Cele mai bune 10 filme cu vampiri, care s-au făcut vreodată

Poveștile cu vampiri sunt mai vechi decât cinematograful în sine și au îmbrăcat de-a lungul timpului cele mai sângeroase produse ale imaginației. De la „What We Do in the Shadows” la „Thirst”, acestea sunt cele mai bune 10 filme cu vampiri, care s-au făcut vreodată.

Filmele cu vampiri sunt aproape la fel de vechi ca și cinematografia, „Nosferatu” de F.W. Murnau a speriat publicul în 1922, urmat de nenumăratele iterații care au venit în umbra lui. De atunci, fiecare epocă și fiecare țară a întors mitul vampirului pe toate părțile și de la seria „Dracula” de la Universal Studios, începând cu adaptarea lui Tod Browning, Bram Stoker, în 1931 s-a ajuns până la filmul regizorului irano-american, Ana Lily Amirpour, o întorsătură feministă indie, „A Girl Walks Home Alone at Night” produsă în 2014.

În timp ce genul a generat multe clasice sângeroase – prea multe pentru a număra, de fapt – am încercat să adunăm o serie de 10 favorite care se întâmplă să reprezinte o secțiune transversală exhaustivă de omagiilor aduse vampirilor, inclusiv controversata odă romantică a lui Francis Ford Coppola, „Dracula lui Bram Stoker”.

Cele mai bune filme cu vampiri: Buffy the Vampire Slayer (Fran Rubel Kuzui, 1992)

Deși a fost eclipsat de omologul său, serialul de televiziune de succes, filmul original „Buffy the Vampire Slayer” din 1992 rămâne un clasic de necontestat în sine. La urma urmei, nu ajungi la statutul de cult fără puțină inspirație divină – sau să spunem demonică.

Cu un scenariu scris de Joss Whedon însuși, filmul a fost mai aproape de comedie decât a intenționat Whedon inițial, ceea ce l-a inspirat să prezinte în cele din urmă serialul TV mai întunecat. Dispunând de o distribuție care îi include pe Kristy Swanson, Donald Sutherland, Paul Reubens, Rutger Hauer, Luke Perry, David Arquette și Hilary Swank, filmul l-a avut în centru pe emblematicul vânător de vampiri adolescenți.

Deși filmul a fost criticat în mare parte, a avut rezultate destul de bune la box office și de atunci s-a descurcat mai bine în memoria scurtă a discursului cultural. Discuțiile despre un remake plutesc de ani de zile, dar profeția este că un singur ucigaș le poate conduce pe toate.

Ganja & Hess (Bill Gunn, 1973)

Antropologul Hess Green este înjunghiat cu un pumnal ceremonial străvechi de către asistentul său instabil, George Meda, înzestrându-l cu binecuvântarea nemuririi și blestemul setei de sânge de nestins. Când soția lui George, Ganja, vine în căutarea soțului ei dispărut, ea și Hess dezvoltă o poveste de dragoste improbabilă și macabră.

Un tratat original despre sex, religie și identitate afro-americană, ciudățenia din 1973 a regizorului iconoclast Bill Gunn subminează genul vampirilor, folosind vampirismul ca proxy pentru dependență. Dar complexitatea intrigii face aproape imposibilă reducerea lui la orice metaforă sau alegorie simplă. Anunțat de distribuitorul său inițial, deoarece nu erau mulțumiți de versiunea extrem de stilizată a lui Gunn, filmul a fost vândut ulterior unei alte companii (Heritage), care l-a tăiat drastic (fără implicarea lui Gunn) și l-a lansat sub o serie de titluri diferite.

Și timp de mulți ani, o versiune bastardă a filmului a fost tot ce a fost disponibil. Peste 40 de ani mai târziu, Kino Lorber i-a făcut fericiți pe zeii filmului prin relansarea „Ganja & Hess”, restabilit la viziunea originală a lui Gunn. Selectat pentru Săptămâna Criticii la Festivalul de Film de la Cannes din 1973, a fost refăcut de Spike Lee în „Da Sweet Blood of Jesus” din 2014.

Cele mai bune filme cu vampiri: What We Do in the Shadows (Jemaine Clement, Taika Waititi, 2014)

Vampirii, sunt la fel ca noi. „What We Do in the Shadows” al lui Taika Waititi și Jemaine Clement – acum un serial de succes pe FX – adoptă o abordare falsă a vampirilor demimonde pentru a umaniza în esență sângele care ne bântuie imaginația, făcându-l zi de zi să pară la fel de banal ca al nostru. Echipa de documentare se întâlnește cu patru colegi de cameră posedați cu tot felul de puteri magice, de la levitație la transmogrificare. Unul este nazist, altul dandy, altuia îi place să tricoteze și așa mai departe.

Deși cu toții au peste 100 de ani, luptele lor se simt mult prea mileniale, de la închiriere până la navigarea în jocul întâlnirilor, totul în timp ce se confruntă cu colegii de cameră care nu se potrivesc. Chiar și pentru vampiri, roata corvéilor nu este ușor de aplicat. „What We Do in the Shadows” este o reamintire revigorantă a modului în care un gen uzat în magazin, atunci când este scos la iveală, se poate simți din nou complet nou.

Bram Stoker’s Dracula (Francis Ford Coppola, 1992)

Francis Ford Coppola dezlănțuie sexualitatea care a pândit mereu sub „Dracula” original al lui Bram Stoker, în culori somptuoase și imagini delicioase. Creat pe o scenă sonoră fără efecte vizuale, filmul a fost criticat pentru performanțele sale manierate și extravaganța ornamentată, dar puține filme din epoca modernă a Hollywood-ului au folosit culoarea și costumul atât de expresiv, deoarece munca designerului Eiko Ishioka ocupă centrul scenei în dezvăluirea interiorului arzător din emoțiile personajelor. După ce au trecut 26 de ani, este imposibil să nu simți că bătăile inimii filmului se revarsă prin precizia lui Coppola, deoarece filmul a îmbătrânit ca un vin fin.

Cele mai bune filme cu vampiri: A Girl Walks Home Alone at Night (Ana Lily Amirpour, 2014)

Sheila Vand joacă rolul unei tinere vampir care se plimbă pe străzile fictivului Bad City în acest amestec alb-negru venit de la regizoarea-scriitoare Ana Lily Amirpour, descrisă cândva drept primul vampir iranian occidental. În căutarea hranei și în cele din urmă întâlnind un bărbat care se luptă pe nume Arash (Arash Marandi), fata fără nume subminează titlul „O fată merge singură acasă noaptea” cu o cunoaștere a stăpânirii de sine, care este în același timp amenințătoare prin natura sa exigentă și melancolică prin aparenta sa singurătate. Fundalul fantastic se dovedește un spațiu deosebit de eficient pentru o identitate și independență de explorare feministă.

Cronos (Guillermo Del Toro, 1993)

Primul lungmetraj al lui Guillermo del Toro ca regizor, în urma lucrărilor de scurtmetraj și de televiziune, este o poveste îndrăzneață din punct de vedere vizual despre atracția iluzorie, dar puternică a nemuririi. În ceea ce privește efectele speciale de machiaj care aveau să definească cariera lui del Toro, „Cronos” a fost cu mult înaintea timpului său, realizând fapte grotești cu camera de filmat, care vor fi acum retrogradate în post-producție. Când un negustor de antichități (Federico Luppi) dă peste un dispozitiv antic asemănător scarabeului, știi că ești de acord cu el, deoarece în curând devine stăpânit de puterile sale veșnice – și ajunge vânat de Ron Perlman, drept un om misterios și viclean, pe nume Angel, care are o agendă sinistră a lui. Cinematograful Guillermo Navarro (câștigător al Oscarului pentru „Labirintul Panului”) și compoziția Javier Álvarez adaugă dimensiuni ciudate acestei povești neconvenționale despre vampiri.

Cele mai bune filme cu vampiri: Only Lovers Left Alive (Jim Jarmusch, 2013)

Dacă sângele la modă din filmele „Twilight” a avut abilitatea să schimbe privirile frenetice cu expresii de plictiseală, acest lucru ar putea avea ceva în comun cu Adam (Tom Hiddleston) și Eve (Tilda Swinton), vampirii retro cool din inima filmului „Only Lovers Left Alive” al lui Jim Jarmusch. Îndepărtați din contextul supranatural, protagoniștii lui Jarmusch din această schiță plăcută, ușoară și plină de duh a unui film se încadrează în concordanță cu străinii plictisiți, retro cool, găsiți în întreaga sa opera.

Este înviorător să vezi că, în lumea lui Jarmusch, chiar și strigoii au pofta de viață și capacitatea de a se plânge cu sufletul despre asta. Vampirul lui Swinton oftează când se gândește la trecut. Dar „Only Lovers Left Alive” este cea mai recentă sugestie pe care unul dintre marii autori moderni ai Americii mai are multe de spus.

The Hunger (Tony Scott, 1983)

Reflectând la inspirația din spatele hitului surpriză de la Sundance din 1994, „Go Fish”, realizatorii de film Rose Troche și Guinever Turner au spus că s-au săturat și au obosit să vadă „The Hunger” repetându-se la fiecare bar pentru lesbiene. Acest lucru ar trebui să ofere unele indicații cu privire la cât de influent a fost acest thriller erotic sufocant pentru comunitatea lesbiană – înfometată așa cum era pentru orice reprezentare semnificativă în 1983 – o influență care l-a ajutat să-l introducă în statutul de cult ireproșabil de care se bucură astăzi „The Hunger”. Tradiția vampirilor lesbiene datează încă din 1936, odată cu „Fiica lui Dracula”.

Clasicul „The Hunger” a avut-o pe Catherine Deneuve în rolul unei ispititoare seducătoare care se confruntă cu moartea iubitului ei de multă vreme (David Bowie), care este prins în capcană de un tânăr doctor interpretat de Susan Sarandon. Cu paleta sa de culori reci din anii ’80 și arderea lentă, dar constantă către încheierea sa sângeroasă, „The Hunger” este o gustare delicioasă pentru a-ți satisface pofta de vampir.

Cele mai bune filme cu vampiri: Let the Right One In (Tomas Alfredson, 2008)

Vampirii au devenit fierbinți pe marele ecran în 2008, odată cu prima intrare în franciza „Twilight”, dar aveau o companie încântător de înfiorătoare din romantismul gotic suedez al lui Tomas Alfredson, cu privirea atmosferică către un băiat de 12 ani și la fata vampir care se împrietenește cu el. Ancorat de chimia tinerilor actori Kare Hedebrant și Lina Leandersson, filmul se apropie atât de mult de a genera o tensiune erotică între actorii adolescenți, dar nu-și întrerupe niciodată vraja poetică ciudată.

Refacerea lui Matt Reeves din 2010 a făcut o treabă solidă de a valorifica cele mai bune atribute ale originalului, dar originalul lui Alfredson rămâne o realizare seminală de groază, atât de exigentă încât fiecare pauză vine echipată cu anticiparea înfricoșătoare a ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Nosferatu (F.W. Murnau, 1922)

Nașul cinematografiei cu vampiri, „Nosferatu” de F. W. Murnau a început ca o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” al lui Bram Stoker din 1897 și s-a încheiat cu unul dintre cele mai influente filme de groază făcute vreodată. Max Schreck oferă una dintre marile spectacole tăcute ale genului în rolul Contelui Orlok, un vampir din Transilvania ale cărui sentimente înfloritoare față de soția unui agent imobiliar au consecințe terifiante și tragice.

Murnau a filtrat povestea cu vampiri a lui Stoker prin propria lentilă a expresionismului german, creând o atmosferă bogată în umbre și un contrast puternic între spațiile luminoase și întunecate. Imaginile umbrei lui Orlock care se strecoară pe un perete sau camera care se uită la Orlock, cadrul și membrele lui alungite și mai mult de unghi, vor fi pentru totdeauna pietre de încercare emblematice ale genului de groază. Teroarea filmului este încorporată în meșteșugul său, făcându-l rarul film mut care continuă să sperie.

Foto: Pinterest.com