Fondatorul Boeing, cum a ajuns un puşti care a renunţat la studii să pună bazele uneia dintre cele mai mari companii aeronautice din lume

Când te pregăteşti de o călătorie cu avionul ştii că, indiferent de compania pentru care optezi, opţiunile în ceea ce priveşte aeronavele sunt, în mare, aceleaşi: Boeing sau Airbus. Cei mai mari producători din industria aeronautică se luptă pentru supremaţie de zeci de ani. De altfel, Airbus a fost înfiinţată tocmai ca să vină ca un concurent serios în faţa Boeing. Abia anul acesta a reuşit să îl detroneze de pe primul loc după 9 ani în care Boeing a fost de neclintit. Nici acum diferenţa nu este mare, dar Airbus poate bifa primul loc în clasamentul producătorilor de avioane. Exact asta a şi visat fondatorul Boeing încă de când a decis să intre în această industrie, să facă avioane mai mari şi mai rapide. Dar să vedem cum ajunge un tânăr care a abandonat facultatea ca să facă afaceri cu cherestea, să construiască una dintre cele mai mari companii producătoare de aeronave din lume.

Fondatorul Boeing – De la copilul de bani-gata la afaceristul vizionar

William Edward Boeing s-a născut în prima zi de octombrie a lui 1881 în Detroit, la 13 ani de la sosirea tatălui său în America. Wilhelm Böing era fiul unui afacerist german foarte bogat şi respectat în ţara de origine care însă a pierdut tot în momentul în care a decis să se mute peste ocean. Familia l-a dezmoştenit şi i-a comunicat că este pe cont propriu.

Rămas fără niciun ban, Wilhelm a lucrat iniţial ca muncitor însă experienţa din familie şi asocierea cu cel ce avea să-i devină socru şi-a spus cuvântul. A investit în producţia de cherestea şi a câştigat. A primit apoi drepturile de exploatare minieră în Minnesota şi în câţiva ani a devenit cel mai bogat om din ţinut. A investit apoi în bănci, în companii de asigurări. Pe o piaţă în dezvoltare Böing a profitat de fiecare oportunitate pe care o vedea. A murit însă la vârsta de 42 de ani, pe când Willliam Boeing avea doar 8 ani.

Relaţia cu noul soţ al mamei nu a fost una tocmai relaxată, aşa că William a fost trimis la studii în Elveţia. S-a întors acasă după un an şi a continuat studiile în şcoli publice, dar şi private. A abandonat Şcoala Ştiinţifică Sheffield din cadrul Yale înainte de absolvire şi s-a mutat la Grays Harbor, în Washington. Cu terenurile lăsate moştenire de la tatăl său, Boeing a făcut ce făcuse şi acesta: afaceri cu cherestea. Dar nu doar terenurile le primise moştenire, ci şi flerul în afaceri pentru că în mai puţin de 5 ani Boeing se extinsese atât de mult încât a decis să se mute la Seattle, iar compania lui devenise una dintre cele mai puternice din ţară.

Fondatorul Boeing – Pasiunea pentru zbor şi dorinţa de a evolua, elementele-cheie pentru bazele companiei Boeing

Avea 28 de ani când Wilhelm Boeing ajungea să vadă primul avion pilotat de un om, în cadrul unei expoziţii organizată la Seattle. A fost scânteia care i-a aprins pasiunea nestăvilită pentru zbor, iar apoi pentru construcţia de aeronave. În 1910 Boeing a mers special la Los Angeles pentru primul mare spectacol aerian din America. I-a abordat pe toţi piloţii de aici pentru a-i convinge să îl plimbe şi pe el. A primit refuzuri pe bandă rulantă, asta până când a ajuns la Louis Paulhan. Trei zile a aşteptat zborul promis, apoi a aflat că Paulhan plecase deja. Mulţi au catalogat ulterior acest zbor neefectuat ca fiind cea mai mare greşeală făcută de pilotul francez.

După alţi 4 ani, William Boeing îl cunoaşte pe locotenentul Conrad Westervelt, din Marina Militară. Se împrietenesc rapid, iar câteva luni mai târziu ajung amândoi să experimenteze zborul într-un hidroavion pilotat de Terah Maroney. În scurt timp Boeing începe cursurile de pilotaj la şcoala lui Glenn Martin şi tot de la el şi-a cumpărat şi primul avion. Dar Boeing nu era interesat doar de zbor, ci şi de modul în care erau produse aeronavele.

Cumpărase deja un şantier naval pe care l-a transformat în ceea ce avea să devină cea mai mare companie producătoare de avioane din lume. Pe 15 iunie 1916 a făcut primul zbor de test al primului avion Boeing, B&W Model 1. A zburat atunci mai puţin de 300 de metri, dar era avionul ce avea să facă istorie. O lună mai târziu, pe 15 iulie, Boeing şi Westervelt puneau bazele Pacific Aero Products. Încă în Marina Militară, Westervelt a fost transferat pe coasta de Est a Americii, aşa că a renunţat la funcţia lui din noua companie. N-a renunţat însă la prietenie, aşa că atunci când a realizat că America va fi implicată direct în Primul Război Mondial i-a spus lui Boeing să aplice pentru contracte guvernamentale pentru a furniza avioane Marinei.

William Boeing l-a ascultat, dar şi-a dat seama că nu avea suficienţi ingineri care să poată susţine un asemenea contract. A mers la Universitatea din Washington şi s-a oferit să construiască un tunel aerodinamic acolo în schimbul instituirii în cadrul Universităţii a unui curs de inginerie aeronautică. Cei mai buni absolvenţi urmau să fie trimişi să lucreze la Pacific Aero Products.

Imediat după intrarea Statelor Unite în război Boeing a decis să schimbe numele companiei, aşa că pe 9 mai 1917 Pacific Aero Products a devenit Boeing Airplane. Primele 2 avioane trimise Marinei americane, Cs, au făcut furori la baza din Florida. Boeing a primit o comandă de 50 de astfel de avioane.

Fondatorul Boeing – Rezistenţa, reinventarea, reuşita şi renunţarea

Sfârşitul Primului Război Mondial a adus încheierea contractelor cu statul şi întreaga industrie aeronautică a intrat în declin. Aeronavele militare folosite în război erau acum scoase la vânzare la preţuri ridicole, iar companiile producătoare de avioane nu mai reuşeau să vândă aparate noi. Ca să nu închidă fabrica, Boeing s-a apucat să producă mobilă, blaturi de bucătărie, cutii pentru fonografe şi bărci cu fund plat, aşa-numitele Sea Sleds.

Soarele avea să reapară pe strada lui Boeing şi să readucă compania pe drumul dorit. Fostul pilot Eddie Hubbard a venit cu o propunere pe care fondatorul Boeing nu avea cum să o refuze: să pună bazele unei rute de poştă aeriană. Guvernul a decis să testeze serviciul, aşa că pe 3 martie 1919 Boeing făcea primele livrări internaţionale.

Deşi contractul s-a bucurat de succes, apropiaţii l-au sfătuit să se întoarcă la construcţia de avioane, aşa că i-a predat contractul celui ce avusese ideea, iar el s-a întors la bază.

În 1921 compania câştiga o mulţime de bani atât din reparaţiile avioanelor militare, cât şi din producţia de noi modele de aeronave. În următorii 10 ani Boeing Airplane devenea principalul producător de avioane militare, dar lucrurile aveau să crească mai mult decât prevăzuse fondatorul Boeing.

A continuat să profite de oportunităţile apărute, astfel că atunci când Hubbard l-a abordat din nou pentru o nouă rută de poştă aeriană, n-a avut cum să refuze. A câştigat contractul care presupunea să aibă 26 de avioane disponibile până la data de 1 iulie 1927. Avea mai puţin de 2 ani la dispoziţie ca să îşi completeze flota, aşa că a scos 500.000 de dolari din averea personală pe care i-a investit într-o nouă companie: Boeing Air Transport. În primul an de contract compania a livrat 1300 de tone de corespondenţă şi a transportat peste 6.000 de pasageri, iar Boeing începe să cumpere alte companii de transport ca să o mărească pe a lui şi să îndepărteze, astfel, concurenţa.

Noua companie, una mamut, United Aircraft and Transport Corporation avea să facă legea în industria aviatică de peste ocean până în 1934, când Guvernul american l-a acuzat pe William Boeing de monopol şi a obligat toate companiile aeriene să separe operaţiunile de transport, dezvoltare şi producţie. Compania lui Boeing avea să se separe în 3 entităţi diferite: United Aircraft Corporation, care se ocupa cu producţia de aeronave în partea de Est a SUA, Boeing Airplane Company, care acoperea producţia în vestul statului şi United Airlines, care se ocupa de zboruri.

Boeing nu a primit deloc bine noile modificări, aşa că la scurt timp după separare a renunţat la funcţia de preşedinte şi şi-a vândut toate acţiunile. În acelaşi an, pe 20 iunie 1934, primea Medalia Daniel Guggenheim pentru realizările extraordinare în industria aeronautică.

Şi-a dedicat următorii ani creşterii şi reproducerii cailor de curse, dar n-a putut sta departe de marea lui dragoste. A fost consilier pentru Boeing Airplane Company în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi a fost din nou la manşă în 1954, pentru realizarea celebrului model Dash 80, cunoscut mai apoi ca Boeing 707, primul avion cu reacţie al companiei şi primul mare succes comercial în cazul acestui tip de aeronave.

Doi ani mai târziu, cu doar 3 zile înainte să împlinească 75 de ani, William Boeing murea în urma unui atac de cord. Nu au fost organizate funeralii oficiale, iar cenuşa i-a fost aruncată în mare, locul în care obişnuia să navigheze frecvent. De altfel el şi-a pierdut viaţa când era tot pe mare, la bordul yachtului său. La 10 ani de la moartea sa William Boeing a fost introdus în Aviation Hall of Fame pentru contribuţiile extraordinare aduse aviației.