Christo: cele mai controversate lucrări şi poveştile din spatele lor

Are 83 de ani şi nici nu se gândeşte să renunţe la artă. Cel mai recent proiect al său este o instalaţie imensă amplasată pe un lac artificial din Hyde Park, Londra, care impresionează, ca toate mega instalaţiile lui, prin dimensiuni. Lucrarea a fost botezată „The London Mastaba” şi este prima lucrare pe scară largă pe care artistul de origine bulgară Christo Javacheff (căci despre ele este vorba) a făcut-o în Marea Britanie. Cu finanţare proprie, aşa cum au fost realizate toate instalaţiile lui de până acum, finanţare obţinută din vânzarea propriilor lucrări de artă. Cu semnătura lui şi a iubitei sale soţii, asrtista Jeanne-Claude, care deşi a murit în 2009, îşi are numele pe toate proiectele pe care Christo le-a creat după moartea sa.

The London Mastaba. Instalaţia construită din 7. 506 de butoaie metalice colorate este un spectacol incredibil pe care nici un trecător din Hyde Park nu vrea s-o rateze. Această formă piramidală ce pluteşte în toată frumuseţe ei pe apele liniştite ale lacului atrage, aşa cum atrag în general lucrările lui Christo. ”O prezenţă geometrică, un blocaj, o jucărie uriaşă, o fată de inginerie, o sculptură, o prezenţă extraterestră”, aşa descrie The Guardian cea mai nouă instalaţia acestui artist capabil să creeze o seducătoare artă efemeră, ce nu dă semne de demodare, ci dimpotrivă, parând extrem de potrivită pentru generaţia Instagram.

The Floating Piers. Cu această instalaţie uimitoare, creată în 2016, Christo a făcut posibil un lucru pe care numai personajele biblicel puteau face: mersul pe apă. I-au trebuit 100.000 de metri pătraţi de ţesătură galbenă, reflectorizantă, un sistem modular de 220.000 de cuburi plutitoare din polietilenă pe care să întindă ţesătura, nişte ancore fixate în apă la fiecare 100 de metri, care să menţină cuburile înntr-un echilibru stabil. Astfel imposibilul a devenit realitate: mii de oameni au păşit pe apă, aceştia parcurgnd 3 kilometri pe apele lacului Isola, înconjurând insula San Paolo şi continuând plimbarea încă 2,5 kilometri pe străzile pietonale din Sulzano şi Peschiera Maraglio.

Surrounded Islands. Acest proiect dezvoltat timp de trei ani în perioada 1980, a fost una dintre cele mai controversate lucrări ale acelui deceniu. 11 insule din Golful Biscayne, Miami, au fost îmbrăcate, fiecare, cu câte o „fustă” de roz. Timp de două săptămâni, mii de foi de polipropilenă roz au plutit în apele de lângă Miami, fapt ce a pus pe jar grupurile susţinătorilor mediului înconjurător. O bătălie legală lungă şi costisitoare cu grupurile locale a fost rezolvată în instanţa federală doar după „negocierile nesfârşite şi enervante”, după cum scrie fotograful Wolfgang Volz în cartea ”Nomads for Art”.

Wrapped Reichstag. Christo şi soţia lui Jeanne-Claude aveau în minte de mult timp proiectul cu înfăşurarea celebrei clădiri a parlamentului german în ţesătură însă le-a luat ani întregi de planificări şi negocieri până când au putut să-l realizeze în 1995. Ideea de bază a proiectului a fist aceea de a pune în evidenţă frumuseţea proporţiilor clădirii ascunzând detaliile. Şi deşi opoziţia din acea vreme, condusă de cancelarul Helmut Kohl, a spus că împrejmuirea clădirii istorice este o „batjocură a tradiţiilor democratice germane”, publicul larg a adorat-o, majoritatea celor care se apropiau de clădire atingând sau îmbrăţişând formele îmbrăcate în falduri. 200 de muncitori i-au ajutat la proiect, printre care şi 90 de alpinişti profesionişti.

Running Fence. Planul lui Christo şi al lui Jeanne-Claude de a construi un zid de ţesături de 18 metri înălţime, de-a lungul a 24 de mile de câmpie californiană, a stârnit în 1976 prima mare controversă din cariera lor. În ciuda angajării a nouă avocaţi care să obţină acordul a 59 de producători de produse lactate, proprietari de terenuri şi fermieri, cuplul a fost nevoit să plătească 60.000 de dolari pentru că nu a obţinut autorizaţiile corespunzătoare.

The Gates. Pentru a-şi vedea proeictul realizat, Christo şi Jeanne-Claudes-au luptat timp de 26 de ani cu localnici furioşi, lideri comunitari, protestatari de mediu şi oficialii parcului Central Park înainte de a li se permite să-şi creeze prima şi singura instalaţie la scară largă din New York. Aceştia au instalat 7.503 „porţi” de vinil, de-a lungul a 37 de km din Central Park. De fiecare poartă a fost atârnat câte un panou de ţesătură din nailon colorat.