De Mărţişor, 8 Feteşti Negre, pentru femei

Anul acesta, de Mărţişor, în „lupta primăverii cu iarna” încă nu există un învingător declarat, gerul având, pentru moment, câştig de cauză. Prin urmare, vă propun să ne încălzim, în continuare, la gura sobei şi să completăm lista cu doamne şi domnişoare cărora le vom oferi azi mărţişoare. Poate că unii vor considera că doar un mărţişor şi un buchet de flori e prea puţin. Prin urmare, dacă vă simţiţi într-o asemenea dispoziţie, iată ce vă propun: mai adăugaţi şi o sticlă de vin la cadoul de 1 martie.

Toate bune şi frumoase, dar ce vin s-ar potrivi pentru o femeie? „Alb şi dulce” vor sări, repede şi degrabă, să vă sugereze „unii experţi”. Din păcate, ar cam greşi. Dacă ar fi să dăm crezare unui studiu făcut, în 2016, de către Sowine (cea mai importantă agenţie franceză de marketing dedicată vinului), femeile moderne preferă, în marea lor majoritate, vinul roşu sec. Iată, aşadar, încă un mit (oarecum misogin, după părerea mea) definitiv demolat. Nu există „vinuri pentru bărbaţi” şi „vinuri pentru femei”. Există doar vinuri care se pretează anumitor momente de consum, sau care se asociază fericit cu unele preparate culinare – nimic mai mult.

Fiindcă trăim în România şi nu în Franţa, m-am gândit că ar fi cât se poate de nimerit să vă recomand, de Mărţişor, 8 vinuri roşii obţinute din soiul nostru naţional, Feteasca Neagră (sau Coada Rândunicii, cum i se mai spune în popor). Recomandările mele de azi vor fi susţinute de tot atâtea recenzii scrise de pasionaţii de la UnVinPeZi.ro:

Fetească Neagră 2015, Crama Liliac

Un vin delicat, dar în acelaşi timp extrem de hotărât în a se exprima! Este precum o pictură reuşită în acuarelă, care trezeşte emoţie, chiar dacă este realizată în tonuri pastelate. Prim-planul olfactiv este luat de către aromele de prune afumate şi piper proaspăt zdrobit, care, după un timp, se metamorfozează în tente de zahăr vanilat, curmale şi cutie de lemn. Undeva, în spate, stă ascunsă timid o tentă minerală, dar care are un rol bine definit: surprinde şi dă întregului aromatic precizie. Gustul se joacă cu senzaţiile de vişine amărui, cireşe coapte şi prune, fiind delicat, aproape suav, împrospătat de o aciditate vegetală. Taninurile sunt bine şlefuite, asigurând o textură catifelată. Este uşor de băut, uşor de înţeles! Pe final, datorită alcoolului reprezentat în tente piperate, vinul se „înfoaie”, ca o soţie care vrea să îţi arate că ea are ultimul cuvânt într-o dispută şi care, după o privire încruntată, îţi oferă şi o mângâiere pe creştet. (Valentin Ceafalău)

Terra Romana Fetească Neagră 2014, SERVE

O Fetească Neagră în stare pură – atât la propriu cât şi la figurat, un vin cu greutate, dar în acelaşi timp extrem de băubil. Baricat cu delicateţe – doar parţial şi doar 8 luni, cu note de fruct în prim plan, vinul are acele arome intense datorate unui 2014 ceva mai rece. Culoarea este bordo închis, iar buchetul are coacăze negre, piper şi cuişoare. Corpul este fluid şi catifelat, cu alcool bine integrat şi taninuri fine, moi şi dulci. Magiunul de prune şi afinata se regăsesc deopotrivă în gust, la care se adaugă senzaţii de lemn dulce şi vanilie. Postgustul, lung şi intens, lasă multe fructe negre şi note de condimente dulci. Făcută să placă atât cunoscătorilor cât şi mai puţin cunoscătorilor, această Fetească Neagră excelează prin eleganţă şi discreţie. (Răzvan Avram)

Apogeum Fetească Neagră 2013, Domeniile Tohani

Soi aflat (încă?) în căutarea unei identităţi proprii, în panoplia de stiluri abordate de către Feteştile Negre autohtone, viziunea celor de la Tohani e caracterizată de concentrare şi opulenţă duse la extrem. Ca stil, este cumva cea mai bine adaptată gusturilor publicului aspiraţional autohton: mult fruct copt învelit competent într-o structură de taninuri frumos polisaţi, care nu agresează, ci mai degrabă complimentează, plus o aciditate care nu o lasă să pară chiar un Shiraz de Barossa. Descriptorii olfactivi şi gustativi abundă, sunt numeroşi şi uşor de identificat, chiar şi de către cei mai profani iubitori ai vinului. De la fructul copt în diferite declinări, la pleiada de condimente ce însoţesc „cremozitatea” gustului, avem în faţă o Fetească Neagră complexă, în manieră „all-inclusive”. Este acel stil uşor bombastic, direct, extrovertit, ca o declaraţie de putere a unui „muscle car” californian. De remarcat şi evoluţia faţă de versiunile anterioare, care deşi se înscriu în aceeaşi filosofie, sunt depăşite de generaţia 2013, mai ales sub aspectul structurii construite în spatele fructului. (Dan Micuda)

Alira Fetească Neagră 2013, WineRo

Exact aşa cum ne putem aştepta de la un vin roşu dinspre Alira, primul „nas” e dens, uşor gemos (de prune, în cazul de faţă), urmat apoi de arome ce trimit spre piele, condimente şi niscaiva ciocolată. Gustul însă e cumva surprinzător după uvertura asta, fiind dumnealui chiar proaspăt. Şi mai avem, pe lângă prospeţime, şi rotunjime, şi elegantă, şi taninuri care stau în banca lor, ba chiar şi nişte vişine, apărute, e drept, cam fără somaţie. Una peste alta, un vin pe care nu-l mai putem trimite musai spre vită sofisticată şi vânat bine băiţuit şi garnisit, ci şi spre preparate mai uşoare din carne roşie. Care sigur se vor bucura de întâlnire! (Marius Cristian)

Fetească Neagră 2013, Crama Basilescu

Iată o Fetească neagră competentă, dintr-o bucată bună de Dealu Mare, de la un producător care a oferit destule surprize plăcute, de-a lungul timpului. Un vin de vreme friguroasă, destul de amplu, frumos curgător, cu aromatică de condimente, prune uscate şi cu un final interesant, într-un balans dulce-amărui. (George Mitea)

Hyperion Fetească Neagră 2012, Cramele Halewood

E un vin care exprimă din plin caracteristicile anului 2012, călduros şi secetos: arome bine coapte, concentrate, intense, o textură încă aspră cu taninuri ce încep să se aşeze, aciditate medie şi un final prelung, cu note de cafea prăjită şi tabac. Necesită cel puţin o oră de aerisire, o servire la o temperatură ceva mai joasă şi o potrivire alături de mezeluri crud uscate. (Mihai Oprea)

Arezan Fetească Neagră 2012, M1. Crama Atelier

Feteasca Neagră Arezan se prezintă în faţa noastră cu două faze de evoluţie. În prima jumătate de oră după deschidere mi s-a părut şi cea mai expresivă pentru gusturile mele: notele lemnoase şi condimentate (cuişoare şi piper) se îmbină armonios cu cele de prună, vişine şi fructe roşii de pădure. Gustativ, atacul este de intensitate medie, vinul are o rotunjime şi o catifelare foarte plăcute, aciditate bună şi o structură taninoasă moale, specifică roşiilor de Murfatlar. Final mediu, suculent, în care domină fructele roşii proaspete. După o aerare susţinută, notele condimentate preiau controlul (apare şi o adiere de anason); densitatea gustativă creşte simţitor, cu mult fruct dulce şi condimente uscate pe final. Per total, o Fetească reuşită, echilibrată şi care încearcă să împace toate gusturile. (Ciprian Haret)

Swallowtail Fetească Neagră 2007, Vinarte

O neaşteptată surpriză plăcută, această Fetească Neagră de Dealu Mare. Culoare foarte frumos evoluată, ce încă păstrează o anumită strălucire peste cărămiziul de vin matur. Şi olfactiv şi în gust domină aromele terţiare, cele date de învechirea la sticlă, atât de mult apreciate de iubitorii vinurilor vechi. Păstrează şi o urmă de tipicitate, fum şi prună, dar nu atât de evidente ca la o Fetească tânără. În schimb aciditatea este ridicată şi îi asigură zvâcul de care are nevoie un vin peste o anumită vârstă. Încă o dovadă, dacă mai avea cineva vreun dubiu, că Vinarte produce vinuri capabile să reziste în timp. (Nicuşor Cazan)