Rieslingul de Rin, campion mondial la eleganţă şi aciditate

Chiar dacă nu concurează cu Chardonnay-ul la nivelul popularitate, cu siguranţă, Riesling este unul dintre soiurile care oferă vinuri cu structuri aromatice din cele mai diferite şi mai complexe, ce reflectă extrem de clar amprenta locului din care provin. Rieslingul de Rin, căci despre el este vorba (între Riesling de Rin şi Rieslingul Italian nu există nicio legătură de rudenie), este cultivat în zonele viticole cu climat mai rece, în special în Germania, ţară în care a fost declarat soi fanion, de mai bine de 300 de ani.

Cei mai mulţi specialişti caracterizează Rieslingul de Rin ca fiind o combinaţie incredibilă între caracterul său aromatic, floral-fructat, aciditatea proaspătă şi caracterul terroir-ului din care provine. De asemenea, se spune că niciun alt soi de struguri nu poate concura cu Rieslingul de Rin din acest punct de vedere, el putând să ofere, în acelaşi timp, o paletă foarte diversificată de vinuri: de la cele seci, minerale, acide şi austere, până la cele dulci, pline şi catifelate. Rieslingurile de Rin vinificate în sec sunt descrise ca fiind caracterizate de arome ce amintesc de minerale, de flori, de piersici şi coajă de lămâie. Vinificate cu rest de zahăr, Rieslingurile pot fi mieroase, florale şi onctuoase, cu arome de fructe galbene coapte. Atât cele seci, cât şi variantele cu rest de zahăr au un potenţial incredibil de evoluţie, în timp, ele căpătând complexitate aromatică şi structurală.

Se poate spune că Germania a făcut Rieslingul de Rin faimos la nivel mondial şi viceversa. La mare modă la începutul secolului XX, Rieslingul de Rin a avut un declin în anii ’60 şi ’70, moment în care producătorii germani au pariat mai mult pe cantitate şi mai puţin pe calitate, din dorinţa de a acoperi cererea tot mai mare venită din exterior. Din fericire, vinurile din acest soi au revenit la gloria de altă dată, ele fiind unele dintre preferatele pasionaţilor de vin din întreaga lume.

Potrivit specialiştilor, Rieslingul de Rin a apărut în urma încrucişării naturale între Vitis Silvestris, soiul Gouais Blanc şi Traminer. Soi originar din regiunea Rin, din Germania, Rieslingul este un soi aromatic, caracterizat de arome florale intense, dar şi de o aciditate ridicată. Vinurile din Riesling de Rin sunt de obicei mono varietale şi rareori sunt maturate în lemn de stejar. Conform statisticilor OIV, Rieslingul de Rin ocupă locul 20 în rândul celor mai plantate soiuri din lume, el ocupând o suprafaţă de 48.700 de hectare. În schimb, în topul valoric, vinurile din acest soi împart primele trei poziţii, împreună cu vinurile produse din Chardonnay şi Sauvignon Blanc. În Germania, ţara natală, Rieslingul este soiul cu cea mai mare răspândire, el ocupând aproximativ 20,8% din suprafaţa viticolă (21.200 de hectare), mai ales în regiunile Mosel, Rheingau, Nahe şi Pfalz, în timp ce în regiunea franceză Alsacia, acesta ocupă 22% din suprafaţă (3.350 de hectare). De asemenea, plantaţii semnificative de Riesling se mai găsesc şi în Austria, Serbia, Cehia, Slovacia, Luxemburg, Italia, Noua Zeelandă, Canada, Africa de Sud, China sau Statele Unite.

În zonele cu climă rece (precum cea a Germaniei), vinurile din Riesling tind să dezvolte arome de mere şi lămâi verzi, cu un nivel mare de aciditate, care este de multe ori echilibrat de restul de zahăr rezidual. Culeşi la maturitate deplină sau mai târziu, strugurii de Riesling conferă vinurilor arome de piersică sau citrice exotice, chiar dacă plantaţiile se află în zone cu climat mai moderat (Alsacia sau unele părţi din Austria). În Australia, vinurile din Riesling au caracteristică o notă de cremene. Rieslingul de Rin este un soi a cărui expresie aromatico-structurală este influenţată foarte mult de condiţiile de climă şi de sol a zonei din care provine. Aciditatea naturală acumulată, dar şi aromele sale pronunţate, fac din Riesling un soi cu potenţial impresionant de evoluţie. Timpul conferă vinurilor din acest soi tonuri interesante de flori de salcâm, miere, nucă, dar şi „celebra” aromă de petrol (hidrocarburi).

Anumite Rieslinguri etalează arome inconfundabile, ce amintesc de cele de petrol, benzină, cherosen sau cauciuc. Această caracteristică, parte din profilul aromatic al Rieslingurilor mature, foarte căutată de pasionaţi şi de degustătorii cu experienţă, s-ar putea să nu fie chiar pe placul consumatorilor mai puţin avizaţi, care caută senzaţiile fructat-florale. Aceste arome, „vânate” de de pasionaţii de vinuri, au fost mult timp renegate de către producătorii de volume din Germania, aceştia declarând că apariţia tentelor de hidrocarburi ar trebui considerată un defect al vinului şi ar trebui evitată. Această poziţie a fost susţinută şi de Institutul German al Vinului care, pentru o bună perioadă de timp, a „omis” să introducă notele de hidrocarburi ca posibile arome în „roata aromelor” vinurilor germane.

Se consideră că aroma de petrol este cauzată de un compus (trimetildihidronaftalină – TDN), care apare în vinuri în timpul procesului de maturare. În urma studiilor, s-a determinat că există o serie de factori care determină apariţia TDN şi implicit a aromei de petrol în vinuri: coacerea strugurilor până la maturitate deplină, recolta târzie, expunerea solară îndelungată, stresul cauzat de lipsa apei, aciditatea ridicată.

Cele mai bune exemple de Rieslinguri produse în Germania poartă pe sticlă diferite trepte de calitate, reprezentate de gradele de coacere a strugurilor, de la Kabinett (vinurile cu cel mai scăzut conţinut de zaharuri), trecând prin Spatlese şi Auslese (cu conţinut de zaharuri mai ridicat), până la versiunile botritizate Beerenauslese, Trockenbeerenauslese sau Eiswein, vinuri produse din struguri deshidrataţi în urma îngheţului.

Cele mai scumpe vinuri produse din Riesling sunt cele de desert, obţinute din struguri deshidrataţi. Acest proces se realizează prin acţiunea mucegaiului nobil (Botrytis cinerea), sau prin îngheţarea naturală a strugurilor în plantaţie. Atât în primul caz, cât şi în cel de-al doilea, apa din struguri este eliminată, concentrând atât cantitatea de zaharuri (în unele cazuri se ajunge la sute de grame pe litru), aciditatea (echilibrându-se astfel zaharurile), cât şi aromele. Toate aceste elemente, luate împreună, ajută vinurile să evolueze impecabil de-a lungul mai multor zeci de ani.