Fondatorul Hilton, sau inventatorul industriei hoteliere moderne. Cum a ajuns un tânăr ce a eșuat de câteva ori în domeniul bancar, să transforme un han de duzină în Hiltonul de azi?

Conrad Hilton a fost fondatorul imperiului Hilton, omul care a schimbat viziunea despre cum se conduce un hotel, iar asta nu doar în țara sa natală, ci peste tot în lume.

Conrad Hilton, fondatorul Hilton, a fost una dintre primele persoane care a introdus sistemul de evaluare pentru locațiile de cazare, de la una la cinci stele. În plus, el a fost cel care a reușit să combine un hotel cu conceptul de cazino și restaurant.

Aceasta este o poveste despre nașterea unui business ospitalier.

Povestea de viață a celui care a fost fondatorul Hilton

Conrad Hilton s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1887. A fost cel de-al optulea copil al familiei. Tatăl său, August Hilton, era proprietarul unui mic business, un  magazin alimentar. Nu se poate spune că acest magazin producea foarte mulți bani, însă familia nu a suferit niciodată de foame, iar Conrad a avut parte de o educație înaltă și de Mining Institute. Era inginer de profesie, însă această meserie nu l-a atras foarte mult. Încă din copilărie, Conrad Hilton își dorea să devină manager de bancă. Se vedea înconjurat de oameni care vânturau milioane de dolari. Însă a venit războiul.

În 1917, Conrad a plecat ca voluntar în armată. 18 luni mai târziu s-a întors acasă și a aflat că tatăl său a murit într-un accident de mașină. Din acel moment, Conrad și-a dat seama că el singur trebuie să aibă grijă de viitorul lui. Cu toate acestea, nu a fost deloc ușor să pornească business-ul la care visase. Conrad Hilton a avut parte de eșec după eșec.

La vârsta de 31 de ani, prima sa bancă a devenit falimentară, lucru care a ținut aproape un an. Tânărul Hilton avea o geantă cu 5000 de dolari la vremea respectivă și mintea plină de visuri de banking. Însă destinul lui nu a fost acela de a conduce o bancă.

Din bancher în fondatorul Hilton

Ajungând în Cisco (Texas), tânărul în vârstă de 31 de ani s-a cazat la greu de definitul hotel Mobley. Având antreprenoriatul în sânge, imediat a observat coada de oameni care solicitau o cameră. Însă hotelul nu avea camere disponibile, iar proprietarul era atât de obosit de muncă încât nu avea nici un plan de extindere. Oamenii trebuiau să caute să închirieze o cameră la alte hoteluri pentru că marele vis al proprietarului era de a se pensiona. A fost una dintre acele situații în care un om se află în locul potrivit, la momentul potrivit.

Astfel Conrad Hilton a cumpărat hotelul și a început să-l îmbunătățească. Pentru început, a construit mai multe camere ca să elimine viitoarele situații în care s-ar fi făcut coadă la recepție. Apoi i-a venit ideea de a câștiga simpatia oaspeților oferindu-le alte servicii și produse adiționale ce ar putea să-i distreze. Astfel Conrad a decis să înființeze un mic magazin în lobby-ul hotelului, care să ofere bunuri de consum (ziare, reviste, aparate de ras, periuțe și pastă de dinți). Mai târziu Conrad a remarcat că acea mică vitrină shop îi aducea 8000 de dolari pe lună.

Familia lui era foarte surprinsă de succesul său, Conrad fiind considerat un mare pierzător după eșecurile suferite în domeniul bancar. Cu toate acestea, un an mai târziu după cumpărarea Mobley Hotel, Conrad a cumpărat al doilea hotel în Fort North și câțiva ani mai târziu au urmat și altele. În 1924 Conrad Hilton a devenit proprietarul a 350 de camere de oaspeți. Era vremea în care finanțele îi permiteau să-și construiască propriul hotel.

În 1925 a avut loc inaugurarea strălucitoare a Dallas Hilton Hotel ce oferea oaspeților 300 de camere.

La vârsta de 38 de ani, Conrad se căsătorește în sfârșit cu Mary Adelaide Barron. Din păcate, mariajul lor a durat numai 9 ani.

De la extaz la agonie

Dallas Hilton a fost primul hotel care a purtat numele celui ce a fost fondatorul companiei. Însă nu era timp de relaxare. Trei ani mai târziu a venit criza economică care a lovit puternic businessul hotelier: oamenii călătoreau tot mai puțin, iar afacerile de turism erau în declin.

Până la începutul anilor ’30, 80% dintre companiile hoteliere din SUA erau ruinate. Conrad Hilton a fost obligat să-și vândă afacerea.

Cu toate acestea, afacerile hoteliere nu au fost cea mai bună opțiune în acele vremuri, iar noii proprietari ai Hilton Hotels, până la sfârșitul recesiunii, l-au angajat pe Conrad ca manager al lanțului de hoteluri și chiar au vrut să-i vândă afacerea hotelieră înapoi.

În 1942, Conrad s-a căsătorit cu actrița Zsa Zsa Gabor. Ei au trăit împreună până în 1946 și au avut o fiică, Constance Francesca Hilton, care s-a născut în 1947.

După câțiva ani, treptat, Conrad Hilton a reușit să-și recapete business-ul. Și-a răscumpărat hotelurile unul câte unul. În 1949 a achiziționat unul dintre cele mai luxoase hoteluri din New York, Waldorf Astoria și a deschis primul hotel în afara Americii, în Puerto Rico.

Fondatorul Hilton și nașterea unui imperiu

În 1954, Conrad Hilton a șocat lumea financiară, încheind cel mai mare deal din istoria Americii. El a cumpărat compania Statler Hotels, principalul competitor al Hilton Hotels, pentru suma de 111 milioane de dolari. Această achiziție a fost posibilă deoarece în 1946, compania sa a devenit publică și astfel Conrad Hilton a obținut injecții suplimentare de capital de la investitori externi.

Merită menționat că la vremea respectivă, Conrad avea în mână două companii: Hilton Hotels care avea ca target SUA și Hilton International, dedicată dezvoltării afacerilor internaționale. Hilton Hotels a început să atragă tot mai mulți oaspeți, succesul companiei fiind foarte simplu explicat: oamenii bogați precum oamenii de afaceri, personalitățile regale sau vedetele au nevoie de confort și discreție, altele față de cele necesare clasei mijlocii.

Hotelurile Hilton erau de fapt un lux major, iar acest lux a început să atragă atât milionari, vedete de cinema, cât și oameni obișnuiți ai clasei de mijloc. Tuturor le plăcea să stea la Hilton.

Dar un lucru este să vorbim despre confort și discreție și un alt lucru este să le oferim. Ce i s-a făcut? În primul rând, nimeni altcineva până atunci nu s-a gândit să plaseze o vitrină shop în interiorul hotelului, așa cum s-a întâmplat la Hilton. Apoi, nimeni altcineva înainte nu a echipat camere de hotel cu aer condiționat, control automat la ușile de la intrare, ceasuri cu alarmă și telefoane cu caracteristici de genul linie directă (fără necesitatea de a mai suna la recepție și a cere conexiunea cu un anumit număr de telefon). În al treilea rând, hotelurile Hilton au fost construite în apropierea porturilor și aeroporturilor, oferindu-le turiștilor pachete speciale. Și în nu în ultimul rând, exista un sistem special de recompensă pentru oaspeți, numit Hilton Honors.

Fondatorul Hilton și retragerea de la cârmă

În 1966, Conrad Hilton s-a retras din activitate, lăsându-i controlul fiului său, Barron Hilton. Conrad s-a apucat atunci să-și scrie autobiografia, o carte ce poartă titlul „Be My Guest”. În 1976 el s-a căsătorit cu Mary Frances Kelly, împreună cu care a fondat fundația de caritate Hilton. Prin testament, Conrad a lăsat toate proprietățile sale fundației, lucru care s-a întâmplat în 1979 când fondatorul Hilton a murit în Dallas, orașul în care a fost construit primul hotel ce i-a purtat numele. Însă povestea nu se termină aici.

Barron Hilton a reușit să-și recupereze dreptul la moștenire, drept pe care tatăl său îl donase în mod caritabil. I-a luat nouă ani ca să facă asta. De-a lungul vieții, Conrad a avut 8 copii și 100 de nepoți.

Trebuie spus că fiul său s-a descurcat destul de bine cu afacerile hoteliere și a adus câteva modificări cheie la corporația Hilton Hotels.

Mai întâi, compania a adoptat modelul francizei. Adevărul este că acest model a fost introdus chiar de Conrad, însă cel care l-a făcut să funcționeze a fost fiul lui. În al doilea rând, în 1973, compania a implementat un sistem de referință la distanță, numit Hiltron. Clientul trebuia să formeze un număr de linie rapidă și obținea toate informațiile care îl interesau de la un robot, inclusiv cele legate de disponibilitatea camerelor de hotel. În 1999, sistemul a fost înlocuit cu mult mai puternicul Hilstar, care lua în calcul capabilitățile internetului global. În general, când a fost vorba de tehnologie, hotelurile Hilton au introdus-o mult mai repede decât competitorii săi.

În afară de toate acestea cea mai bună afacere din istoria Hilton a fost încorporarea cazinourilor în incinta hotelurilor. Primul hotel cazino a apărut spre finalul anilor ’60, sub conducerea lui Conrad Hilton și este vorba despre hotelul din Las Vegas. A fost unul dintre cei mai controversați pași din istoria companiei. Însă s-a dovedit unul valoros în 1987 când Ladbroke Group a achiziționat Hilton Internațional, deși principala activitate a companiei cumpărătoare era cea a jocurilor de noroc.

În 2007 un grup de investiții, Blackstone, condus de Stephen Schwarzman, a cumpărat întreaga afacere hotelieră a familiei Hilton, pentru suma de 26 de miliarde de dolari. În plus s-a angajat să plătească și datoriile companiei, care ajunseseră la 7,5 miliarde.

Dacă vrei să afli mai multe amănunte și picanterii, ar trebui să citești cartea „Be My Guest” scrisă de Conrad Hilton, o carte care este și azi biblia celor care conduc afaceri în domeniul hotelier.