Ce este spațiul Schengen? Și de ce este atât de greu pentru România să adere la el?

De la crearea sa, în 1985, într-un mic oraș luxemburghez, spațiul Schengen a devenit unul dintre cele mai emblematice și tangibile rezultate ale integrării europene: generații întregi s-au obișnuit să călătorească peste granițe fără a fi nevoie să aibă un pașaport sau controale transfrontaliere.

În timp ce Schengen a fost înființat inițial în paralel cu Uniunea Europeană, a fost în cele din urmă încorporat în legea blocului și acum acționează ca un pilon central care susține piața unică.

Zona acoperă acum 26 de națiuni, inclusiv 22 de țări UE și aproape 420 de milioane de cetățeni.

Dar câteva țări UE nu se bucură încă de beneficiile călătoriei fără pașapoarte.

Este cazul Bulgariei și României, două țări care au aderat la UE în 2007 și au așteptat cu răbdare pragul Schengen.

În plus, și statele din afara UE, Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein s-au alăturat spațiului Schengen.

Care sunt statele ce fac parte din spațiul Schengen?

Spațiul Schengen este format din 26 de țări și acoperă aproape toată Europa continentală. Țările care se încadrează în spațiul Schengen sunt următoarele:

Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, și Elveția.

De ce este atât de greu pentru România să adere la spațiul Schengen?

Așteptarea României și Bulgariei de a adera la spațiul Schengen nu a fost deloc ușoară, dar, după mai bine de un deceniu de stat la coadă, procesul a devenit o sursă de frustrare pentru Sofia și București.

Aderarea la Schengen necesită, printre altele, aplicarea unor reguli comune, gestionarea adecvată a frontierelor externe, partajarea informațiilor de securitate și cooperarea polițienească eficientă.

Guvernele insistă că au îndeplinit criteriile necesare cu ani în urmă. Vara trecută, chiar s-au alăturat sistemului comun de vize Schengen ca participanți numai pentru citire, în ciuda controalelor la granițele lor.

Comisia Europeană și Parlamentul European sunt fără echivoc de partea lor: executivul a confirmat în mod repetat că acești doi candidați au îndeplinit toate condițiile tehnice, în timp ce europarlamentarii au criticat excluderea lor ca fiind discriminatorie.

Bulgaria și România sunt atât de convinse de pregătirea lor încât au invitat o misiune de investigare a experților să le viziteze națiunile și să efectueze o evaluare suplimentară.

Dar rămâne un obstacol: politica.

Unda verde finală trebuie să vină de la Consiliul Uniunii Europene, care reunește miniștri din cele 27 de țări UE. Aprobarea unui nou membru Schengen trebuie să fie în unanimitate, ceea ce înseamnă că un singur „nu” poate îngheța efectiv întregul proces.

În 2011, s-au opus aderării Franța, Germania, Finlanda, Suedia, Țările de Jos și Belgia din cauza preocupărilor legate de corupție, crima organizată și reformele judiciare.

În anii următori, întrebarea a fost împinsă în față de mai multe ori, doar pentru a fi refuzată. Criza migrației din 2015, care a devenit testul de turnesol al Schengen, a slăbit și mai mult speranțele de admitere. Dar situația a început să se schimbe după criza COVID-19.

Închiderea golurilor care rămân

La începutul acestui an, președintele francez Emmanuel Macron a deschis ușa pentru aderarea Bulgariei și României în timp ce a dezvăluit planuri de reformare a zonei fără pașapoarte, inclusiv prin înființarea unui Consiliu Schengen ministerial pentru a accelera acțiunile colective în vremuri de criză.

„Trebuie să reformăm Schengen”, a spus Macron în februarie. „Nu poate exista libertate de mișcare dacă nu ne controlăm frontierele externe”.

Câteva luni mai târziu, în august, cancelarul german Olaf Scholz și-a exprimat sprijinul și s-a angajat public să lucreze pentru ca România și Bulgaria să „devină membre cu drepturi depline”.

„Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene și ar trebui să o protejăm și să o dezvoltăm. Acest lucru înseamnă, de altfel, reducerea decalajelor care rămân”, a declarat Scholz unei audiențe la Praga.

Ca și în cazul oricărui alt subiect din procesul de elaborare a politicilor UE, aprobarea de la Paris și Berlin a fost esențială pentru a duce lucrurile mai departe și pentru a influența alte țări reticente să ia o poziție.

Finlanda, Suedia și Danemarca și-au înmuiat pozițiile, deși Suedia are un nou guvern de dreapta, iar Danemarca organizează alegeri luna viitoare.

În octombrie, Parlamentul European a adoptat o nouă rezoluție – a cincea de acest fel din 2011 – care pune presiune asupra politicienilor pentru a aproba admiterea imediată a Bulgariei și României.

Parlamentul „este consternat că în cei 11 ani care au trecut de atunci, Consiliul nu a reușit să ia o decizie”, au scris parlamentarii în textul lor, care nu era obligatoriu din punct de vedere juridic.

Dar câteva zile mai târziu, parlamentul olandez a adoptat propria rezoluție, îndemnând guvernul prim-ministrului Mark Rutte să pună veto asupra celor două cereri până când vor fi efectuate investigații suplimentare.

Parlamentarii olandezi au susținut că prevalența corupției și a crimei organizate în Bulgaria și România reprezintă „un risc pentru securitatea Țărilor de Jos și a întregului spațiu Schengen”.

Această opoziție fermă părea să contrazică propriile cuvinte ale lui Rutte, care, cu săptămâni înainte de votul parlamentar, a spus că Țările de Jos nu erau „în principiu” împotriva admiterii ambelor țări.

„Spunem că toate țările care îndeplinesc condițiile trebuie să adere la spațiul Schengen”, a spus Rutte, în cadrul unei vizite recente la București.

Până în prezent, Bulgaria și România rămân sub așa-numitul Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV), un proces lansat în 2007 care evaluează introducerea de reforme în sistemul judiciar, anticorupție și, în cazul Bulgariei, lupta împotriva corupției și spălării banilor.

Decizia le revine politicienilor

Misiunea de informare propusă de Sofia și București a avut loc în prima jumătate a lunii octombrie, iar raportul final al acesteia este în prezent examinat de statele membre. Constatările rămân confidențiale.

Președinția cehă, care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului UE și are sarcina de a conduce dezbaterile, a făcut din extinderea Schengen una dintre prioritățile sale principale.

Următoarea – și probabil ultima – șansă ca Praga să fie nevoită să supună la vot întrebarea demult blocată va fi pe 9 decembrie, când miniștrii justiției și afacerilor interne sunt programați să se întâlnească.

Numai o aprobare unanimă poate elimina controalele la toate frontierele interne.

„Nu vă înșelați: votul în [Consiliul UE] are o componentă politică puternică”, a spus președintele României, Klaus Iohannis, după întâlnirea cu Mark Rutte.

„Nu e rău, așa funcționează Uniunea”.

Foto: Depositphotos.com