9 superstiţii ale vinului şi o poveste armenească

Chiar dacă sunt trei noţiuni foarte diferite, în mentalul colectiv există o delimitare destul de vagă între religie, superstiţii şi obiceiuri populare. Şi această observaţie se aplică cu predilecţie în cazul vinului, un lichid pe care credinţa creştină l-a aşezat într-o poziţie privilegiată, el simbolizând sângele Domnului şi fiind folosit la Sfânta Taină a Împărtăşaniei.

Pe întreg mapamondul, oamenii au perpetuat, de-a lungul timpului, cele mai diverse (şi uneori cele mai hazlii) superstiţii despre vin. Haideţi să ne reamintim câteva, mai ales că unele au un ridicat „grad de celebritate”:

• Burebista credea că vinul înmoaie vitejia soldaţilor. El a ars toate viile dacilor, pentru ca aceştia să se lupte cu duşmanii şi nu cu vinul.
• Se spune că atunci când doi meseni duc, în acelaşi timp, paharele de vin la gură, ei vor muri, peste ani, în aceeaşi zi.
• Românii sunt convinşi că e semn de belşug şi fericire dacă cineva varsă, din greşeală, paharul de vin pe masă.
• Francezii cred că dacă bei ultimul strop de vin dintr-o sticlă, atunci te vei însura (sau mărita, de la caz la caz) în următorul an. Dacă eşti deja căsătorit, sigur se va naşte o fată în anul următor.
• Se spune că dacă torni vin într-un pahar în care există deja vin, nu faci altceva decât să provoci spiritele rele şi, prin urmare, vei face copii bâlbâiţi.
• Este arhicunoscut obiceiul grecesc de a sparge paharele de vin (şi chiar farfuriile) în timpul nunţilor, ca să aibă mirii noroc în viaţă.
• În Italia, la petrecerea de nuntă, mirii sparg un pahar de vin şi numără cioburile, al căror număr, se pare, le indică celor doi cam câţi ani fericiţi vor avea împreună.
• La nunţile evreieşti, mirele striveşte cu piciorul un pahar (nu neapărat de vin), iar mesenii strigă binecunoscutul „Mazel tov!” (urare tradiţională evreiască oarecum echivalentă cu „Noroc!”).
• O veche tradiţie românească recomandă ca de ziua celor 40 de sfinţi, să bei 40 de pahare de vin şi să guşti din 40 de feluri de mâncare, ca să fii sănătos tot anul.

Dacă tot am pomenit de tradiţia celor 40 de pahare, este foarte interesant de aflat cum s-a ajuns la ea, de fapt cum s-a făcut translaţia de la religie la superstiţie şi obicei popular. Pentru asta, vă propun să facem o scurtă incursiune în istorie.

Pe vremea când Armenia era colonie romană, localnicii care „mărturiseau” că sunt creştini erau persecutaţi în fel şi chip. Cei „40 de mucenici” au fost de fapt 40 de soldaţi armeni care au avut neinspirata idee să-şi declare credinţa în Hristos. Prin urmare, în noaptea de 8 spre 9 martie a anului 320, cei 40 de soldaţi au fost supuşi, din ordinul guvernatorului roman al Armeniei, unei băi forţate într-un lac îngheţat aflat lângă cetatea Sevastia. Credinţa i-a ţinut în viaţă pe soldaţii armeni, dar torţionarii, fiind convinşi că au de-a face cu „opera diavolului”, n-au găsit altceva mai bun de făcut decât să-i omoare pe nefericiţi.

Până aici toate bune şi frumoase. Dar hai să vedem ce ne încurajează tradiţia românească să facem, printre altele, cu acest prilej (adica pe 9 martie): „În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să încerce să bea 40 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfârşit acest obicei, va fi sănătos tot anul”… Dacă facem un calcul simplu, să bei 40 de pahare de vin înseamnă să consumi, de fapt, cam 7 sticle de unul singur. Oricât aş iubi vinul, nu pot considera acest obicei altfel decât unul periculos, mai ales că mulţi cetăţeni îl iau foarte în serios. Probabil că tradiţia ar fi trebuit să precizeze şi că „va fi sănătos tot anul” doar acela care bea 7 sticle de vin într-o zi şi nu moare, în câţiva ani, de o boală incurabilă de ficat.