Vinul nu (prea) se mai bea la restaurant

Le sfârşitul fiecărui an, Sowine – cea mai importantă agenţie franceză de marketing dedicată vinului, şampaniei şi distilatelor, publică barometrul anual al consumului de vin din Franţa. Studiul este realizat pe un eşantion reprezentativ de 1112 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani. Una din concluziile importante: 87% dintre francezi au declarat, în iulie 2016, că cel mai adesea au consumat vin acasă şi nu la restaurant.

Putem extrapola oare această situaţie şi în România? Răspunsul este, cu certitudine, afirmativ. E bine de avut în vedere că francezii sunt lideri mondiali la consumul de vin (48 l/locuitor/an, conform OIV) şi ne putem imagina, fără doar şi poate, că obiceiurile de consum ale românilor nu sunt chiar atât de diferite. Cu singura observaţie că la noi consumul de vin este de patru ori mai mic: 12 l/locuitor/an, tot conform OIV. Mai mult, cum venitul românului este şi el sensibil mai mic ca cel al francezului, probabil că la noi chiar mai mult de 87% dintre cetăţeni consumă vin acasă şi nu la restaurant.

Până aici toate bune şi frumoase, dar de unde cumpără aproape 90% dintre români vinurile, dacă nu de la restaurant? Evident, din supermarket, din magazinele specializate sau de pe internet (nu neapărat în această ordine). Această observaţie pare evidentă pentru mulţi consumatori dar, aşa cum văd eu lucrurile, nu şi pentru o bună parte a producătorilor noştri de vin.

În primul rând mă uimeşte goana inexplicabilă a producătorului autohton pentru a-şi lista vinurile în restaurante. În multe cazuri furnizorul plăteşte restaurantului o „taxă de listare” doar pentru a avea vinul afişat în meniu. Şi ce dacă se vinde câte o sticlă pe lună? Important e că lista de vinuri s-a mai îngroşat un pic, iar agenţii de vânzări au primit un bonus, doar pentru că vinul lor „s-a listat” în acel restaurant.

În al doilea rând, o altă regulă nescrisă a industriei vinului spune că, dacă vrei să lansezi sau să promovezi un vin, e musai să faci un eveniment într-un restaurant. Practic, producătorul „alocă” nişte bani ca să facă o degustare într-o locaţie, cât mai de fiţe, se înţelege, în ideea că, începând de a doua zi, toţi cei prezenţi vor da buzna în localul cu pricina şi vor consuma vin. Mare păcăleală!

În al treilea rând, unii cârciumari întreţin cu mare grijă o „legendă urbană” conform căreia consumatorul intră pentru prima dată în contact cu vinul la restaurant şi abia apoi îl cumpără dintr-un magazin. O teorie foarte profitabilă pentru patronul de restaurant (în relaţia cu producătorul de vin, se înţelege), dar care e la fel de falsă că şi primele două. Şi studiul Sowine o dovedeşte din plin.

Asemenea lui Polichinelle, mulţi producători români de vin consideră, în mod naiv, că deţin taina consumului de vin în restaurante. De fapt, secretul a ajuns să fie cunoscut de toată lumea: vinul nu se mai bea la restaurant. Citiţi concluziile studiului SOWINE/SSI 2016 şi vă veţi convinge.