Cel main cool concurs de vinuri, în cel mai cool oraş, sub arşiţa verii: Berliner Wein Trophy

Berlinul, sub arşiţa verii – pe care au simţit-o din plin anul ăsta norocoşii locuitori al acestui minunat oraş – este cu totul altul decât cel pe care l-am „simţit” în februarie. Este o imensitate verde, invadată de turişti, cu un ritm de viaţă „hipsteresc” şi cu o energie aparte, de care, vă spun drept, m-am cam îndrăgostit.

„Berliner Wein Trophy” e infuzat şi el de acelaşi ritm urban uber-chic şi de spiritul vacanţelor, într-unul dintre cele mai moderne şi mai cool oraşe din Europa. A fost un privilegiu să ajung din nou aici, în juriul concursului internaţional de vinuri, unul dintre cele mai mari din lume.

Am participat alături de mai mulţi colegi din România şi Moldova, ţări pe care nu pot să le tratez separat, atât din convingeri geopolitice (ideea unei „Românii Mări” a fost şi pe platforma mea de candidatură la europarlamentare), dar, mai ales, pentru că sunt sigură că pentru sectorul vitivinicol ar fi un câştig enorm această unire de forţe, cunoaştere, istorie şi cultură a vinului.

La „Berliner Wein Trophy”, vinurile au fost, de data acesta, excelente. Am făcut parte din una dintre cele 5 comisii care a jurizat, în premieră, în manieră digitală, „millennial”, pe o aplicaţie special creată pentru tabletă. A fost un program de evaluare puţin mai elaborat decât cele întâlnite până acum la IWCB Bucureşti sau la „Concours Mondial de Bruxelles”. Pe lângă notarea standard, normală, similară fişei OIV, am adăugat şi descrierea. Miros cu variante de floral, fructat şi gust cu opţiunile existente pe roata standardizată de la Geisenheim (unde este şi Institutul German de Cercetare).

Dar, mai mult decât atât, am bifat în programul de pe tabletă şi mâncărurile pe care le-am considerat potrivite cu vinul! Ei, da, asta a fost o premieră. Am avut nevoie de ceva mai mult timp faţă de evaluarea normală, pe fişe, dar este evident că toată lumea încearcă să combine, să asocieze, să aducă împreună vinul cu mâncarea potrivită. Şi asta este extraordinar. Este o educaţie pe care ne-o facem şi o facem pentru a creşte cultura în ambele direcţii: vin şi gastronomie. Cred că asta e calea pentru a atinge un rafinament pe care este posibil să-l fi pierdut în timp, dacă este să ne luăm după vechile cărţi de bucate româneşti. Şi poate că a venit timpul să-l redescoperim. Şi se pare că nu suntem singurii care fac asta.

Vă spun, pe scurt, doar ce mi-a mai rămas în memoria senzorială: o serie minunată de şampanii cu care am încheiat concursul, de la cele proaspete cu arome de coajă de pâine prăjită, până la cele cu note de brioşe, biscuiţi sau fructe roşii şi cu structură din Blanc de Noirs. O serie de vinuri din Burgundia, „Super-Toscane”, sau Rieslinguri elaborate. O încântare şi o şcoală, ca de fiecare dată.

#VinDinRomania