Ignoraţi snobii şi consumaţi doar vinurile care vă fac plăcere

În lumea autohtonă a vinului găseşti, la tot pasul, diverse personaje care vor să pară mai importante decât sunt în realitate. Şi mă refer aici la cele mai variate categorii, de la cei care fac vinul sau îl vând şi până la cei care-l comentează, îl recomandă sau îl servesc în restaurante. Departe de mine dorinţa de a generaliza, dar vreau să vă mărturisesc, din capul locului, că oamenii care reunesc ştiinţa de carte cu decenţa şi modestia sunt destul de greu de găsit în industria românească a vinului. Poţi întâlni adesea oameni cu ştiinţă de carte, dar total lipsiţi de modestie sau, cazul cel mai neplăcut, oameni fără nicio chemare în domeniu care-şi trâmbiţează cu mândrie ignoranţa. Dar, să trecem de la teorie la practică. Vă provoc să recunoaşteţi personajele:

• Producătorul de vin căruia îi vizitezi crama şi care profită de faptul că joacă pe teren propriu ca să debiteze fraze de genul „vinurile noastre sunt cele mai bune, spre deosebire de cele de la producătorul X care sunt slabe”.
• Vânzătorul de vin care reprezintă o anumită cramă şi care, în lipsă de alte argumente, te priveşte senin în ochi declarând „dacă vă plac vinurile bune, nu cred că aţi putea alege altceva decât vinurile noastre”.
• Distribuitorul de vin care are drept strategie de promovare întrebarea retorică de tipul „Cum? N-aţi auzit de vinul X? O, dar nu se poate!”.
• Criticul de vin care spune oricui este dispus să-l asculte sau să-l citească „Anul acesta este cel mai bun din ultimii 20 pentru vinurile de la crama X, am prevăzut asta încă de acum doi ani”.
• Somelierul de la o prezentare de vin care le ştie pe toate, se uită la tine ca la o biată insectă, încercând să evidenţieze vastele lui cunoştinţele în contrast cu ignoranţa ta crasă.
• Chelnerul care vrea să-ţi plaseze vinurile „în promoţie de la producător” cu argumentul forte „mie acest vin îmi place cel mai mult, deci este cel mai bun de pe listă”.

Iată tot atâtea categorii de „profesionişti ai vinului” de care e bine să te fereşti, dacă nu vrei să te intoxice cu suficienţa, snobismul şi ideile lor preconcepute. La urma urmei, ce aşteptări avem de la un vin? Probabil, majoritatea dintre noi, chiar dacă suntem cunoscători sau nu, căutăm într-un pahar cu vin puţină plăcere la masă, relaxare după o zi de muncă şi, cel mai adesea, un motiv de a ne întâlni cu prietenii. A, era să uit, nici nu vrem neapărat să plătim o avere pentru a-l cumpăra. Toţi cei enumeraţi mai sus nu fac decât să intre în contradicţie cu aceste obiective omeneşti simple.

Prin urmare, cel mai bine e să nu vă lăsaţi intimidaţi de toată „snobăreala din industrie”, să vă încredeţi în propriile gusturi şi să vă lăsaţi toate opţiunile deschise. Cu alte cuvinte, încercaţi în permanenţă vinuri noi, dacă ele vă sunt recomandate, dar decideţi doar voi dacă vă plac sau nu. Vinul este, din multe puncte de vedere, foarte asemănător cu muzica: trebuie să asculţi o viaţă ca să ai cultură.