Antalya, mon amour

”Nu ai fost până acum în Antalya?”, m-a întrebat o prietenă în ziua în care a aflat că mă pregătesc pentru o vacanţă în provincia turcească de pe Mediterană. Şi i-am înţeles uimirea imediat ce am pus piciorul pe pământ turcesc, în aeroportul din Antalya, unde un band local te întâmpina cu sound-uri balcanice. Ar fi prea mult să spun că m-am îndrăgostit în acel moment de Antalya, dar cu siguranţă aceea a fost clipa care mi-a promis că-mi va plăcea tot ce urma să văd.

Distanţa de la aeroport până la Kemer (Tekirova), una din principalele staţiuni de pe riviera turcească, este de aproximativ o oră aşa că am avut timp berechet să adulmec, de la fereastra unui autocar, peisajele, fauna, oamenii, animalele. Hoteluri luxoase, case sărace, maşini ultimul răgnet, capre, palmieri, un soare prietenos şi o mare incredibil de albastră – sunt detalii pe care ochiul meu le-a înregistrat colându-le apoi într-o imagine imensă, animată.

Prima oprire – Kemer. Oraş grecesc la origini, Kemer şi-a luat acest nume la începutul secolului al XX-lea, când a fost construit un zid de piatră menit să protejeze oraşul de inundaţii (numele Kemer referindu-se la acel zid). Dacă la începutul anilor 1980, acesta era un cartier rural liniştit, astăzi oraşul Kemer şi satele ce-l împrejmuiesc joacă un rol foarte important în turismul Turciei. Îl adori de cum intri în el, peisajele calme şi alăturarea stranie de munte şi mare dându-ţi o stare de bine. O dată ajuns aici, e musai să faci o excursie cu telefericul – cea mai lungă linie de teleferic din Europa şi a doua din lume (4300m) – în muntele Tahtali (Dagi Tahtali, pe turceşte). Priveliştile pe care ţi le oferă acest acoperiş muntos sunt senzaţionale, contrastul dintre zăpada rece de pe versant ş albastrul prietenos al mării fiind răvăşitor.

Portul din Kemer nu are nimic spectaculos dar este liniştit şi cochet, acesta fiind preferat de regulă de cei care deţin yacht-uri si care ştiu că se pot bucura astfel de golfurile şi plajele neatinse. Exită în Kemer un sat numit Ulupinar, care nu trebuie ratat sub nici o formă pentru simplul fapt că aici se află un restaurant special, Botanik, vestit pentru că aici se mănâncă, la propriu, pe apă. Mai exact, deasupra unui râu, unde au fost amenajate tarase din lemn susţinute de sisteme de fier şi compartimentate în mai multe zone, formate din bancuţe îmbrăcate în teşături turceşti tradiţionale şi decorate cu perne moi, şi măsuţe pătrate sau dreptunghiulare. Este inutil să vă spun că senzaţia de a te afla într-un loc ca acesta este unică.

Copaciii freamătă de-o parte şi de alta, râul susură ademenitor, raţe sălbatice aluncecă uşor pe apă iar liniştea pădurii este incredibilă. Botanik este un restaurant cu preparate din peşte (are propria păstrăvărie) dar aici găseşti diverse alte mâncăruri absolut delicioase: de la ciuperci în sos de caşcaval, chifteluţe din carne de vită, salate, sosuri dulci şi picante, preparate din pui. Nu lipsesc lipia tradiţională, cafeaua turcească (care e mult mai bună fără zahăr) şi fructele (portocalele şi pepenele au o dulceaţă incredibilă).

A doua orpire – Antalya.  Farmecul acestui oraş înconjurat de Munţii Taurus (cel mai mare de pe coasta Turciei mediteraneene) este dat, în mare parte, de priveliştile cu marea dar şi de contrastul dintre arhitectura de secol al XX-lea şi cea a unor secole demult apuse. Centrul vechi al Antayliei (care este şi capitala regiunii cu alelaşi nume) este un tărâm fascinant unde pătrunzi după ce ai trecut pe sub Poarta lui Hadrian, parte a zidului antic ce datează din epocile romană şi elenă, ce a fost construită în onoarea împaratului Hadrian, cu ocazia vizitei sale aici din anul 130. Pe sub această poartă din marmură, alcătuită din trei arcade superbe şi flancată de două turnuri, se spune că a trecut Regina din Sheba, care ar fi poposit la palatul din Aspendos înainte de a ajunge la regele Solomon, în Ierusalim.

Oraşul vechi are clădiri din piatră cu obloane, ziduri înalte, alei misteriaose, curţi înţesate cu vechituri (dacă vrei să cumperi ceva, e musai să negociezi, turcii ţinând mult la acest aspect), magazine cu suveniruri, dulcirui etc. Îţi ia ceva timp ca să străbaţi cetatea dar la final rămâi cu senzaţia că ai făcut o minunată călătorie în timp.

A treia oprire – Alanya. Situat pe coasta de sud a Turciei, în regiunea mediteraneană a ţării, la 138 km est de oraşul Antalya, Alanya este vestit, în primul rând, pentu cetatea sa antică, cea mai puternică şi spectaculoasă fortăreaţă de pe coasta Turciei, formată din 150 de bastioane. Locul e plin de legende iar una dintre ele spune că cetatea a fost fondată în secolul al II-lea î.Hr., de către un renumit pirat pe nume Diodotus Tryphon, care şi-ar fi făcut aici centrul de comandă. Aici se află Castelul din Alanya, situat la 250 metri înălţime faţă de mare, biserica Sfântului Gheorghe, stâncile de pe care condamnaţii la moarte erau, după cum spune o altă legendă, aruncaţi în hău, dar şi treptele din caramidă rosie pe care a cobortât, se pare, Cleopatra în drum spre mare (în Alanya există de altfel nenumărate hoteluri, străzi şi chiar o corabie cu numele Cleopatra).

Peştera piraţilor (unde aceştia ţineau captive femeile pe care le furau), Turnul Roşu (inedit prin forma octogonală), Bulevardul Ataturk, care se întinde de la Peştera Damlataş până la Statuia lui Ataturk, flancat de palmieri înalţi şi flori multicolore, magazine, terase şi restaurante cu specific turcesc, scandinav, german, japonez, sau Portul Piraţilor (unde vei găsi nenumărate vase de croazieră cu decor tematic) se numără şi ele printre atracţiile principale ale oraşului.

A patra oprire – Belek. Aceasta este una dintre cele mai profitabile, din punct de vedere turistic, regiuni din Antalya. E plin de hoteluri de lux, spaţii de cazare, servicii şi facilităţi de divertisment. Am avut ocazia să văd, spre exemplu, hotelul Calista Luxury Resort, cunoscut pentru apartamentul regal, unde a fost gozduit, în 2015, Barak Obama, pentru superba vilă în care a stat Roman Abramovich, dar şi pentru covorul marca Versace, în valoare de 600.000 euro. Dacă ajungeţi în zonă, nu ocoliţi oraşul vechi Side, un adevărat muzeu în aer liber, unde veţi descoperi amfiteatrul datând din perioada elenă (unul dintre cele mai bine conservate din lume dar şi cu cea mai bună acustică), templele romane ale lui Apolo şi Artemis, apeducte si muzee. Nu trerbuie ratată nici cascada Manavgad, cea mai cunoscută cascadă din Turcia care, fără a fi una înaltă şi spectaculoasă, impresionează prin culoarea specială de albastru-verzui.

În împrejurimi, poţi încerca nenumărate sporturi gen golf (staţiunea fiind locul perfect pentru iubitorii acestui sport), surfing, schi nautic, rafting, sailing, alpinism montan, şi chiar vânătoare. Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar printre cele mai interesante experienţe trăite în această vacanţă au fost, de daparte, buggy şi rafting-ul. Dacă la buggy am luat în piept drumuri accidentate de munte, bălţi noroioase şi ape reci, la rafting am rezistat cale de 12 km şi timp de aproximativ două ore apelor învolburate ale unui frumos râu de munte (Köprülü Canyon). Toate acestea şi multe altele – printre care deliciile lor culinare gen Cardak kebab, unul dintre cele mai bune kebaburi turceşti sau Gözleme, delicioasele lor plăcinte cu diverse umpluturi – au făcut ca Antalya să ocupe un loc aparte în amintirile mele. #paralela45, #sevenmedia