Pentru un vin de 6-8 euro, cât de mult contează anul de pe etichetă?

Vreau să vă previn de la bun început: amatorii avizaţi, cei care scanează periodic blogurile de specialitate şi revistele de profil, nu cred că vor găsi ceva interesant în materialul de mai jos. În schimb, consumatorii obişnuiţi, cei care în timp ce adună în căruciorul supermarketului cele trebuincioase aleg şi o sticlă de vin, cred că pot citi cu atenţie în continuare.

Scenariul e următorul: sunteţi un cumpărător ocazional de vin, îl alegeţi de pe raftul din supermarket şi nu vreţi să depăşiţi un buget de 6-8 euro pentru o sticlă. Cu alte cuvinte, vă încadraţi în normalitate: căutaţi plăcere într-o sticlă cu vin, dar nu sunteţi dispus să aruncaţi cu banii pe fereastră. Şi aveţi perfectă dreptate, fiindcă acest obiectiv nu e chiar aşa greu de atins, cu condiţia să respectaţi, totuşi, câteva recomandări.

E bine să înţelegem că un vin din această gamă de preţ (6-8 euro) se defineşte, generic, ca „vin de consum curent”. Cu alte cuvinte, nu este un vin destinat învechirii la sticlă. Nici selecţia de struguri din care este produs, nici tehnicile de vinificare şi nici modul de închidere (tipul de dop, adică) nu-l recomandă pentru a fi învechit. Nu există nicio conotaţie negativă aici: pur şi simplu, vinul este făcut ca să ofere satisfacţie imediată şi asta cu un buget modic.

Acum, putem să răspundem şi la întrebarea din titlu: pentru un vin de 6-8 euro, anul de pe etichetă este esenţial, e prima informaţie pe care trebuie s-o căutăm şi ea este absolut eliminatorie în decizia de cumpărare. Indiferent de tipul de vin pe care-l preferaţi (alb, roze sau roşu), de regiunea/ţara din care provine sau de numele producătorului, uitaţi-vă, în primul rând, dacă anul de recoltă respectă regula de mai jos. Dacă vinul nu se califică, vă rog să puneţi, cu grijă, sticla înapoi pe raft şi să căutaţi alta.

Regula este simplă:

• Pentru vinul alb şi roze, anul de pe etichetă trebuie să fie N-1 (unde N este anul de graţie în care ne aflăm). Dacă vinul e mai vechi, nu-l cumpăraţi sub nicio formă. Cu alte cuvinte, în 2018, cumpăraţi vinuri albe şi roze doar din 2017.
• Pentru vinul roşu, anul de pe etichetă trebuie să fie N-3 (unde N este, ca şi mai sus, anul curent). Aici, regula este mai puţin strictă, putem accepta şi N-4, dar nu mai mult. Prin urmare, în 2018, cumpăraţi vinuri roşii din 2015 sau 2014, dar nu mai vechi.

Câteva observaţii, la final:

• Pentru vinurile de 6-8 euro, mitul urban care zice că „vinul vechi e vinul bun” este fals, în proporţie de 99%.
• Există şi excepţii de la regulă, însă ele sunt relativ puţine, pentru acest palier de preţ, astfel încât chiar nu merită să vă încărcaţi memoria.
• Pentru a alege un vin, regula de mai sus este absolut necesară, dar nici pe departe suficientă.

Ce se poate întâmpla dacă nu respectaţi această recomandare? Nu mare lucru, dar, cu o bună probabilitate, veţi cumpăra vinuri îmbătrânite, oxidate, fără aciditate şi cu arome alterate. Spor la cumpărături!