All Quiet on the Western Front, câștigătorul premiului Bafta

All Quiet on the Western Front, regizat de Edward Berger dintr-un scenariu pe care l-a scris împreună cu Lesley Paterson și Ian Stokell, este prima versiune germană a faimosului roman al lui Erich Maria Remarque despre Primul Război Mondial, scris în germană și publicat în 1928. Prima adaptare cinematografică a cărții, lansată în 1930, a fost americană, regizată de Lewis Milestone și a reprezentat un fel de reper al producției de sunet americane timpurii. A fost bine primit și considerat atât de puternic încât a fost considerat un potențial descurajator pentru viitorul război. S-a dovedit a fi eronat. (Și Remarque însuși a susținut că nu a intenționat să scrie un testament pacifist atât de mult încât să descrie în mod clar agonia tânărului recrut în război).

O a doua versiune, lansată în 1979 și regizată de Delbert Mann, cu Richard Thomas în rol principal, pe atunci faimos pentru portretizarea lui John Boy Walton în „The Waltons”, nu a avut deloc același impact.

All Quiet on the Western Front, versiunea din 2022, care a fost premiată deja cu Bafta pentru cel mai bun film și este nominalizată la aceeași categorie la Oscar are două ore și jumătate, este la fel de lungă ca versiunea din 1930, dar presărată cu mai multă intrigă. Alungă scenele timpurii din roman și filmul din 1930, în care tinerii studenți germani sunt motivați de un profesor super-patriot și înfocat să se alăture armatei și să salveze țara. În schimb, acest film își pune ochii pe măcelul războiului, arătând cum tânărul Paul Bäumer (Felix Kammerer) își obține uniforma de o mărime greșită după ce hainele au fost reciclate dintr-un cadavru.

All Quiet on the Western Front, una dintre cele mai cunoscute cărți nemțești expusă pe ecran cu cea mai modernă tehnologie cinematografică

La fel ca în „1917”, filmul de  dinaintea lui și ca și filmele bune care continuă să inspire un mod concentrat și înspăimântător de imagine de război (filmul rusesc de epocă „Vino și vezi” este menționat în mod explicit cel puțin o dată, la fel ca cel mai recent și mai problematic, „Pasarea pictată”), „All Quiet on the Western Front” folosește tehnologia de ultimă generație, astfel încât scenele de carnagiu par extrem de realiste și pot provoca leziuni ale auzului atunci când este trăită experiența auditivă care descrie un incendiu. Realizatorii filmului au pierdut, fără îndoială, intriga, transformând totul într-o competiție între „Războiul este iadul” și „Poți să depășești asta?”.

În toată acțiunea, narațiunea tânărului Bäumer care își croiește drumul, învățând ce înseamnă să ucizi și încercând să creeze o portiță de scăpare în situația lui insuportabilă. Berger adaugă și ceva material. Există o poveste paralelă în care vice-cancelarul german, Matthias Erzberger încearcă să negocieze o pace cu francezii și alții. Acest lucru nu este prezent în cartea lui Remarque. Deci de ce este aici? Probabil din mai multe motive: în primul rând, să demonstreze că în Marele Război, chiar au fost niște „nemți buni”, ca spectatorii să arate empatie pentru Paul, care este până la urmă un soldat german. Iar intransigența unora dintre delegații francezi în aceste scene ne aduce în minte umilința de ani de zile la care a fost supusă Germania prin acordul de armistițiu, care a contribuit la ascensiunea lui Hitler.

Narațiunea Erzberger este, de asemenea, menită să construiască suspans: va intra în vigoare Armistițiul înainte de a se întâmpla ce e mai rău personajelor de care am ajuns să ne pese?

Dar aceasta nu este singura cerere specială pe care regizorul o face. La sfârșitul filmului, există o secvență în care Paul și prietenul său mai în vârstă, Katczinsky (Albrecht Schuch) merg să fure o gâscă (să mănânce) dintr-o fermă franceză și se înfruntă cu un francez cu ochii morți. Nu vrem să dăm spoiler, însă criticii consideră un sacrilegiului cinematografic folosirea aceluiași preludiu coral de Bach pe care l-a pus Tarkovski în „Solaris”.

Filmul trebuie văzut. Este disponibil pe Netflix și pare că are șanse foarte mari și la Oscar.