Fondatorul Electronic Arts, cea mai mare companie de jocuri video din lume, ce a debutat după un plan dospit vreme de 11 ani

Nu mulți antreprenori au timp să irosească 11 ani din viață pentru a-și planifica debutul în afaceri așa cum a făcut fondatorul Electronic Arts. De la primul contact cu lumea business-ului la vârsta de 17 ani, Trip Hawkins a știut că vrea să fie antreprenor. Doar că nu știa ce urmează să facă.

Atunci, în 1971 a văzut un prototip al unui microcomputer în casa unui prieten și ideea sa a început să prindă contur. A realizat că în viitor computerele în casele oamenilor vor reprezenta ceva absolut obișnuit. Și de la acea străfulgerare de idei, va apărea cea mai mare companie de gaming digital din lume. Fondatorul Alectronic Arts știa atunci ca va fi nevoie de timp ca ideea computerelor în casele oamenilor să prindă bine, însă el s-a așezat pe un drum ce avea să-l poziționeze cândva în topul oamenilor de afaceri din era electronică.

A ales o dată pentru lansarea business-ului: anul 1982. Și așa cum a planificat, Hawkins a pornit o afacere în propria sa casă, în care era singurul om implicat. Acea companie a devenit Electronic Arts care astăzi are peste 7600 de angajați și se apropie de un profit de 1 miliard de dolari. Cum s-a întâmplat asta? Cum a reușit în business fodatorul Electronic Arts? Trip Hawkins s-a bazat pe două lucruri: perseverența și curajul său.

„Eram foarte sigur pe mine, încrezător în planurile mele și destul de rezistent la gloanțe”, povestea Hawkins.

Primul joc

Interesul pentru jocuri al lui Hawkins a început în copilărie, la fel ca și interesul pentru domeniul afacerilor. Pe vremea când era un tânăr student la Universitatea Harvard a împrumutat 5 mii de dolari de la tatăl său pentru a crea un board game centrat pe pasiunea sa pentru sport, AccuStat Football. Acei bani i-au permis lui Hawkins să creeze câteva sute de copii ale acestui joc. Jocul a fost iubit de jucători, însă a reprezentat un eșec comercial, Hawkins învățând astfel niște lecții prețioase de business care aveau să-i modeleze planurile viitoare.

„A fost o experiență de business temeinică pentru mine din moment ce a trebuit să creez, să fabric, să am un plan de marketing și chiar să asamblez produsul. M-a ajutat să realizez că urma să devin un antreprenor, deși eram dezamăgit că am eșuat. Această experiență m-a determinat să fiu mai grijuliu și să mă gândesc de două ori mai bine înainte de a porni EA”.

La Harvard Hawkins a absolvit cu magna cum laude cu o diplomă în strategie și teoria aplicată a jocurilor, la care a mai adăugat un MBA la Stanford în 1978.

Fondatorul Electronic Arts și-a ales primul angajator după terminarea studiilor: Apple Computer, evident.

El a văzut debutul Apple II la un târg de calculatoare cu un an înainte și a vrut să lucreze pentru o companie ce fabrica computere pentru acasă.

Fondatorul Electronic Arts și anii de muncă la patron

În Steve Jobs Hawkins a văzut un mentor ce urma să-i șlefuiască minunat perspectiva. Erau primele zile ale companiei Apple: compania cu sediul în Cupertino, California avea numai 50 de angajați când Hawkins s-a alăturat echipei.

Responsabilitățile lui Hawkins la Apple au crescut de-a lungul mandatului său de patru ani, dar nu a pierdut niciodată din vedere obiectivul său principal: să achiziționeze pricepere în business și să urmărească felul în care computerele personale (PC-urile) să devină mai populare și mai puternice. De la Steve Jobs a învățat să se considere creativ și de neoprit.

Era momentul ca start-up-ul lui să înceapă să crească. O companie de gaming, Broderbund și-a făcut debutul în 1980. Hawkins a auzit că ar exista un investitor ce era interesat să găsească un start-up de gaming și începea să se îngrijoreze că va fi lăsat în urmă.

Visul lui de a porni o companie s-a cristalizat în ceea ce Hawkins credea că este „big idea”. El și-a dat seama că majoritatea companiilor de software au tratat dezvoltatorii ca pe niște iobagi, în loc să le creeze locul pentru a-și exprima creativitatea. Voia să pornească o companie de gaming care să opereze ca o etichetă muzicală.

„Până în acel moment, am avut experiență în lucrul cu geniile de dezvoltare a software-ului prima donna și mi-am dat seama că sunt oameni cu adevărat creativi. Am început să realizez că aș putea lucra cu ei ca cu niște artiști independenți și să-i tratez ca pe niște artiști”.

Cum prinde contur Electric Arts și care sunt primii pași pe piață?

Tocmai în acel moment, Hawkins a citit într-o revistă a companiei aeriene despre capitalistul de risc Don Valentine de la Capital Management (care va deveni în curând legendară firmă din Silicon Valley, Sequoia Capital). În articol se spunea că Valentine era atât de intimidant încât un tânăr antreprenor chiar a leșinat în biroul său în timpul unui picth. Stilul său de management era asemuit cu atitudinea unui crocodil care stă întins, așteaptă și ascultă după care se avântă și se repede pentru a distruge ideile tuturor.

Dacă pe alți antreprenori acest articol i-ar fi determinat să renunțe, Hawkins a fost convins să-l sune pe Valentine și să-i ceară o întâlnire. El a admirat atitudinea lui Valentine și s-a gândit că poate primi sfaturi sincere de la el, exact ceea ce își dorea Hawkins. Nu s-a temut de mușcătura lui Valentine.

Cunoscând palmaresul lui Hawkins la Apple, Valentine a acceptat cu ușurință o întâlnire și Hawkins a ajuns la biroul Sand Hill Road trepidând de nerăbdare. Nu avea încă un plan de afaceri scris pentru compania pe care o botezase Software-ul Amazin și Apple se pregătea să lanseze computerul Lisa.

El a crezut că Valentine îl va îndemna să-și îndeplinească angajamentele la Apple și să-și termine munca de lansare. Dar aceasta nu a fost deloc ideea lui Valentine.

„Mi-a spus că ar trebui să demisionez imediat de la Apple. Mi-a oferit un spațiu de birouri gratis, ca și cum mi-ar fi spus: dacă ne băgăm să tragem împreună la căruța asta, eu o finanțez. Era încurajarea de care aveam nevoie pentru a face pasul decisiv”.

Din gura crocodilului la cea mai mare companie producătoare de jocuri video

Hawkins și-a făcut repede bagajele și a plecat de la Apple în aprilie 1982. Înainte de a lua în serios oferta lui Valentine, Hawkins a muncit câteva luni din propria casă, punând pe picioare planul său de afaceri. A înregistrat compania în mai 1982 și a finanțat-o cu banii săi inițiali, 200 de mii de dolari. În toată această perioadă Hawkins învăța cât de mult putea despre afacerile din industria muzicală pe care își dorea să o imite. La un moment dat a zburat la Los Angeles unde l-a cunoscut pe legendarul co-fondator al A&M Records, Jerry Moss. De asemenea a vorbit și cu un avocat din industria muzicală și a făcut rost de o copie a unui contract de înregistrare pentru a învăța structura contractului pe care avea să-l semneze cu artiștii săi din domeniul software.

Încă de când lucra de acasă a făcut primele angajări. Primul a fost omul de PR cu multă experiență în domeniu, Richard Melmon pe care Hawkins în cunoștea de la Apple. Însă cooperarea dintre cei doi a durat doar câțiva ani, ideile și viziunile lor ajungând să se ciocnească. Astfel Melmon a părăsit EA după numai câțiva ani.

Lui Hawkins i s-au mai alăturat doi prieteni ce azi sunt co-fondatori ai Electronic Arts: Bing Gordon care a devenit directorul de marketing al companiei, și el absolvent de MBA la Standford și Tom Mott. Ideea finală legată de statutul și forma de operare a companiei a venit la o cină pe care au luat-o cu toții acasă la Hawkins.

Electronic Arts a pornit la drum cu o echipă de 11 oameni și un capital de 5 milioane de dolari, bani proveniți de la câțiva investitori privați.

Printre cele mai cunoscute jocuri video produse de EA sunt FIFA Soccer, Need for Speed, Medal of Honor sau The Sims.