte că nu le mai pot duce mai departe în aceste condiţii. În mod evident, mulţi au căutat sprijin pentru angajatori şi salariaţi în criza COVID-19. Ce s-a făcut şi cum ajută măsurile luate de autorităţi, încercăm să desluşim în continuare.

Printre primele măsuri economice adoptate de Guvern în contextul pandemiei de coronavirus a fost adoptarea ordonanţei de urgenţă nr. 92 din 28 mai 2020. Aceasta viza instituirea unor măsuri active de sprijin pentru angajatori şi salariaţi în criza COVID-19 începând cu data de 1 iunie 2020.

Astfel, angajatorilor ai căror salariaţi au beneficiat de indemnizaţia de şomaj tehnic sau au avut contractele de muncă suspendate fără să beneficieze de şomaj tehnic li s-a oferit pentru o perioadă de 3 luni decontarea a 41,5% din salariul de bază brut al acestora, dar nu mai mult de 41,5% din câştigul mediu salarial brut. Banii au fost suportaţi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, însă angajatorul era obligat să păstreze angajatul în funcţie până în ultima zi a anului 2020. Exceptaţi de la această obligaţie au fost lucrătorii sezonieri, precum şi cazurile în care încetarea raporturilor de muncă s-au făcut din motive independente de angajator.

Vara anului trecut a venit cu măsuri suplimentare destinate salariaţilor şi angajatorilor. Mai precis, a fost introdusă varianta ca pe durata stării de urgenţă sau de alertă angajatorul să poată reduce timpul de muncă al salariatului cu până la 50%. Decizia aparţine angajatorului, cu condiţia să fie aplicată pe o perioadă de timp de cel puţin 5 zile lucrătoare consecutive şi să îi fie comunicată salariatului cu cel puţin 5 zile înainte să fie aplicată.

Statul a oferit şi un sprijin pentru angajaţi, într-o asemenea situaţie, prin oferirea unei indemnizaţii de 75% din diferenţa dintre salariul brut conform contractului de muncă şi salariul brut diminuat. Indemnizaţia trebuie achitată tot de angajator şi decontată din acelaşi buget al asigurărilor pentru şomaj, fiind supusă impozitării şi contribuţiilor sociale, la fel ca restul veniturilor.

Există însă nişte condiţii pentru a putea apela la aceste măsuri:

• măsura de reducere a timpului de lucru trebuie să fie luată pentru cel puţin 10% dintre angajaţi;
• reducerea programului de lucru trebuie să fie justificată de scăderea cifrei de afaceri cu cel puţin 10% faţă de luna similară din anul precedent;
• este interzisă angajarea unor alte persoane pentru prestarea unor activităţi identice sau similare cu cele pentru care s-a decis reducerea programului de lucru;
• să acorde prime sau alte suplimente la salariul de bază personalului care ocupă funcţii în structura de conducere a societăţii;
• să permită prestarea de ore suplimentare de către angajat sau continuarea activităţii acestuia în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu;
• angajatorul nu are voie să apeleze la concedieri colective în această perioadă.

Pentru angajatorii care vor să beneficieze de ajutorul financiar fără să reducă, în fapt, programul de lucru al salariaţilor este stabilită o amendă de 20.000 de lei pentru fiecare salariat aflat în această situaţie, dar nu poate fi mai mare de 200.000 de lei.

Şi pentru angajatorii care şi-au lăsat salariaţii să lucreze în regim de telemuncă au fost gândite nişte măsuri de sprijin. Astfel, autorităţile au decis să pună la dispoziţie câte 2.500 de lei pentru fiecare angajat, bani destinaţi achiziţiei de bunuri şi servicii tehnologice, cu condiţia ca aceştia să fi lucrat în regim de telemuncă, în perioada stării de urgenţă, cel puţin 15 zile lucrătoare. Chiar şi dacă erau îndeplinite toate aceste condiţii, fondurile au fost însă limitate, iar cererile au fost preluate în ordinea depunerii lor. Pentru cei care au reuşit totuşi să obţină acest ajutor, a existat şi obligaţia de a transmite documentele justificative care arătau achiziţia bunurilor respective în termen de 30 de zile de la momentul acordării sumei. În caz contrar banii trebuiau restituiţi integral.

Începutul anului 2021 a venit şi el cu noi măsuri menite să sprijine angajatorii, dar şi salariaţii. Primele dintre ele se referă la stimularea angajărilor pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani şi pentru persoanele de peste 50 de ani. Astfel, angajatorii care în perioada 1 ianuarie – 1 septembrie 2021 încadrează în muncă, pe o perioadă nedeterminată şi cu normă întreagă:

• persoane cu vârste de peste 50 de ani care, în perioada stării de urgenţă, au rămas fără loc de muncă din motive care nu li se pot imputa;
• persoane cu vârste între 16 şi 29 de ani înregistrate ca şomeri în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă;
• cetăţeni români din aceleaşi categorii de vârstă cărora le-au încetat raporturile de muncă cu angajatorii străini, pe teritoriul altor state, prin concediere, din motive neinputabile lor,

primesc ca sprijin în fiecare lună, timp de 12 luni, 50% din salariul fiecărui astfel de angajat, dar nu mai mult de 2.500 de lei. Angajatorii au însă şi obligaţia de a-i păstra în funcţie pentru alte cel puţin 12 luni după împlinirea termenului de 12 luni.