Căutare

Share this article

Ştiu că există inhibiţii şi idei preconcepute extrem de puternice: nu merg la concerte, nu merg la operă, sunt muzici „grele”, eu prefer ceva mai uşor! Cei care gândesc aşa fac o greşeală majoră şi se privează de experienţe minunate care, cu siguranţă, fac viaţa mai frumoasă. Vorbesc astăzi numai de spectacolul de operă sau, dacă doriţi, spectacolul liric; despre concert, cu altă ocazie, într-un viitor apropiat.

Opera este o formă de teatru muzical: cea mai complexă, mai bogată, mai colorată, mai profundă, mai diversă formă de teatru cu muzică. Din spectacolul tradiţional de teatru vorbit, a preluat textul, mişcarea, decorul, costumul….adică tot ce încântă publicul şi face ca acest gen să fie foarte iubit şi apreciat. Opera a făcut acest întreg şi mai… întreg, adăugându-i muzica. Sunetul potenţează cuvântul; empatia cu personajul şi trăirile lui este mult mai uşoară şi mai sinceră, implicând afectul în defavoarea raţiunii: simt mai mult decât gândesc! Nu trebuie să uit nici bogăţia de culori din timbrul fiecărui instrument şi cel al fiecărei voci! Combinându-le compozitorul inspirat obţine o inepuizabilă paletă de sonorităţi de care te bucuri mai mult cu sufletul, decât cu mintea. Simplu şi minunat.
Nu rămân la nivelul teoriei şi vă ofer un argument practic: mergeţi să vedeţi cea mai recentă premieră a Operei Naţionale Bucureşti, „Così fan tutte”, opera buffa (comică, buf de la bufon!) în două acte de Wolfgang Amadeus Mozart.
O povestioară uşoară, despre dragoste, trădare şi încurcături, e tratată în cheie umoristică (totuşi profund cinică, dacă mă întrebaţi pe mine, dar acesta este doar un amănunt) astfel încât… râsul şi buna dispoziţie sunt molipsitoare până la căderea cortinei peste happy end. Muzica lui Mozart surprinde perfect faptele şi, dacă ştii să asculţi şi ceea ce se întrevede şi dincolo de ele, bucuria cunoscătorului este şi mai mare. Chiar dacă, în calitate de curios ce păşeşte timid pe drumul ce-l va duce către experienţa inegalabilă a spectacolului liric, rămâi încă doar la suprafaţa cuvintelor, plăcerea nu este totuşi ştirbită căci ritmul alert al acţiunii, libretul spumos, muzica, jocul actorilor cântăreţi, originala punere în scenă a englezului John Fulljames, decorurilor şi diversitatea surprinzătoare a costumelor imaginate de un alt englez, pe numele lui Dick Bird, te încântă, te cuceresc şi îţi provoacă o stare de bine, satisfăcătoare pe toate planurile. Poate că, în varianta bucureşteană, comentatorul critic găseşte destule motive de bombănit dar bombăneala lui nu trebuie să vă impresioneze prea mult. Important este doar spectacolul de operă de care melomanul începător se va bucura din plin căci el are toate ingredientele ce asigură succesul de public: poveste în care te regăseşti, muzică plăcută auzului, costume care te poartă, vizual, parcă în zbor din secolul XVII până în prezent, viaţă, ritm, culoare, puţin amar, puţin dulce, puţin sex… într-un „tuti frutti” stropit cu un pahar de şampanie. Merită să îl gustaţi!
„Così fan tutte”, operă bufă în două acte, de Wolfgang Amadeus Mozart, pe 7 mai, ora 19:00, la Opera Naţională din Bucureşti. Libretul de Lorenzo da Ponte. Spectacol realizat în co-producţie cu Opera Garsington din Marea Britanie.
Regia: John Fulljames; Dirijor: Adrian Morar; Scenografia: Dick Bird; Lighting designer: Bruno Poet; Coregrafia: Tim Claydon; Maestru de cor: Daniel Jinga; Asistent de regie: Paula Gherghe

 

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO