Un Paşte altfel: cum am petrecut Paştele în Londra

Un altfel de Paşte. Nu e cu miel, e cu fish & chips. Şi nu e cu Înviere la biserică, ci un bucuria sinceră a unui copil care a visat mereu să aplaude într-un teatru londonez. Nu este cu cozi la supermarketuri, este cu tehnologia lumii moderne. Şi cu cafeaua băută alături de Mircea Eliade. 

În acest articol nu o să vă spun să vizitaţi Big Ben, London Eye, Hyde Park sau Buckingham Palace. Ştiţi deja că trebuie să le vedeţi atunci când ajungeţi în capitala Marii Britanii. În schimb, o să vă spun cu ce puteţi să le înlocuiţi, dacă vreţi să vedeţi altfel Londra. 

Deci, vă invit să citeşti despre un altfel de Paşte (aaaa, să nu uit, mai multe poze, locuri şi experienţe, găsiţi pe contul meu de Instagram: _andreeatoma_).

Poate că nu mi-am băut cafeaua alături de familie pe prispă …

Dar am făcut-o în, poate, cel mai hipsteresc cartier din capitala Marii Britanii: Shoreditch. Cartierul este plin de viaţă de dimineaţa până seara (dacă ajungeţi aici şi vreţi să ieşiţi în oraş, încercaţi barurile din zona asta şi uitaţi de agitaţia din centru). 

Aşa am ajuns Paper & Cup. Cafea super bună, la preţuri de Bucureşti. Am dat vreo 7 lire pe două cafele şi un brownie (nu judecaţi, chiar dacă era Vinerea Mare, nu m-am putut abţine). Prăjitura asta a fost ca atunci când guşti din cozonac atunci când îl faci, doar că altfel. Super bun! 

Dar de ce Paper & Cup? Pentru că ideea cafenelei este chiar foarte faină. Bei o cafea bună, mănânci o prăjitură gustoasă (au şi nişte sandvişuri, nu le-am încercat, nu păreau a merita) şi, dacă vrei să citeşti, o poţi face. Oamenii ăştia aveau super cărţi: de la “The Honest Truth about Dishonesty”a lui Dan Ariely, la beletristică şi comic books. Aşezate frumos pe culori. Iar dacă îţi plăcea vreuna, o puteai cumpăra. Toate aveau cam acelaşi preţ (în jur de 7-8 lire). 

Coffee with a view … La Paper & Cut îţi poţi bea cafeaua uitându-te pe fereastră la St. Leonard, o catedrală de prin secolul 18 care este astăzi gazdă a multor expoziţii şi spectacole muzicale.

Şi din nou … de ce Paper & Cup? Pentru că aici era un tip care citea “Imagini şi simboluri”a lui Mircea Eliade. Poate că toată lumea cu care te întâlneşti în Londra îţi spune că are prieteni români, dar chiar tipul din spatele tău să citească Eliade, asta chiar nu mai este o întâmplare. 

Paper & Cut, o cafenea foarte cozy din Shoreditch. Iar tipul din geam este exact cel care o să te servească şi la bar. 

Şi poate nu am fost eu la coadă la cumpărături …

Dar am mâncat super preparate mexicane la Wahaca. Într-o atmosferă foarte faină. Însă aici nu vreau să vă vorbesc despre mâncarea de la ei (deşi este super #yummy), ci despre o chestie foarte tare: poţi să îţi plăteşti consumaţia direct din aplicaţia lor. Nu mai ai nevoie de cash nici măcar pentru bacşiş. Ce trebuie să faci:îţi descarci aplicaţia Wahaca QuickPay şi urmăreşti paşii de mai jos: 

Şi nu mă pot abţine să nu vă zic ceva şi de mâncare. Dacă tot ajungi aici, ai putea încerca, la prima întâlnire cu Wahaca, platoul lor pentru două persoane. Asta aşa, ca să guşti din toate. Ce vă recomand eu, însă, sunt sweet potatoes taquito(tacos cu cartofi dulci, super gustos).  

Poate nu am fost la Înviere …

Dar am fost la teatru. Atunci când spun Londra, mă gândesc automat la teatru – pentru mine oraşul este un fel de catedrală a acestei arte. Am fost la“Long Day’s Journey Into Night”, la teatrul Wyndham (o bijuterie de clădire). Spectacolul are la bază cartea pentru care Eugene O’Neil a luat premiulPulitzer. Aceasta spunea povestea familieiTryone care se luptă cu probleme şi cu bolile din trecut. Piesa este mai mult o autobiografie a autorului care încearcă, astfel, să îşi spună povestea. O’Neil a scris piesa ca un cadou pentru soţia sa. 

Spectacolul a avut ultima reprezentaţie ieri, pe 8 aprilie. Iar Jeremy Irons şi Lesley Manville sunt senzaţionali. El un câştigător al premiul Tony şi super cunoscut datorită filmelor sale, printre ele fiind Danny the Champion of the World sau Reversal of Fortune. Ea (fosta soţie  al lui Gary Oldman) nominalizată anul acesta pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar la Premiile Oscar pentru rolul din Phantom Thread, dar cunoscută şi datorită rolurilor sale din Another Year, Maleficent sau All or Nothing. 

Însă, chiar dacă nu mai puteţi vedea “Long Day’s Journey Into Night”, dacă ajungeţi în Londra încercaţi neapărat să mergeţi la un spectacol de teatru – musical sau dramă, orice. Este o experienţă senzaţională. Poate că vorbeşte copilul din mine care a vrut cam toată viaţa să fie în lumea asta, dar promit să vă placă. 

Şi nu doar spectacolul, ci şi experienţa în sine: barul în care poţi bea un vin înainte să intri în sala care arată ca o mică bijuterie, afişele de pe culoarele înguste care îţi amintesc istoria pe care o are acest oraş atunci când vine vorba despre scena de lemn, aplauzele sincere, fără osanale sau brizbizuri de la final. Şi să nu uităm nici numele actorilor sau ale regizorilor. Ce să mai, este o plăcere doar să te plimbi în zona asta a Londrei, se respiră teatru. 

Şi în final, poate că nu am mâncat miel …

Dar vizita în Camden Market a fost senzaţională. Diversitate, creativitate, acceptare, originalitate. Găseşti în piaţa aceasta orice: de la viniluri, la mâncare, de la haine disco, la statuia lui Amy Winehouse şi de la obiecte vintage, la figurine cu super eroi. Totul îmbibat în muzică foarte bună (disco, electronică, country, rock) şi în arome de mâncăruri gustoase (de la fish & chips, la hot dogs şi waffles). Când ajungeţi aici să intraţi neapărat în magazinul Dr. Martens (este ca un fel de muzeu al brandului) şi în Cyberdog (nu vă spun aici nimic, trebuie să experimentaţi singuri lumea asta). 

Tot Camden Town are un aer deosebit. O să vedeţi restaurante mai hippy. Baruri cu multă muzică faină. Pereţi plini de graffiti. Iar până ajungeţi în piaţa lor faimoasă, să vă uitaţi după obiectele agăţate pe case (evident, fiecare anunţând specificul magazinului de la parter).