La Vinexpo Bordeaux 2017, România a lipsit cu desăvârşire

Dacă România ar fi o ţară oarecare, cu câteva hectare de vie, neparticipare ei la unul dintre cele mai importante târguri internaţionale de profil nu ar fi atât de dureroasă. Dar, când ştim cât potenţial, câtă muncă, câtă dorinţă de a reuşi au cei care lucrează în acest domeniu şi câte fonduri europene stau investite în toată această poveste, totul devine dureros de trist.

Vinexpo, de exemplu, este unul dintre acele târguri internaţionale unde ţara noastră nu mai are deloc acces, fiindcă la ediţia trecută, Ministerul Economiei şi Comerţului „a uitat” să plătească taxa de participare. Probabil nu a fost îndeplinită procedura. Da, aţi citit corect. Cât de dezamăgitoare este lista cu târgurile la care România străluceşte prin absenţă. E în fiecare an tot mai lungă şi e semnul clar că avem prea puţină înţelegere şi viziune într-o zonă unde expertiza românească ar putea să ne aducă o „super imagine” în lumea mare.

Cel mai greu e să ne obişnuim cu neputinţa şi lipsa solidarităţii. Aici mă refer la toţi producătorii români. Îi văd placizi, dezarmaţi, cu o voce mică şi prea timidă. Îi văd cum se complac în „să facem să fie bine”, fără viziune, fără reacţie pe măsura nedreptăţilor şi mediocrităţii legislative şi de leadership cu care se luptă an de an. Poate că, pe termen scurt, ne este bine „ne descurcăm” cu legislaţia asta proastă, făcută pe genunchi, dar mai departe? Ce lăsăm după noi?

Anul acesta, la Vinexpo Bordeaux, un eveniment esenţial pentru lumea vinurilor, am văzut produse din două ţări despre care, probabil, puţini au auzit că produc vin: Peru şi Albania. Dacă, pentru aceasta din urmă, în ciuda izolării ei, ne-am fi putut gândi că are totuşi ceva potenţial, despre Peru chiar nu bănuiam nimic.

Şi totuşi, la Vinexpo, Camera de Comerţ din Peru s-a ocupat de promovarea vinurilor locale, atât de puţine câte sunt. Ne-au văzut că ne uităm şi, deşi standul era plin, cineva a venit la noi şi ne-a prezentat vinurile, pe toate, ne-a răspuns la toate întrebările, ba, mai mult, ne-a şi supus unui adevărat sondaj, ca să ştie ce trebuie să îmbunătăţească pe viitor. Vinurile au fost corecte, nu extraordinare, dar amabilitatea a fost cu mult mai importantă. Alături de cele 8000 de soiuri de cartofi din Peru, iată că vinul se poate asocia foarte bine.

Despre Albania am auzit şi aud în continuare doar lucruri bune, la fel ca şi vinurile pe care le-am încercat. O ţară mică, cu o dorinţă enormă de a crea imagine prin toate produsele lor cu potenţial.

România, ne trezim?

#VinDinRomania