Revelaţiile toamnei la GoodWine

În primăvară, târgul de vin GoodWine nu a fost rău deloc, dar toamna se numără bobocii şi vinurile bune.

Ediţia de toamnă GoodWine a fost un eveniment mult mai mare, cu mai mulţi expozanţi, cu 83 de standuri care au găzduit aproximativ 150 de producători. Ca de fiecare dată, nu pot să nu remarc standul Republicii Moldova, care te întâmpină la intrare, cu mulţi producători uniţi sub aceeaşi imagine. Încă o dată, felicitări pentru cum comunicaţi, moldoveni buni şi talentaţi şi pentru faptul că reuşiţi să rămâneţi împreună, să construiţi o imagine foarte convingătoare pentru vinul din regiunea voastră.

Pe lângă producătorii tradiţionali, unde an de an avem plăcerea să degustăm noutăţile, au apărut şi alţii noi. În premieră, la această ediţie, i-am întâlnit pe prietenii mei de la Sibiu cu Gorgandin, o afacere de familie (ca cele întâlnite în Italia, unde fiecare membru al familiei se ocupă de ceva, pentru buna desfăşurare a activităţii). Au 62 hectare de vie plantată doar cu soiuri albe: Riesling Italian, Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Traminer şi Muscat. O alegere de soiuri potrivită pentru terroirul Apoldului de Sus, locul unde este via. Eu aş mai planta şi nişte soiuri pentru vin roşu, cum ar fi Pinot Noir sau Fetească Neagră, pentru a întregi portofoliul. 2016 a fost primul lor an de producţie. Vinurile sunt cu amprenta zonei, minerale şi structurate, cu arome intense, poate cu puţin prea mult alcool, ceea ce nu a fost pe placul unor colegi. „Crush”-ul meu este pentru Pinot Gris şi Sauvignon Blanc. Le puteţi găsi şi în Bucureşti, în câteva localuri.

Un alt nou producător, pe care nu l-am întâlnit în Bucureşti până acum, vine tocmai din vestul ţării, de lângă Timişoara, de pe dealurile Silagiului: Crama Aramic. Sunt la al doilea an de producţie, primul fiind 2015. Soiurile din plantaţie sunt Muscat Ottonel, Fetească albă, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot şi Pinot Noir. Pe cele din 2015 le ştiam de la Timişoara, pe cele din 2016 le-am văzut acum. Mi-a rămas în memorie prospeţimea şi fructuozitatea Feteştii Negre şi mă bucur că găsesc din ce în ce mai multe vinuri din soiuri româneşti – mărturisesc că am o slăbiciune pentru ele. Dar mi-a plăcut şi structura fermă a Cabernetului Sauvignon şi aroma Sauvignonului Blanc. Silagiu este un alt terroir încărcat de istoria cultivării viţei de vie, care abia acum începe să fie replantat. Are un sol brun roşcat, de pădure, cu mult fier, asemănător Dealului Mare, ceea ce înseamnă că are potenţial bun pentru vinurile roşii.

Am văzut mai mulţi importatori de vinuri. Până la urmă se aduc în ţară, totuşi, în jur de 500,000 hectolitri de vin, cam tot atât cât se şi produce. Exportul este undeva la 120,000 hectolitri (foarte puţin), ceea ce ne plasează la nivelul de ţară consumatoare de vin, nu producătoare, deşi ocupăm locul 13 în lume.

Vinuri noi: Siel de la Tohani 2017, un vin alb produs din toate cele 7 soiuri aflate în plantaţie. Echilibrat şi exotic. „Siel” înseamnă „suflet” în Afrikaans, locul de unde vine winemaker-ul cramei, un alt străin care şi-a lăsat sufletul în România. Ţara noastră merită iubită, sunt atâţi străini îndrăgostiţi de ea… Nouă, oare, de ce ne umblă inimile prin alte locuri?

În haine noi s-au îmbrăcat şi vinurile de la Domeniile Ostrov: au o nouă etichetă şi vinuri noi din 2017, ceea ce puţine crame au reuşit să aducă la început de noiembrie. Dar nu-i nimic, le aşteptăm la ediţia din primăvara lui 2018.

Până atunci, nu uitaţi să beţi doar vinuri bune. Viaţa e prea scurtă ca să bei un vin prost.