Sergio Faleschini, un om cu multe pasiuni

Când spui Vinarte, te gândeşti la vinuri româneşti de înaltă clasă, dar, mai ales, la Sergio Faleschini, unul dintre pionierii vinului românesc postdecembrist. Preşedintele Vinarte este, înainte de orice, un om pasionat de meseria sa. Într-o lume în care profitul trece, de cele mai multe ori, înaintea pasiunii, Sergio Faleschini face figură aparte.

Citind biografia lui Sergio Faleschini, o întrebare vine aproape de la sine: vă simţiţi mai degrabă italian, francez său român?

Chiar dacă sunt italian de sânge, francez de adopţie, mă simt mai degrabă român, pentru că aici m-am născut, dintr-o familie de emigranţi italieni. De fapt, un mare filosof spunea că „ţara ta este aceea unde ai respirat pentru prima dată”.

De ce emigrau italienii către România în perioada interbelică? Erau raţiuni politice sau economice la mijloc?

Italienii au emigrat în lume, respectiv în România, numai din raţiuni economice, ei nu aveau nimic cu politica. Au emigrat pentru că ţara lor nu le putea oferi un trai decent.

Aţi reuşit să plecaţi „cu acte în regulă” din România la mijlocul anilor ‘80. V-aţi gândit că vă veţi mai întoarce?

Eu m-am născut cetăţean italian şi am rămas italian. Am fost şcolit în România, inclusiv la facultăţile de Comerţ Exterior şi de Drept, lucrând apoi într-o mare întreprindere de comerţ exterior care m-a format profesional. În 1989 am fost trimis oficial în Franţa ca director, din partea română, la o societate mixtă franco-română de comerţ internaţional.

După 1989 aţi revenit în România ca să faceţi vin. De unde s-a născut această pasiune?

După 1989, deţinând o funcţie importantă într-o societate franceză, am lucrat mult cu România, deplasându-mă des în această ţară, având un mare avantaj: limba română şi cunoştinţele mele despre ţară şi oameni. Pasiunea vinului a venit de fapt în această perioadă. Iniţial am lucrat în comerţul internaţional cu vinuri, iar ulterior, în anii ‘90, la insistenţa unor prieteni şi parteneri italo-francezi, am cumpărat trei domenii în România, în cele mai renumite zone viticole (Dealu Mare, Sâmbureşti şi Mehedinţi – n.r.), dând naştere numelui de Vinarte, care a devenit apoi un adevărat simbol al vinului românesc de calitate.

Din 2010 sunteţi consul al Principatului Monaco în România. Pasiunea pentru diplomaţie aţi moştenit-o sau este un „acquired taste”?

Sunt Consul al Principatului de Monaco în România. Această calitate şi onoare mi-a fost conferită de SAS Prinţul Albert II, în 2010, probabil datorită faptului că stăpânesc cele trei limbi franceza, italiana şi româna, care fac accesibilă activitatea mea în România. Consider că diplomaţia nu este o pasiune ci mai degrabă o vocaţie profesională pe care trebuie s-o îndeplineşti în mod conştiincios, încadrat în anumite reguli ale diplomaţiei. Vinul, însă, este cu adevărat o „pasiune” făcându-te să trăieşti mereu sub influenţa bucuriilor, dar şi a necazurilor de zi cu zi.

Tot în 2010, aţi cerut intrarea în insolvenţă a lui Vinarte. Între timp, un investitor din China a vrut să pună umărul la redresarea situaţiei. Cum stau lucrurile în prezent?

Am solicitat insolvenţa societăţii Vinarte, ca urmare a acumulării unor datorii la stat, care nu puteau fi onorate în scurt timp, iar dobânzile creşteau în progresie geometrică. Investitorul din China de care vorbiţi şi cu care am tratat 4 ani vânzarea unui domeniu din cele trei, s-a dovedit în final neserios, când a trebuit să plătească preţul convenit. În 2016, s-au plătit toate datoriile către stat şi creditori, în prezent societatea fiind liberă de datorii şi în curs ascendent spre elita producătorilor de vin.

Cele două Merlot-uri de top a lui Vinarte se numesc Prince Matei şi Prince Mircea. Care este povestea lor?

Povestea celor doi Prinţi este simplă. Prinţul Matei, care este vârful nostru de lance, vine de la Marele Voievod Matei (Basarab – n.r.), care a domnit în secolul al 17-lea în Tara Românească, care cuprinde şi aria viticolă Dealu Mare, unde se produce acest vin. Pentru Prinţul Mircea, e aceeaşi poveste, dar cu Voievodul Mircea cel Bătrân, marele domnitor de pe meleagurile Olteniei, unde se produce Prince Mircea.

Care sunt cele mai mari pasiuni ale lui Sergio Faleschini: sportul, diplomaţia sau vinul? Am uitat ceva? Ce vă face să vibraţi?

În tinereţe am avut o pasiune: fotbalul. Credeam că mă va vrăji toată viaţa, însă, cu timpul, această pasiune a pălit. I-a luat locul vinul, pentru care într-adevăr „vibrez”.