Marrakesh, o călătorie desprinsă din 1001 nopţi

Sunt adepta ideii că unele lucruri în viaţă te urmăresc şi nu se opresc până nu devin parte din destinul, din povestea ta. Marrakesh-ul, al patrulea oraş că mărime din Maroc, s-a strecurat tiptil-tiptil în mintea mea, mai întâi prin conturul unor fotografii, ce îmi apăreau în news feed-ul de pe Instagram, apoi sub forma unor cuvinte în conversaţii cu prieteni, sugestii de călătorie primite prin reclame pe Internet pentru a se materializa într-o fabuloasă călătorie de cinci zile.

Am plecat din Bucureşti via Madrid, spre Marrakesh, schimbând două avioane ale unor companii low-cost şi am ajuns pe 11 ianuarie în fostul oraş imperial al berberilor, chiar la miezul nopţii. Pentru 20 de euro, un taximetrist m-a condus până la zidurile roşii ale Medinei, construită între 1122-1123 de Ali ibn Yusuf, iar de acolo, cu ajutorul unui localnic „iute de picior” am traversat faimoasa piaţă Jemaa el-Fnaa (cea mai aglomerată piaţă din Africa), urmând drumul pe străduţele labirintice ale cetăţii, către riadul în care eram cazată.

Riadurile sunt case tradiţionale marocane, ascunse în spatele unor ziduri înalte şi austere, ce ascund înăuntru o lume ce pare desprinsă din „O mie şi de nopţi”: havuzuri, portocali, vegetaţie luxuriantă, colivii cu păsări, opere de artă, covoare şi perne orientale, hammam-uri şi acoperişuri, de unde poţi admira măreţia munţilor Atlas. Eu am ales Riad Al Moussika, ce a fost odată reşedinţa Paşei Marrakesh-ului, Thami El Glaoui, şi care mi s-a arătat în toată splendoarea lui în lumina dimineţii de a doua zi, în acordurile muzicii orientale, învăluit în ciripituri de păsări exotice. Sunt numeroase riad-uri în Marrakesh, care mai de care mai frumoase, iar preţurile variază între 50 şi 300 de euro pe noapte, în funcţie de sezon.

Imaginaţi-vă că în România erau -20 de grade şi nămeţi, când Marrakesh-ul era răsfăţat de razele soarelui şi de o temperatură plăcută de 20 de grade, numai bună de vizitat grădinile Majorelle, care au aparţinut lui Yves Saint Laurent şi lui Pierre Berge.

Descoperită în 1966 de către designerul francez şi achiziţionată în 1980 într-un stadiu avansat de degradare, Jardin Majorelle este acum o oază de vegetaţie luxuriantă, ce găzduieşte peste 300 de specii de plante exotice. Tot aici se găsesc Vila Oasis, care te fascinează prin albastrul electrizant şi Muzeul de Artă Islamică.

De altfel, Marrakesh-ul, construit de berberi în 1062, este un oraş al contrastelor: zona nouă abundă de hoteluri de cinci stele (cum e La Mamounia, unde a avut loc nunta fiicei lui Putin) sau localuri faimoase precum Buddha Bar. La polul opus, zona veche îşi păstrează farmecul oriental de altă dată. Medina găzduieşte cea mai mare piaţă tradiţională, cu peste 18 souk-uri specializate (Semmarine, Ableuh, Kchacha, Smata, Haddadine, Belaarif), de unde poţi cumpără covoare, kaftane, bijuterii, articole de pielărie, mirodenii, măsline, curmale, ceaiuri, dulciuri până la lucruri moderne (precum electronicele).

Dacă negocierea nu e punctul vostru forte, e bine să ştiţi că în piaţa Jemaa el-Fna puteţi avea parte de cele mai bizare experienţe: poţi asista la îmblânzire de cobre, poţi face poze cu maimuţe, poţi asculta cântece şi poveşti tradiţionale, poţi să deguşti delicatese locale (melci fierţi, cap de miel cu mirodenii locale, legume şi cus-cus, gătite în Tagin). Dacă aveţi curaj, eu vă recomand street food. Puteţi mânca bine şi ieftin (2 până la 4 euro), chiar pe străzile înguste ale oraşului, unde vă puteţi delecta cu supă de linte sau frigărui delicioase cu carne de miel şi ficat, alături de locuitorii oraşului.

Majoritatea acestora încă mai poartă haine tradiţionale, cămăşi lungi din in cu glugă ţuguiată, fesuri şi sandale. Totuşi, localnicilor nu le place să fie fotografiaţi, nu sunt foarte prietenoşi cu turiştii dacă nu au interesul să vândă ceva. Au mâini muncite şi feţe bătute de soare şi vânt, mustăţi şi bărbi stufoase, vorbesc franceză şi sunt politicoşi, mai ales când au ceva de câştigat! Te salută, intră în vorbă cu ţine şi te ademenesc în prăvăliile lor ticsite până la refuz cu obiecte ce par autentice, dar cărora numai ochii unui cunoscător ştiu să le cântărească adevărată valoare.

Marrakesh-ul este un oraş ce poate fi vizitat lejer în câteva zile, cu răbdare şi mult timp dedicat fotografiilor. Printre atracţiile oraşului se numără Badi Palace, Bahia Palace, Royal Palace, moscheea Koutubia, Saadian Tombs, Dar Si Said Museum, Marrkaesh Museum, adevărate bijuterii de arhitectură orientală, construite de viziri şi sultani.

Chiar dacă nu veţi găsi duhul din lampa lui Alladin sau vreun covor zburător, Marrakesh-ul este un oraş care vă va purta într-o călătorie în timp şi spaţiu, vă va răsfăţa cu arome şi culori, şi vi se va lipi de suflet, ca timbrul de scrisoare.