Reţeta unui bun spectacol de cabaret este complicată, iar valoarea/reuşita produsului finit depind întotdeauna de calitatea ingredientelor: dacă zâmbetul este autentic, hohotul de râs sincer, lacrima convingătoare, povestea cu miez, lumina şi umbra bine echilibrate, cuvântul şi gestul credibile, opulenţa orbitoare, graţia şi frumuseţea nelipsite… atunci un spectacol de cabaret este un succes şi sălile vor fi pline la zeci şi sute de spectacole.
Este, cred, cazul acestui „Un altfel de cabaret” pe care un grup de actori inteligenţi şi talentaţi l-au gândit atent şi îl joacă cu har şi convingere. După un model consacrat de secole – tragediile greceşti au fost primele spectacole în care povestea era de mult şi în detaliu cunoscută tuturor, iar publicul venea curios să vadă felul nou şi original în care un autor abordează povestea şi un actor joacă proaspăt un personaj cu tâmplele încărunţite de timp –, Anca Sigartău a scris un text pe un tipar cunoscut: alternarea faptelor de viaţă din faţa şi din spatele cortinei. Mizeria umană – mai ales disperarea celor ce se simt din ce în ce mai bătrâni şi mai slabi, agresivitatea celor ce se simt, prin comparaţie, tineri şi puternici…- este sistematic şi prin consens acoperită mereu de preşul firav al costumelor multicolore, al fardurilor groase, al poantelor cu sau fără perdea, cel al veseliei forţate şi al ţipetelor provocatoare… de care scena de cabaret are, prin definiţie atâta nevoie (n.r.: CABARÉT, cabarete, s. n. Local de petrecere cu băuturi, divertismente şi dans).
Calităţile textului Ancăi Sigartău sunt evidente, iar autoarea – ajutată de profesionalismul colegilor de trupă – reuşeşte să menţină mereu, subţire dar fixă/fermă, linia ce desparte spectacolul de calitate de prăpastia prostului gust. Acţiunea se desfăşoară, la vedere, pe scenă şi în cabinele actorilor. Asistăm la drame în care mulţi ne regăsim – îmbătrâneşti şi reflectoarele accentuează în lumina lor cruda riduri, cearcăne, forme care s-au rotunjit prea mult, efortul care gâfâie; ai reuşit să ajungi pe scenă dar, descoperi – şi din păcate, nu numai tu – că talentul îţi lipseşte şi că, în afară de frumuseţe, nu ai nimic; primeşti o veste proastă, care te doare dar… spectacolul trebuie să continue, trebuie să zâmbeşti, să râzi, să mimezi convingător fericirea… pentru ca publicul să râdă şi să plătească – căci numai aşa, noul patron nu va concedia/înlocui pe nimeni.
Poveştile sunt cunoscute, realităţile la fel, frumos şi cuceritor este doar felul în care o trupă omogenă, alcătuită din artişti de cea mai bună calitate – Tania Popa, Doina Botiş, Anca Sigartău, Alexandra Velniciuc, Corina Danilă, Manuela Cara, Monica Davidescu, Ozana Barabancea, Aurelian Temişan şi Cosmin Seleşi – joacă, dansează, cântă şi ne încântă pe parcursul a două ore de spectacol minunat. Tania Popa este… o forţă a naturii, Doina Botiş este delicată şi rafinată, Anca Sigartău este sinceră şi caldă, ca întotdeauna, Alexandra Velniciuc este graţioasă şi ademenitoare, Corina Dănilă cucereşte prin eleganţă şi personalitate, Monica Davidescu este o sculptură vie, Cosmin Seleşi umple scena cu o vitalitate debordantă, Ozana Barabancea străluceşte discret, iar Aurelian Temişan se impune prin eleganţă şi şarm.
Spectacolul – în regia aceleiaşi Anca Sigartău – este perfect întregit de sonorităţile muzicii compuse de Manuela Cara, potrivită şi inspirată, cu originale inflexiuni de jazz, armonii plăcute şi ritmuri pline de nerv. Un cabaret în toată puterea cuvântului în care toată lumea râde, cântă şi dansează. Atunci de ce „Un alt fel de cabaret”? Pentru că muzica este, în întregime, românească. Pentru că atât de cunoscutele şi îndrăgitele şlagăre La vie en rose sau My way, ce se regăsesc sistematic în astfel de producţii cărora le asigură succesul, au fost înlocuite cu la fel de îndrăgitele şi de cunoscutele Ionel, Ionelule, Trenule maşină mică, Trandafir de la Moldova, M-a făcut mama oltean, Săracă inima mea, Leliţă cârciumăreasă, Coborâi din deal în vale, Văleleu, Mărie şi Mărioară, Mă dusei să trec la Olt… interpretate dăruit şi pătimaş şi răsplătite cu aplauze în cascadă. De aceea „Un altfel de cabaret” este un spectacol pe care trebuie să îl vedeţi şi de care trebuie să vă bucuraţi. Şi poate chiar să îl revedeţi. Eu asta îmi doresc. Şi pentru această senzaţie de bine, mulţumesc Tania Popa, Doina Botiş, Anca Sigartău, Alexandra Velniciuc, Corina Danilă, Manuela Cara, Monica Davidescu, Ozana Barabancea, Aurelian Temişan şi Cosmin Seleşi.
Detalii pe unaltfeldecabaret.ro