Viața creatoarei de modă Carolina Herrera a intrat în atenția publică la începutul anilor ’80 când se lansa pe podiumurile marilor prezentări ale industriei. De atunci ea a condus un întreg imperiu centrat în jurul hainelor, apreciate de întreaga lume pentru eleganța și feminitatea lor. Nu a trecut mult de la lansarea sa și New York-ul o adora deja, iar presa vremii o numea una dintre cele mai elegante femei din oraș, dar și unul dintre cei mai respectați antreprenori din industria fashion, demonstrând de fiecare dată aceeași grație în atitudine, dar și în afaceri.
Viața creatoarei de modă Carolina Herrera și farmecul unei copilării privilegiate
Herrera este descendenta unei vechi familii sud-americane. „Nu a fost crescută pentru acest tip de succes în afaceri”, a remarcat scriitoarea WWD Lorna Koski în 1991. „S-a născut, de fapt, pe o altă planetă, mult mai liniștită, lumea pierdută a aristocrației tradiționale din America Latină”.
Născută Maria Carolina Josefina Pacanins y Nino în capitala Venezuelei, Caracas, pe data de 8 ianuarie 1939, era una dintre cele patru fiice ale unei familii ale cărei rădăcini pe continent se întindeau până în anii 1500. Tatăl ei, un pionier al aviației, a fost guvernator al Caracasului și a fost de două ori ministru al afacerilor externe al țării. Mama și bunica lui Herrera erau femei șic care călătoreau în mod regulat la Paris pentru a-și comanda hainele la marile case de modă Balenciaga și Lanvin.
Viața creatoarei de modă Carolina Herrera, cel puțin în copilărie, a fost una plină de magie, cu o guvernantă la dispoziția ei și un mediu luxos de care se putea bucura în orice clipă. Cu toate acestea, părinții ei erau stricți cu copiii lor, așa cum și-a amintit ea într-un interviu: „Am avut trei surori și am crescut într-o casă foarte organizată, o casă foarte disciplinată. Exista un moment potrivit pentru micul dejun, un moment potrivit pentru orice”. Herrera a cusut haine pentru păpușile ei, dar, pe măsură ce a crescut, a devenit mai puțin interesată de lucrul cu ața și acul; în schimb, a devenit o călăreață pricepută și talentată, pasionată de citit. „Mama mea credea că trebuie să fii cultivat”, a spus Herrera pentru scriitoarea Annette Tapert din Town & Country în 1997. „A avea o viață interioară era foarte importantă pentru ea. Le-a spus celor patru fiice: Frumusețea este primul lucru de care trebuie să te ocupi. Dacă nu aveți nimic în interior, veți fi foarte singure”.
Viața creatoarei de modă Carolina Herrera și povestea de dragoste eșuată
Carolina Herrera s-a căsătorit la vârsta de 18 ani cu un tânăr dintr-o familie venezueleană, foarte bogată. Cu el a avut două fiice, dar căsătoria s-a încheiat după mai puțin de un deceniu, Herrera devenind prima persoană din familia ei care a divorțat vreodată. S-a mutat înapoi în casa părinților cu fetele ei și pentru o vreme a lucrat în Caracas ca publicist pentru Emilio Pucci, designerul italian de modă. La scurt timp, ea a reînnoit o relație cu o veche cunoștință, Reinaldo Herrera, pe care îl știa din copilărie. De asemenea, și el venea dintr-o familie venezueleană bună și, după căsătoria din 1968, perechea s-a angajat într-un stil de viață romantic, invidiat de foarte mulți. Au pătruns în cercuri sociale în care se învârteau persoane importante precum prințesa Margareta a Marii Britanii sau artistul din New York, Andy Warhol. Cu Reinaldo Herrera a avut două fiice, astfel că toți cei patru copii al Carolinei, locuiau în Caracas, pe o moșie ce se întindea pe zeci de hectare, într-o casă cu 65 de camere. Moșia se numea La Vega, fusese construită în 1590 și era considerată a fi cea mai veche casă locuită continuu din emisfera vestică.
Când a ajuns la treizeci de ani, Herrera a început să apară în mod regulat pe listele internaționale cu cele mai bine îmbrăcate femei, iar în 1980 ea și soțul ei s-au mutat la New York, împreună cu cele patru fiice. Fiind aproape de vârsta de 40 de ani, Carolina Herrera s-a gândit să încerce un fel de afacere legată de modă. Un vechi prieten, publicistul de modă, contele Rudi Crespi, i-a sugerat să facă o întreagă linie de îmbrăcăminte. Fostul editor al revistei de modă, Diana Vreeland a primit cu entuziasm această idee. Alții, inclusiv soțul și soacra lui Herrera, erau mai sceptici. Herrera nu avea cine știe ce simț al afacerilor, dovadă stând faptul că nu reușise să-și primească salariul nici măcar când își făcuse stagiul la Pucci.
Viața creatoarei de modă Carolina Herrera și primul pas către imperiul de azi
În toamna anului 1980, Herrera a adus la New York aproximativ 20 de rochii pe care i le făcuse croitoreasa ei în Caracas. Ea a împrumutat apartamentul din Park Avenue al unei cunoștințe și și-a invitat prietenii și cunoscuții să-i vadă colecția. În curând, la ușa ei s-au strâns cumpărători, comercianți de produse de lux din New York care au vrut să-i cumpere întreaga colecție. Herrera nu avea nicio companie și niciun mod de a încheia un acord de producție. Înapoi la Caracas, s-a întâlnit cu magnatul publicator Armando de Armas, care s-a oferit să o sprijine și, în câteva luni, a deschis un atelier de design și un showroom, Carolina Herrera Ltd., pe Seventh Avenue din New York, în inima industriei modei. Prima ei colecție completă a fost prezentată la Metropolitan Club din New York, în aprilie 1981.
Afacerea lui Herrera a început cu pași mici, cu doar o duzină de angajați și în curând a crescut rapid. Socialiștii care au cunoscut-o au devenit unii dintre primii ei clienți devotați, iar femeile, precum magnata cosmeticelor Estee Lauder și fosta primă-doamnă, Jacqueline Kennedy Onassis erau nelipsite din atelierul ei. Cu toate acestea, jurnalele de modă nu erau întotdeauna in favoarea ei. „Am avut recenzii proaste la început”, își amintea Herrera în interviul cu Tapert pentru Town & Country. „Și când nu ai avut de-a face cu această lume, chiar te afectează. Dar a fost și bine pentru că am citit recenziile și am văzut unde am greșit”.
Viața creatoarei Carolina Herrera și cartea sa de vizită: rochia de mireasă a lui Kennedy
Unele dintre semnele distinctive ale hainelor semnate de Herrera și-au găsit drumul în moda populară din anii 1980. A fost una dintre primele care a folosit umerii căptușiți, crezând că umerii mai largi fac talia unei femei să pară mai mică și i-au plăcut la nebunie mânecile elaborate. Mânecile ei mari erau ceva nou pentru perioada respectivă, iar Herrera și-a amintit că: „Toată lumea m-a întrebat: „De ce mânecile mari?” Am răspuns: „Ei bine, nu sunt atât de noi. Au fost o caracteristică de modă din timpurile elizabetane, sau chiar din Evul Mediu, până la fetele Gibson. Tot ce am făcut a fost să le adaptez la vremurile moderne. Au avut succes, deoarece femeilor le plăceau aceste mâneci mari care încadrau fețele”.
Carolina Herrera s-a bucurat de vânzări și mai mari după ce a croit rochia de mireasă pentru Caroline Kennedy, în 1986. I-a scris cartea de vizită peste noapte în toată America de Nord, iar rochia ultra-feminină a fost rapid copiată. În curând, afacerea lui Herrera s-a extins pentru a include nu doar linia „pret-a-porte” sau de designer, ci și articolele la comandă pentru femei precum Onassis, sau îmbrăcămintea de mireasă și o colecție mai accesibilă, numită CH. În 1988 a lansat o linie de parfumuri cu un iz greu de iasomie, bazat pe memoria unui tufiș de iasomie care a înflorit la fereastra dormitorului ei din Caracas, când era adolescentă.
Accesoriile, bijuteriile și ochelarii au sporit și mai mult averea companiei sale. Până în 1990, după un deceniu în afaceri, cifra vânzărilor sale a ajuns la 20 de milioane de dolari.
Viața creatoarei de modă Carolina Herrera și drumul către Europa
Herrera a semnat un contract cu Puig, o companie spaniolă de produse cosmetice, pentru a-și produce linia de parfumuri, care a devenit un succes extraordinar; ea a creat chiar și un parfum pentru bărbați, cel mai bine vândut de până acum, Herrera for Men, în 1991 și a adăugat în mod regulat noi produse pentru femei. Imperiul ei a continuat să se extindă, iar în 1994 parteneriatul cu Armas s-a încheiat când acesta și-a vândut partea lui Puig. În 2000, Herrera și-a deschis primul magazin, situat pe Madison Avenue și 75th Street din Manhattan. Însă visul ei era să-și extindă afacerea în Europa. În doi ani, și-a deschis primul magazin în afara New York-ului, în cartierul exclusivist Salamanca din Madrid.
Fiicele lui Herrera, acum adulte, și-au făcut propriile familii și au făcut-o bunică de mai multe ori. Una dintre ele, Carolina Adriana, a lucrat la firma mamei sale. Soțul Reinaldo a servit ca editor de proiecte speciale pentru revista Vanity Fair. Un apartament din Upper East Side din New York era baza lor de origine, însă se întorceau deseori împreună în La Vega. Herrera era convinsă că conducerea unei companii de mare succes precum a ei, ar putea fi realizată în timpul unei săptămâni normale de lucru și a susținut că nu va lucra niciodată după ora 17:00. „În momentul în care părăsesc biroul, trag o perdea pe munca mea”, a spus ea pentru Rubenstein în revista In Style. „Pentru că știi ce este cu adevărat plictisitor? Când lucrezi și lucrezi și apoi mai lucrezi și nu îți dai seama că vorbești tot timpul, doar despre muncă. Mulți designeri au această problemă. Munca ar trebui să fie o parte importantă din viața ta. Dar să fie viața ta? Este foarte trist”.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
