Călătorie cu Orient Express. Îmbarcarea în cel mai faimos tren din lume

Dacă te întrebi ce au avut în comun Lawrence al Arabiei, Mata Hari sau Leo Tolstoy, răspunsul este o călătorie cu Orient Express.

Încă de acum mai bine de 130 de ani, celebrul tren și-a făcut drum de la Paris la Istanbul, jucând rolul de gazdă pentru spioni, demnitari, artiști și președinți de stat.

Dar de ce este acest tren atât de faimos și cum și-a câștigat reputația pentru intrigi și mistere? Istoria are în centru un briliant antreprenor cu o vedere ambițioasă asupra călătoriilor în lume, avantajul luxului, o lume flămândă pentru un mod mai bun de călătorie și o inovație americană tradusă pentru o clientelă strălucitoare.

Istoria trenului Orient Express începe pe la 1860, când conceptul turismului globtrotter era încă nou. Mult timp, numai cei extrem de bogați își puteau permite luxul de a călători prin Europa. Și deși calea ferată a fost introdusă în prima jumătate a secolului al 19-lea, treburile erau adesea murdare și inconfortabile, iar traseele erau fragmentate și se opreau adesea la granițele statale.

Însă, pe măsură ce oamenii începeau să călătorească tot mai des cu trenul, au apărut și hotelurile de lux ca urmare a necesității satisfacerii nevoilor turiștilor.

A fost nevoie de o minte sclipitoare, aceea a antreprenorului Georges Nagelmackers, care a combinat trenurile cu hotelurile în Europa.

După Războiul Civil, familia lui l-a trimis în Statele Unite ale Americii, într-un efort prin care dorea să-l facă să uite de o relație amoroasă eșuată pe care o avusese cu verișoara lui. După o vreme, în această vacanță prelungită, el s-a îndrăgostit. Dar nu de o femeie, ci de un tren. Deși europenii abia începeau să călătorească cu trenul, americanii aveau deja vagoane Pullman. Aceste vagoane-cușete create de George Pullman, erau special concepute pentru călătoriile la mare distanță.  Vagoanele Pullman ofereau confortul unui hotel, erau curate și supravegheate de un personal prietenos care se îngrijea de confortul pasagerilor. Și aveau ceva ce trenurile europene nu aveau: paturi.

Nagelmackers a ajuns fascinat de acest mod confortabil de călătorie și chiar l-a abordat pe Pullman cu propunerea de a deveni partenerul său și de a aduce aceste vagoane în Europa. Când Pullman l-a respins, Nagelmackers s-a întors în Europa cu un plan: să-l copieze pe Pullman și să-și creeze propriul tren, chiar mai luxos decât văzuse până atunci.

Planurile i-au fost zădărnicite de Războiul franco-prusac, dar până în 1873 își formase deja propria companie, Compagnie Internationale des Wagons-Lits.

Nagelmackers nu era mulțumit doar cu ideea unor vagoane de dormit, voia să creeze ceva cu adevărat nou: o experiență a unei călătorii de lux care să plimbe pasagerii de la Paris la Istanbul (pe vremea aceea Constantinopole), fără să se oprească la granițe. Pentru a reuși asta, a recrutat un aliat puternic, Regele Leopold al II-lea al Belgiei, un entuziast notoriu al călătoriilor pe calea ferată și a cărui familie se număra printre cele mai puternice monarhii din Europa. El l-a ajutat pe Nagelmackers să obțină permisiunea de a trece cu trenul său peste granițele internaționale, fără oprire.

În 1883, opulentul tren pe care presa l-a numit „Orient Express” a făcut primul voiaj (dar nu chiar până la Istanbul pentru că nu erau terminate liniile de cale ferată pe acest traseu). Nici un tren nu mai era ca el și nimeni din Europa nu mai văzuse așa ceva. În loc de funingine și de servicii neplăcute, avea suprafețe de lemn strălucitoare, scaune de pluș și paturi cu cearșafuri de mătase care rivalizau cu cele găsite în hoteluri. În interiorul trenului era un restaurant care servea preparate fancy precum stridii și caviar, iar muzicieni de elită le cântau pasagerilor în timp ce treceau granițele. A fost o combinație ce i-a amețit pe pasageri și care s-a dovedit irezistibilă celor cu dare de mână. Pasagerii săraci nici nu intrau în calcul pentru că o singură călătorie cu Orient Express, la vremea aceea, costa un sfert din venitul mediu anual al unui francez. Până în 1889, infrastructura feroviară a Imperiului Otoman a fost completă și trenul își putea face de cap până la Constantinopole.

Și deși nu a mers niciodată până la Orient – și compania lui Nagelmackers a adăugat și a schimbat mai multe rute de-a lungul anilor – numele său a sugerat strălucire și intrigă.

Iar ultimul adjectiv provine de la un alt tip de clientelă: spionii. De-a lungul anilor, trenul a fost poreclit „Spies’ Express” datorită confortului și comodității pe care le oferea unor oameni precum Robert Baden-Powell, un spion britanic și Mata Hari care a călătorit cu trenul în timpul turneului ei de dans în Europa. A devenit faimos și în ceea ce privește ficțiunea deoarece James Bond a călătorit cu acest tren în filmul lui Ian Fleming, „From Russia With Love”.

Astăzi, trenul este probabil și mai faimos datorită clasicului roman scris de Agatha Cristie, „Crimă în Orient Express”. În realitate, a fost o crimă în tren, în 1950 când a fost descoperit într-un tunel de pe această rută, corpul unui atașat american. Crima a rămas nesoluționată.

Însă, în cea mai mare parte, trenul a rămas faimos datorită faimoșilor săi pasageri precum Regele Leopold care avea un vagon întreg numai al lui, pus la dispoziția amantelor sale.

Orient Express a călătorit an de an, nu a fost oprit nici de cele două războaie mondiale, nici de alte probleme diplomatice, dar a fost oprit de Cortina de Fier. Ultima călătorie a trenului Orient Expres a fost în anul 1977.

După aceasta, Georges Nagelmackers a decis să vândă vagoanele către alte companii feroviare și a renunțat la a mai încasa bani din bilete.

Călătorie cu Orient Express azi

Astăzi Venice Simplon-Orient-Express este compania britanică ce reeditează ruta trenului Orient Express de odinioară. O data pe an, de obicei în luna august, trenul ale cărui vagoane datează de la începutul secolului trecut, de un lux și opulență neobișnuite, pleacă de la Paris și se oprește la Istanbul. În restul anului, trenul are tot felul de trasee, la fel de luxoase și la fel de scumpe.

Trenul pune la dispoziție cabine (cușete duble), apartamente și un apartament prezidențial, plus vagonul restaurant – unde gătesc chefi de renume mondial.

Principalele rute sunt între Londra și Veneția, durează o zi și jumătate și costă ceva peste 3500 de lire sterline de persoană.

Compania mamă este Belmond, un nume celebru în industria hotelieră de lux din Europa.

O călătorie de la Paris la Istanbul durează 11 zile și 10 nopți , iar una dintre opriri este la Sinaia, unde turiștii vizitează castelul Peleș și una la București, unde oaspeții dorm o noapte într-un hotel de lux din capitală. O astfel de călătorie ajunge chiar și la 50 de mii de lire sterline. Dar o astfel de experiență merită toți banii, dacă îi ai, evident.